Pâine marocană cu griș – Khobz dyal Smida (vegan / de post)

Ador să prepar pâine, mă fascinează chimia din spatelele ei și nimic nu mă destinde mai mult ca frâmântatul aluatului în podul palmei. Dar latura mea aventuroasă nu-mi permite să mă repet, așa că nu trece luna să nu testez rețete noi. De unele mă depart fără regrete, în timp ce altele-mi pătrund adânc în suflet. Să se fi tot scurs vreo 3 ani de când am făcut cunoștință cu pâinea marocană cu griș și de atunci o prepar cel puțin o dată pe lună. E una dintre cele mai rapide pâini încercate de mine vreodată, iar gustul ei e absolut minunat. Are o coajă subțire și un miez aerat și elastic. Toate rețetele de pâine-mi sunt dragi tare, dar pâinea marocană cu griș ocupă un loc special în inima mea.

Ingrediente:

⦁ 180ml apă ” ca de pâine” (38 – 40°C)
⦁ 1 linguriță zahăr
⦁ 1 linguriță drojdie
⦁ 200g griș
⦁ 170g făină albă tip 650
⦁ 1 lingură ulei de măsline (15ml)
⦁ 1 linguriță de sare


Mod de preparare:

1. Activarea drojdiei. Într-un bol am amestecat apa, drojdia și zahărul și am lăsat bolul deoparte pentru vreo 10 minute. După cele 10 minute, drojdia se activase și amestecul era spumos la suprafață.

2. Formarea aluatului. Într-un bol încăpător am cernut făina împreună cu grișul. Am făcut o adâncitură în mijlocul ei și am turnat amestecul de drojdie și uleiul de măsline. Am amestecat cu o lingură  până când aluatul s-a legat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferă cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine. După ce am adăugat sarea am format o minge de aluat.

3. Frământare. Am mutat aluatul pe suprafața de lucru înfăinată și l-am frământat timp de 5 minute, pudrându-l cu făină atunci când era prea lipicios. După cele 5 minute de frâmântare, aluatul devenise suplu și elastic.

4. Odihnire. Am așezat mingea de aluat pe suprafața de lucru pudrată cu griș, am acoperit-o cu un prosop și am lăsat-o la odihnit pentru 10 minute.

5. Modelare & crestare. După ce s-au scurs cele 10 minute m-am folosit de un sucitor pentru întinde aluatul sub forma unui disc cu grosimea de 1cm. Am așezat discul de aluat pe o tavă tapetată cu hârtie pergamentată, l-am crestat la suprafață cu o lamă și am acoperit tava cu același prosop. Am lăsat pâinea la dospit pentru 45 – 60 de minute. În ultimele 20 de minute am încălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6).

6. Coacere. După ce pâine și-a dublat înălțimea am introdus tava în cuptorul preîncălzit și am copt-o timp de 25 de minute.

7. Servire. Am așezat pâine pe un grătar de sârmă și am lăsat-o să se răcească pentru o oră înainte de a o felia.

Sursa de inspirație: www.landsandflavors.com

Pesto alla Genovese (vegan / de post)

Unul dintre cele mai cunoscute sosuri italiene este pesto alla genovese, un sos
obținut prin mixarea a cinci ingrediente: frunze de busuioc, ulei de măsline, usturoi, muguri de pin și brânză (un amestec de Parmigiano Reggiano și Pecorino Romano). Metoda tradițională de a face pesto presupune strivirea ingredientelor mai sus menționate într-un mojar, denumirea sosului provenind de la verbul pestare (= a bate). Pesto-ul genovez are un gust grozav, nu-i deloc un sos timid ori delicat, având o mulțime de arome puternice care merg minunat împreună.

Deși similare ca gust și consistență, Pesto alla genovese și Pesto genovese sunt două preparate diferite. Denumirea de Pesto genovese o are doar preparatul autentic, cel care conține busuioc, ulei de măsline, muguri de pin, usturoi și brânză. Pentru a i se atribui acest nume, este imperios necesar ca sursa ingredientelor să fie din regiunea Genovei (DOP – denominazione di origine protetta). În schimb denumirea de Pesto alla genovese se referă la un sos preparat în stil genovez, un sos similar celui autentic. Pesto alla genovese poate conține substituente ale ingredientelor mai sus enumerate. Deși respectă rețeta autentică în mare măsură, rețeta de sos de busuioc propusă de mine înlocuiește brânza rasă cu drojdie nutritivă. În felul acesta rețeta devine numai bună în perioada postului.

În mod tradițional, pesto-ul alla genoveze se servește alături de trofie, niște paste lunguiețe (aici le-am servit alături de un pesto de sfeclă și semințe de dovleac), dar nedispunând de pastele cu pricina, m-am văzut nevoită să mă consolez cu o porție generoasă penne integrale. Chiar dacă acest sos se poate prepara cu ajutorul unui robot de bucătărie, eu prefer varianta tradițională. Găsesc pesto-ul preparat într-un mojar mai gustos, aromele se îmbină armonios iar textururile ingredientelor sunt mai omogene. Iar adevăratul motiv e că nu mă chinui ca orbetele să scot sosul dintre lamele robotului de bucătărie. Pe lângă paste, îmi place să servesc acest minunat sos alături de risotto, bruschette, sau ca dressing pentru salate. O minune!

Ingrediente:

⦁ 3 linguri ulei de măsline (75ml)
⦁ 25g frunze de busuioc
⦁ 1 cățel de usturoi
⦁ 1 lingură muguri de pin (10g)
⦁ 1 lingură drojdie inactivă (10g)
⦁ 1/4 lingurițe sare

 

Mod de preparare:

 

  • Spălarea busuiocului. Am spălat frunzele de busuioc și le-am uscat cu ajutorul unor prosoape de hârtie.
  • Usturoi. Am decojit cățelul de usturoi. L-am așezat în mojar, am adăugat sarea și l-am sfărâmat cu ajutorul pistilului prin mișcări de apăsare până când l-am transformat într-o pastă.
  • Busuioc. Am adăugat 1/4 din cantitatea de busuioc. Prin mișcări de apăsare atât sus jos, cât și stânga dreapta, am zdorbit frunzele. Am adăugat încă o pătrime din frunze, continuând procesul de zdrobire.
  • Ulei de măsline. Am adăugat uleiul de măsline în fir subțire, având grijă să învârt pistilul în mojar.
  • Mugurii de pin. Am adăugat mugurii de pin și i-am sfărâmat și pe ei.
  • Drojdia inactivă. Am adăugat drojdia inactivă și am continuat să amestec cu pistilul până am incorporat-o în sos.
  • Servire & resturi alimentare. Am servit sosul alături de niște penne integrale. Resturile se depozitează într-un borcan închis ermetic și se refrigerează.

Notă

1. Busuiocul se poate înlocui cu frunze de pătrunjel, coriandru, rucola, spanac sau cepșoară. Varza kale sau sparanghelul blanșate ar putea fi două alternative la fel de bune.
2. Deși rețeta autentică include muguri de pin, aceștia pot fi costisitori. Alternative mai economice ar fi: nucile, migdalele, alunele de pădure, arahidele, semințele de dovleac, semințele de floarea soarelui sau susanul. De asemenea se pot utiliza și nucile pecan, fisticul sau nucile de macadamia.
3. Surse de inspirație:
ricette.giallozafferano.it 

www.vegolosi.it

www.ilfattoalimentare.it

 

Flori de dovlecel în aluat (vegan / de post)

Cu un exterior deosebit de crocant și un interior cremos și dulceag, florile de
dovlecel pane sunt un aperitiv italian de zile mari. Un preparat necostisitor, savuros și simplu, dar elegant în simplitatea lui. Să se tot facă vreo 5 ani de când am făcut cunoștință cu minunatele flori de dovleac pane și trebuie să mărturisesc că a fost dragoste la prima degustare. De atunci, cât e sezonul dovleacului de lung, pregătesc flori de dovleac pane cel puțin o dată pe lună, dacă nu și mai des. De fiecare dată când stau în grădină și admir tufa de dovlecel, crește inima în mine de bucurie că reușesc să creez un preparat senzațional dintr-un ingredient pe care altminteri l-aș fi aruncat.

Am încercat mai multe variante de aluat, de la cel cu praf de copt până la cel cu bere. Fără urmă de îndoială, varianta câștigătoare s-a dovedit a fi aluatul preparat din făină, apă și drojdie. Aceste ingrediente dau naștere unui aluat incredibil de crocant și gustos, care contastează deosebit de plăcut cu interiorul delicat și cremos. O minunăție de aperitiv, nu alta!

Ingredinte (pentru 6 porții):

  • 15 flori de dovlecel
  • 150g făină
  • 210ml apă minerală călduță „ca de pâine” (între 38-40C)
  • 15g drojdie proaspătă
  • 1 linguriță zahăr
  • 1 linguriță sare

 

Mod de preparare:

  1. Activare drojdiei. Într-un bol am zdrobit drojdia cu ajutorul unui tel. Am adăugat zahărul și aproximativ 1/3 din cantitatea de apă și am amestecat până la omogenizare. Am lăsat bolul deoparte pentru vreo 5 minute.
  2. Formarea aluatului. Într-un bol încăpător am cernut făina. Am făcut o adâncitură în mijlocul ei și am turnat apa rămasă (cele aproximativ 2/3), sarea și un praf de nucșoară. Am amestecat cu telul până la omogenizare. Am adăugat amestecul de drojdie din bol și am continuat să amestec cu telul. Am acoperit bolul cu folie de prospețime și l-am așezat într-un loc cald timp de 30 de minute.
  3. Curățarea florilor. Am luat fiecare floare de dovlecel și i-am eliminat frunzulițele de la exterior și pistilul (partea centrală). Am clătit fiecare floare și am lăsat-o la scurs într-o strecurătoare.
  4. Frigere. După cele 30 de minute am pus uleiul la încins într-o cratiță pentru sosuri. Am trecut fiecare floare prin aluat, având grijă să scutur excesul, după care am așezat-o în uleiul încins. Când s-a rumenit la bază, am întors floarea și pe celaltă parte pentru a se rumeni uniform.
  5. Servire. Am scos florile pe un șervet absorbant și le-am servit calde.

    Sursa de inspirație: www.giallozafferano.it

Tăieței de casă cu varză (vegan / de post)

Mi se umple sufletul de bucurie atunci când îmi amintesc de tăiețeii cu varză călită ai bunicii mele, acei tăieței parfumați și piperați cu care mă aștepta în fiecare după-amiază de vineri. Năvăleam pe ușă, îmi aruncam ghiozdanul pe jilțul din lemn masiv din colț, iar ea mă întâmpina cu un zâmbet cald și un bol de tăieței. Nici n-aveam nevoie de mai mult.

Pentru acești minunați tăieței n-ai nevoie decât de o mână de ingrediente necostisitoare și de vreo 20 de minute. Dacă te hotărăști să nu-i cumperi, ci să-i prepari de la zero, n-ai nevoie de mai mult de-un ceas. Acum îi fac cu mașina de tăieței, dar ani de zile i-am meșteșugit cu sucitorul și cu un cuțit ascuțit (dovada e aici). Atunci când îi prepar în varianta vegană (de post), înlocuiesc ouăle cu apă și ulei de măsline. Mie nu-mi plac tăiețeii palizi, așa că în făină adaug un praf de turmenic. Acesta le dă o culoare aurie absolut superbă. Eu zic să ne apucăm de treabă, că deja îmi plouă în gură!

 

Ingrediente (pentru 4 porții):

pentru tăieței:

  • 300g făină tip 650
  • 160ml lichid (115ml apă + 45ml ulei de măsline)
  • o linguriță și jumătate de sare
  • o jumătate de linguriță de turmenic

 

pentru varza călită:

  • 1/2 kg varză albă proaspătă
  • 1/2 lingură de sare
  • 3 linguri ulei de floarea-soarelui
  • 1 ceapă albă
  • 1 linguriță de piper măcinat

Mod de preparare:

  1. Aluat tăieței. Într-un bol încăpător am cernut făina. Am adăugat sarea și turmenicul și am amestecat.
  2. Am format o adâncitură în mijlocul făinii, am turnat apa împreună cu uleiul de măsline și am amestecat cu o furculiță până am format o minge de aluat.
  3. Am mutat mingea de aluat pe suprafața de lucru pudrată cu făină și am frământat-o timp de 10 minute. După cele 10 minute de frământare, aluatul devenise elastic și neted la suprafață.
  4. Am învelit aluatul într-o folie de plastic și l-am refrigerat pentru vreo 30 de minute.
  5. Varza călită. Până ce aluatul s-a relaxat la frigider, m-am ocupat de varză. Am luat varza, i-am îndepărtat frunzele de la exterior, am spălat-o și am uscat-o cu un șervet de hârtie.
  6. Am împărțit varza în 4 bucăți, am tocat-o în fâșii subțiri, am așezat-o într-o strecurătoare iar strecurătoarea am așezat-o într-un bol (pentru ca zeama să se scurgă în bol). Am sărat-o și am frământat-o între degete, având grijă să înlătur bucățile mari și fibroase care mi-au ieșit în cale. Am lăsat varza deoparte până când m-am ocupat de ceapă.
  7. Am curățat ceapa, am înjumătățit-o și am tocat-o solzi. Am încălzit cele 2 linguri de ulei într-o cratiță, am adăugat ceapa și am sotat-o la foc mediu până când a devenit translucidă.
  8. Am stors varza de excesul de lichid cu ajutorul degetelor. Am adăugat varza peste ceapa sotată, am amestecat cu o lingură de lemn, am acoperit oala cu un capac și am redus focul la minimum. Am ținut varza pe foc până când s-a înmuiat (15 – 20 minute). La final am asezonat varza cu piper din belșug.
  9. Tăierea tăiețeilor – Pașii de mai jos se pot realiza la fel de bine și cu un sucitor și un cuțit ascuțit, exact ca aici. Am scos aluatul din frigider și l-am împărțit în 6, după care am modelat fiecare bucată sub forma unei bile. Am luat prima bilă și am aplatizat-o cu degetele, după care am pliat-o. Am trecut fiecare bucată de aluat prin mașina de întins, începând cu diametrul cel mai mare și m-am oprit la treapta 5. Am trecut aluatul prin fiecare treaptă de două ori, doar prin treapta 5 l-am trecut o singură dată.                                                                                          rezumat:  pliere, tr1x2, pliere, tr2x2, tr3x2, tr4 x2, tr5x1
  10. Am luat fiecare bucată de aluat întins și l-am tăiat cu ajutorul mașinii.
  11. Am luat o oală mare, am umplut-o cu apă, i-am pus un capac și am pus-o pe foc. Când apa a început să fiarbă, am pus în oală o mână de sare. Am fiert tăiețeii timp de un minut și jumătate, după care i-am clătit sub un jet de apă rece.
  12. Am adăugat tăiețeii fierți peste varză, am amestecat cu grijă și i-am savurat imediat.

















Lachha paratha – lipii indiene în straturi (vegan / de post)

 

Lachha paratha este o lipie indiană formată dintr-o mulțime de straturi crocante suprapuse. Această lipie are un gust formidabil și se prepară dintr-o mână de ingrediente accesibile. Nu ingredientele îi dau caracterul ei aparte, ci tehnica din spatele ei. Astfel că se frământă un aluat din făină, apă, ulei, un strop de sare și unul de zahăr, se lasă la odihnit și se împarte în 6 mingi care se întind cu sucitorul până rezultă un disc subțire de tot. Magia d-abia acum începe; discul acesta de aluat se unge cu ulei și se pudrează cu făină, după care se pliază sub forma unui evantai. Evantaiul se rulează sub forma unui melc, iar melcul se întinde formând astfel lipia noastră. Pașii amintiți anterior nu fac nimic altceva decât să creeze o multitudine de straturi crocante și sfărâmicioase. Comparativ cu o lipie clasică, prepararea lipiei în straturi e mai migăloasă, dar rezultatul este unul absolut uimitor, atât din punct de vedere gustativ, cât și vizual, ba chiar și auditiv.

 

Ingrediente (pentru 6 – 8 lipii):

  • 280g făină integrală (2 căni) * + 70g făină integrală pentru întins (1/2 cană)
  • 75ml ulei de măsline (5 linguri) **
  • aproximativ 140ml apă „ca de pâine” (38 – 40°C)***
  • 5g sare (1 linguriță)
  • 5g zahăr granulat (1 linguriță)

* Eu am folosit făină integrală. Se poate folosi atât făină albă tip 650, cât și un amestec de 1:1 de făină albă și făină integrală.

** În aluat se adaugă o lingură de ulei, celelalte 4 linguri se folosesc la unsul lipiilor

*** Cantitatea de apă variază în funcție de făină. Apa se adaugă treptat, până când se formează un aluat moale care nu se lipește de pereții bolului. La 280g făină integrală eu folosesc cam 140ml apă.

Mod de preparare:

  1. Într-un bol încăpător am cernut 280g de făină împreună cu sarea. Am adăugat zahărul și o lingură de ulei de măsline. Am adăugat vreo 2 linguri de apă, după care am început să amestec cu degetele. Am continuat să adăug apa puțin câte puțin, frământând încontinuu, până când am obținut un aluat moale, suplu și elastic, dar care nu se lipea de pereții bolului.
  2. Am mutat aluatul pe suprafața de lucru pudrată cu făină și l-am frământat timp de 2 minute, după care l-am pus înapoi în bol, l-am acoperit cu un prosop umed și l-am lăsat să se relaxeze pentru 30 de minute.
  3. După 30 de minute l-am frământat din nou și l-am împărțit în 6 triunghiuri, cărora le-am dat ulterior o formă sferică.
  4. Am luat o minge de aluat (pe restul le-am acoperit cu același prosop umed), am pudrat-o generos cu făină și am întins-o cu sucitorul până când a ajuns la grosimea de vreo 2 mm.
  5. Am uns-o cu ulei de măsline și am pudrat-o cu făină. Am apucat-o de un capăt și am început să o pliez sub forma unui evantai, în pliuri late de 2cm.
  6. Am luat evantaiul de un capăt și am început să îl rulez sub forma unui melc, introducând capătul liber sub melc.
  7. Am pudrat melcul cu făină și l-am întins cu sucitorul până a ajuns la grosimea de 3-4mm.
  8. Am încins o tigaie la foc mic – mediu. Am așezat prima lipie în tigaie și am copt-o până când au început să apare bule de aer la suprafață. Am uns-o cu ulei pe partea de deasupra (pe partea crudă), am întors-o pe cealaltă parte, am uns-o și pe partea aceasta (adică partea coaptă) și am continuat să o mai țin pe foc până când a început să se rumenească. Am reîntors-o pe prima parte, am ținut-o pe foc până când s-a rumenit, după care am întors-o și am rumenit-o uniform și pe ce-a de-a doua parte.
  9. Am procedat la fel și cu celelate lipii. În timp ce o lipie e în tigaie, eu o întind și o rulez pe următoarea (pentru a economisi timp). Ele ies crocante și sfărâmicioase. Câteodată așez lipiile sub un prosop pe măsură ce le coc. Acoperirea lipiilor fierbinți le înmoie și le face mai flexibile.
  10. Lipiile se pot savura ca atare, sau se pot consuma alături de curry, chutney sau diverse paste de legume.

Chifle rapide




Întotdeuna am preferat chiflele în detrimentul pâinii, din 2 motive mari și late:

  1. Fac parte din categoria oamenilor care preferă coaja și nu miezul, iar in cazul chiflelor, cantitatea de coaja raportată la miez e satisfăcătoare.
  2. Sunt incapabilă să tai o felie decentă de pâine. Întotdeuna o tai strâmb. Întotdeauna. Iar dacă am de tăiat mai multe felii… acolo să vezi distracție.

Din punctul meu de vedere, chiflele acestea sunt chiflele perfecte. Sunt extrem de ușor de preparat, au un miez incredibil de pufos și o coajă crocantă. Sunt foarte versatile, sunt delicioase în compania supelor-cremă sau a tocănițelor și sunt nemaipomenite ca bază pentru sandwich ori hamburger. Și partea cea mai interesantă e că se pregătesc în 50-60 de minuțele.

Chifle (8 bucăți)

Ingrediente:

  • 250g de făină albă + 10g (pentru frământat)
  • 25g ou bătut – 1/2 ou
  • ¼ linguriță sare
  • 120ml apă “ca de pâine” (între 36-38°C)
  • 35ml ulei de măsline
  • 15g zahăr granulat (eu am folosit zahăr brun)
  • 7g drojdie uscată activă (1 plic)

    Mod de preparare:

    1. Am încălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6).
    2. Într-un bol am amestecat apa, uleiul, zahărul și drojdia și am lăsat bolul deoparte pentru 10 minute. După cele 10 minute, drojdia se activase și amestecul era foarte spumos la suprafață (poză).
    3. Într-un bol încăpător am cernut făina.
    4. Am făcut o adâncitură în mijlocul făinii și am adăugat lichidul din bol (apa + uleiul + zahărul + drojdia). Am adăugat ½ din oul bătut și am amestecat cu o spatulă de lemn.
    5. În acest moment am adăugat sarea, după care am continuat să amestec cu spatula de lemn până am format o bilă lipicioasă de aluat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferă cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine.
    6. Am mutat aluatul lipicios pe blatul de lucru pudrat cu 1/2 de lingură de făină și l-am frământat energic timp de 2 – 3 minute.
    7. Cu un cuțit ascuțit am împărțit aluatul în 8 bucăți. Am luat o bucată de aluat și i-am dat o formă sferică.
    8.  Am așezat chiflele pe o tavă tapetată cu hârtie de copt și le-am mai lăsat vreo 20 minute la dospit, acoperite.
    9. După cele 20 minute le-am copt în partea din mijloc a cuptorului timp de vreo 13 minute, atât cât să se rumenească uniform și să înmiresmeze toată bucătăria.

    Sursa de inspirație: www.kitchemeetsgirl.com

Tortilla – lipie mexicană (vegan / de post)


Nu țin minte când am cumpărat ultima oară lipii din comerț. Întotdeuna le pregătesc în casă. Sunt ușor de preparat, au un gust incredibil și sunt și foarte economice. Eu folosesc de regulă ulei de măsline atunci când prepar tortilla pentru că îmi place tare mult aroma pe care le-o oferă, dar la fel de bine funcționeză și uleiul de floare-soarelui.

Tortilla este o lipie cu specific mexican și se prepară din făină de grâu sau porumb (mălai), apă și grăsime. Aluatul se întinde cu sucitorul, se prăjește în tigaie, după care se acoperă cu un șervet, în felul acesta rezultând niște lipii subțiri și fragede. Aceste lipii se pot consuma ca atare sau se pot folosi ca baze pentru alte preparate, cum ar fi tacos, burrito sau quesadilla.
Continuă să citești Tortilla – lipie mexicană (vegan / de post)

Ouă de prepeliță rumenite la grill cu susan dulce-sărat

Ouă de prepeliță marinate în sos de soia, rumenite pe grătar, servite alături de o pudră de susan, sare și zahăr brun – cel mai bun aperitiv cu ouă de prepeliță pe care l-am preparat vreodată. Având în vedere curiozitatea mea gastronomică sâcâitoare și faptul că nu duc niciodată lipsă de ouă de prepeliță, extrem de des decopăr preparate noi, pe care le includ în dietă doar dacă sunt într-adevăr memorabile. Această rețetă cu ouă de prepeliță satisface cu brio această condiție. Pe lângă faptul că sunt aspectuoase, sunt și incredibil de aromate, iar tehnica lor de preparare nu-i deloc complicată.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 24 ouă de prepeliță
  • 2 linguri sos de soia
  • 1 lingură ulei de măsline
  • 1 lingură semințe de susan
  • 1/4 linguriță sare
  • 1/4 linguriță zahăr Muscovado
  • 1/8 linguriță pudră de chili

Mod de preparare:

  1. Am umplut cu apă o oală pentru sosuri, am acoperit oala cu un capac și am pus apa la fiert. Când apa a început să fiarbă, am adăugat ouăle de prepeliță și am fiert ouăle timp de 2 minute (pentru a păstra gălbenușul lichid). Le-am scos într-un bol cu apă rece (cu gheață), le-am lăsat să se tempereze timp de vreo 5 minute, după care le-am decojit cu grijă.
  2. Am luat o pungă și am preparat în ea marinada, amestecând sosul de soia cu uleiul de măsline. Am sigilat punga și am agitat-o până când ingredientele s-au omogenizat.
  3. Am clătit ouăle de prepeliță, le-am strecurat și le-am așezat în pungă. Am sigilat punga, am agitat conținutul pentru a distribui marinada uniform, după care am lăsat ouăle deoparte pentru 30 de minute.
  4. Între timp am rumenit semințele de susan într-o tigaie de fontă. Le-am lăsat să se răcească, după care le-am așezat într-un mojar alături de sare, zahăr și chili. Am măcinat semințele în mojar până când am obținut un amestec grunjos.
  5. Am încălzit o tigaie grill la foc mediu mare. Am strecurat ouăle de prepeliță (pentru a elimina marinada), le-am așezat pe grătarul încins și le-am rumenit timp de 20 -30 de secunde. După ce s-au rumenit, le-am întors cu o spatulă pentru a prinde culoare pe toate părțile.
  6. Am așezat ouăle pe un platou și le-am servit calde, pudrate generos cu amestecul de susan.

Sursa de inspirație: www.ottolenghi.co.uk








Cartofi Hasselback (vegan / de post)



Îmi plac foarte mult cartofii, sub orice formă și în orice combinație. De la cartofi albi, la cei dulci sau mov, de la salată, rösti sau piure de cartofi, la cartofi natur, prăjiți sau copți. Însă pentru acele momente în care nu mă pot decide dacă mi-e poftă pe cartofi piure sau pe cei prăjiți, există delicioșii cartofi Hasselback. Această rețetă nordică reunește textura crocantă a cartofilor prăjiți cu consistența onctuasă a piureului. Aceste evantaie din cartof, pe lângă faptul că sunt frumușele foc, mai sunt și gustoase și sănătoase.

Tehnica lor de pregătire este una foarte simplă, cartofii se crestează în felii paralele, se ung cu unt, după care se rumenesc în cuptor. Pentru a-mi ușura munca, prefer să așez cartoful într-o lingură mare pe care să o sprijin pe o rolă de hârtie (poză). Marginile lingurii îmi vor ghida tăieturile și nu-mi vor permite să secționez cartoful în bucăți. Am vrut ca rețeta să fie una vegană și să o pot consuma și pe perioada postului, așa că am înlocuit untul cu ulei de măsline; pentru a mima gustul complex dat de unt, am împănat cartofii cu felii subțiri de usturoi și frunze de cimbru. Rezultatul a fost unul (muuuuult) mai mult decât satisfăcător! Continuă să citești Cartofi Hasselback (vegan / de post)

Tahini – pastă de susan (vegan / de post)



Tahini este o pastă de susan indispensabilă în bucătăria orientală. Este un sos catifelat, fluid, cu o aromă plăcută de susan. Tahini poate fi achiziționat din magazinele cu specific oriental, dar poate fi preparat și în casă, cea de-a doua variantă fiind mult mai puțin costisitoare. Tahini se prepară din 3 ingrediente: semințe de susan, ulei vegetal și sare. Semințele de susan se prăjesc într-o tigaie, atât cât să devină discret aurii și parfumate, după care se sfărâmă într-un robot de bucătărie (sau într-un mojar, asta dacă ești iubitor de sporturi extreme, bineînțeles) . După măcinare se adaugă câteva linguri de ulei, care transformă semințele într-o emulsie galben-aurie, parfumată și mătăsoasă.

Eu mă bucur zilnic de gustul minunat al acestui preparat. Îl folosesc la humus, baba ganoush, ca dressing pentru salate sau legume fierte sau pur și simplu întins pe pâine proaspătă, alături de chives, lime și fulgi de chili. Pe lângă savoarea pe care o dă preparatelor, tahini aduce și un aport considerabil de nutrienți (proteine, grăsimi nesaturate, calciu, complex de vit B). Tahini e pur și simplu divin și dacă nu ai avut până acum ocazia să te convingi, te încurajez din tot sufletul să o faci! Continuă să citești Tahini – pastă de susan (vegan / de post)