Cartofi Hasselback (vegan / de post)



Îmi plac foarte mult cartofii, sub orice formă și în orice combinație. De la cartofi albi, la cei dulci sau mov, de la salată, rösti sau piure de cartofi, la cartofi natur, prăjiți sau copți. Însă pentru acele momente în care nu mă pot decide dacă mi-e poftă pe cartofi piure sau pe cei prăjiți, există delicioșii cartofi Hasselback. Această rețetă nordică reunește textura crocantă a cartofilor prăjiți cu consistența onctuasă a piureului. Aceste evantaie din cartof, pe lângă faptul că sunt frumușele foc, mai sunt și gustoase și sănătoase.

Tehnica lor de pregătire este una foarte simplă, cartofii se crestează în felii paralele, se ung cu unt, după care se rumenesc în cuptor. Pentru a-mi ușura munca, prefer să așez cartoful într-o lingură mare pe care să o sprijin pe o rolă de hârtie (poză). Marginile lingurii îmi vor ghida tăieturile și nu-mi vor permite să secționez cartoful în bucăți. Am vrut ca rețeta să fie una vegană și să o pot consuma și pe perioada postului, așa că am înlocuit untul cu ulei de măsline; pentru a mima gustul complex dat de unt, am împănat cartofii cu felii subțiri de usturoi și frunze de cimbru. Rezultatul a fost unul (muuuuult) mai mult decât satisfăcător!

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 8 cartofi de dimensiune medie (eu am folosit cartofi noi)
  • 3 linguri ulei de măsline
  • 5 căței de usturoi
  • 1 ramură de cimbru
  • ½ linguriță sare
  • ¼ linguriță piper proaspăt măcinat

Mod de preparare:

  1. Am preîncălzit cuptorul la 220°C / 425°F (treapta 7).
  2. Am spălat cartofii, i-am pudrat cu ½ lingură de sare grunjoasă și i-am lăsat deoparte pentru 5 minute. După cele 5 minute le-am îndepărtat pielița cu un cuțit de legume (poză), după care i-am spălat din nou și i-am uscat cu un șervet de hârtie.
  3. Am luat un cartof și l-am așezat într-o lingură. Mânerul lingurii l-am rezemat pe un rol de hârtie, pentru a nu-mi aluneca lingura (fundul pe care am așezat lingura este unul antiderapant, dar dacă simți că lingura îți alunecă, ia un șervet de hârtie, umezește-l și așează-l sub lingură).
  4. Cu un cuțit ascuțit am început să feliez cu grijă cartoful (în felii subțiri de vreo 3 mm), de fiecare dată lama cuțitului oprindu-se în marginile lingurii. Am procedat la fel și cu restul cartofilor.
  5. Am spălat cartofii, i-am șters cu un prosop de hârtie și am feliat usturoiul în felii subțiri.
  6. Am împănat fiecare cartof cu câte 5 felii de usturoi și 5 frunzulițe de cimbru (alternativ).
  7. Am așezat cartofii într-o tavă tapetată cu hârtie pergamentată, i-am stropit cu ulei de măsline, după care i-am pudrat cu sare și piper, având grijă să-i asezonez nu doar la suprafață, ci și în interior.
  8. Am introdus tava în cuptor și am copt cartofii până când s-au rumenit și lama cuțitului intra cu ușurință în ei (timpul de gătire depinde de dimensiunea cartofilor). Ai mei erau gata după 50 de minute. I-am servit calzi alături de un sos rece de usturoi, dar la fel de bine mergea și un sos de roșii sau avocado.


Sursa de inspirație: www.thekitchn.com

Tahini (pastă de susan)



Tahini este o pastă de susan indispensabilă în bucătăria orientală. Este un sos catifelat, fluid, cu o aromă plăcută de susan. Tahini poate fi achiziționat din magazinele cu specific oriental, dar poate fi preparat și în casă, cea de-a doua variantă fiind mult mai puțin costisitoare. Tahini se prepară din 3 ingrediente: semințe de susan, ulei vegetal și sare. Semințele de susan se prăjesc într-o tigaie, atât cât să devină discret aurii și parfumate, după care se sfărâmă într-un robot de bucătărie (sau într-un mojar, asta dacă ești iubitor de sporturi extreme, bineînțeles) . După măcinare se adaugă câteva linguri de ulei, care tranformă semințele într-o emulsie galben-aurie, parfumată și mătăsoasă.

Eu mă bucur zilnic de gustul minunat al acestui preparat. Îl folosesc la humus, baba ganoush, ca dressing pentru salate sau legume fierte, alături de preparate din carne sau pur și simplu întins pe pâine proaspătă, alături de chives, lime și fulgi de chili. Pe lângă savoarea pe care o dă preparatelor, tahini aduce și un aport considerabil de nutrienți (proteine, grăsimi nesaturate, calciu, complex de vit B). Tahini e pur și simplu divin și dacă nu ai avut până acum ocazia să te convingi, te încurajez din tot sufletul să o faci!

Ingrediente (pentru 150g de tahini):

  • 140g semințe de susan decorticat
  • 2-3 linguri de ulei vegetal cu gust neutru (rapiță, floarea-soarelui sau un ulei de măsline mai lejer)
  • ¼ linguriță sare de mare

Mod de preparare:

  1. Am așezat semințele de susan într-o tigaie de fontă și le-am prăjit ușor, la foc mediu, amestecând încontinuu cu o lingură de lemn. Le-am ținut pe foc până când au devenit aurii și parfumate (cam 3 – 4 minute). Rumenirea lor excesivă dă un gust amar pastei de susan.
  2. Am luat tigaia de pe foc și am așezat semințele în vasul robotului de bucătărie. Le-am lăsat deoparte pentru vreo 5 minute, cât să se răcească.
  3. După ce s-au răcit am pornit robotul și le-am măcinat până aveau consistența nisipului umed (procesul a durat cam 4 – 5 minute, timpul variază în funcție de puterea aparatului).
  4. După ce le-am măcinat, am adăugat prima lingură de ulei. Am continuat să mixez, adăugând și restul uleiului, până când sosul a devenit fluid și omogen.
  5. L-am așezat într-un borcan cu capac și l-am refrigerat. Tahini rezistă în frigider până patru săptămâni.
  6. Eu l-am servit alături de franzelă făcută-n casă, stropit din belșug cu suc de lime, fulgi de chili și chives.

Lășcuțe (paste de casă pătrățele)

Lășcuțele sunt pastele adorabile pe care le punea bunica mea (și multe alte bunici din Ardeal) în supă. Lășcuțele sunt niște pătrățele cu latura de un jumătate de centimetru și sunt absolut minunate în supele de pasăre, în cele de roșii sau fasole. Sunt extrem de ușor de făcut, nu necesită decât făină, ou, sare și un strop de timp liber. Un sucitor și un cuțit ascuțit. Doar de atât ai nevoie pentru a le prepara. Eu le usuc peste noapte și, odată deshidratate, mă bucur de ele săptămâni în șir.

Pentru a le prepara folosesc făină albă tip 000, ouă de găină sau rață și sare de Himalaya. Lăscuțele – de altfel pastele în general, sunt absolut delicioase și cu ouă de găină, dar ouăle de rață elevează preparatul. Ouăle de rață sunt mai bogate în grăsimi, ceea ce influențează atât gustul, cât și textura pastelor. Raportat la oul de găină, oul de rață are un gălbenuș mai mare, ceea ce automat face ca aluatul să aibă o culoarea mai vibrantă.

Îmi plac lăscuțele de casă pentru că:

  • sunt minunate în orice supă
  • sunt preparate din ingrediente naturale
  • uscate adecvat și depozitate în pungi de hârtie, se păstrează bine săptămâni în șir
  • sunt mult mai gustoase decât pastele din comerț
  • să n-o mai dăm după vișin, sunt drăgălașe foc

Ingrediente:

  • 200g făină albă tip 000 ( + 50g pentru întins aluatul)
  • 2 ouă mari de găină (2 x 60g) / 2 ouă de rață de dimensiune medie
  • ½ linguriță de sare

Mod de preparare:

  1. Am așezat făina pe blatul de lucru și am creat o adâncitură în mijlocul ei. Am spart ouăle într-un bol și le-am sărat.
  2. Am adăugat ouăle în mijlocul făinii și am început să incorporez făina în oul bătut, cu ajutorul unei furculițe. După ce am incorporat aproape toată făina, m-am apucat de frământat aluatul. L-am frământat viguros, cu podul palmei, până când a devenit neted la suprafață (vreo 10 minute).
  3. Am învelit aluatul în folie transparentă, după care l-am refrigerat timp de 15 minute.
  4. După 15 minute am scos aluatul din frigider și l-am împărțit în 2 bucăți egale (pentru a-mi fi mai ușor să-l întind).
  5. Am format 2 mingi de aluat, pe una am învelit-o în aceeași folie transparentă, după care am refrigerat-o și pe cealaltă minge am așezat-o pe blatul de lucru înfăinat. Am rulat mingea de aluat cu ajutorul unui sucitor, pornind din centru înspre periferie, până am obținut o foaie foarte subțire (poză).
  6. Am pudrat pătura de aluat cu făină, am așezat-o pe un cearceaf curat și am lăsat-o la uscat pentru 30 de minute. Între timp am procedat exact la fel și în cazul celeilalte mingi de aluat (cea din frigider).
  7. După ce prima pătură de aluat s-a uscat, am rulat-o pe sucitor și am înjumătățit-o pe lung (poză). Am lăsat sucitorul deoparte; în momentul acesta aveam în față vreo 5 dreptunghiuri de aluat suprapuse. Am suprapus cele două laturi lungi ale dreptunghiului și am început să tai aluatul în fâșii late de un jumătate de centimetru. Am luat câte 6 – 7 fâșii pe care le-am tăiat de-a latul, tot la o distanță de câte un jumătate de centimetru (poză).
  8. Mi-am pudrat mâinile cu făină și am separat lășcuțele cu ajutorul degetelor.
  9. Am așezat lășcuțele pe un blat de lemn și le-am lăsat la uscat peste noapte. A doua zi le-am așezat în pungi de hârtie și le-am depozitat pe un raft în cămară.