Babka – cozonac cu ciocolată și migdale (vegan / de post)

Nu pot descrie în cuvinte cât îmi sunt de dragi cozonacii. Pur și simplu îi ador. Simpli, cu rahat, nucă, mac, roșcove, ciocolată, sau bezea de cocos, rulați, despicați sau împletiți, toți mi-s dragi. Una dintre rețetele mele de suflet e babka, un cozonac cu origini poloneze despicat și răsucit. Azi vin cu o variantă de post a acestui minunat desert, un cozonac auriu, pufos și aerat, umplut cu o cremă onctuoasă de ciocolată și migdale. Un cozonac de post nu numai frumușel foc, ci și absolut de-li-cios.

Ingrediente (pentru 2 cozonaci):

  • 500 g făină tip 650
  • 250 ml lapte de migdale
  • 90 ml ulei de floarea soarelui
  • 7 g drojdie uscata
  • 120 g zahăr pudră
  • ¼ linguriță sare
  • 1/8 linguriță pudră de turmenic (curcuma)
  • 1 linguriță extract de vanilie
  • coaja unei portocale
  • 100g ciocolata amaruie
  • 100g migdale tocate
  • 60ml ulei de cocos
  • 50g zahar pudra
  • 30g cacao

Mod de preparare:

1. Activarea drojdiei.
Am amestecat laptele cu zahărul și am încălzit compoziția la foc mic, amestecând până când s-a topit zahărul. Am luat oala de pe foc și am așteptat să coboare temperatura lichidului la 36-38°C (“ca de pâine”). Când amestecul a ajuns la temperatura dorită, am adăugat drojdia si am lăsat vasul deoparte, într-un loc cald, pentru 15 minute (după cele 15 minute amestecul prezenta bule la suprafață).

2. Formarea aluatului. Într-un vas încăpător am cernut făina și pudra de curcuma, am adăugat laptele cu drojdia activată, vanilia și coaja de portocala. Am omogenizat bine amestecul cu o lingură de lemn, am adăugat seara și am continuat să amestec până am format o minge de aluat.

3. Frământarea aluatului. Am mutat aluatul pe o suprafața de lucru pudrată cu făină și am început să îl frământ, adăugând câte o linguriță de ulei. Am observat că aluatul devenea tot mai lipicios cu fiecare linguriță de unt adăugată dar am continuat să îl frământ, pudrând blatul de lucru cu puțină făină. După 15 minute de frământat aluatul era elastic și neted la suprafață. L-am așezat înapoi în vas, l-am acoperit cu un prosop și l-am lăsat la dospit pentru o oră și jumătate.

4. Prepararea cremei. Între timp am preparat crema. Am topit ciolcolata pe baine-marie, am adăugat uleiul de cocos, zaharul si pudra de cacao si am amestecat până la omogenizare.

5. Întinderea aluatului. După 90 de minute aluatul își dublase volumul, așa că l-am frământat vreo 2 minute pentru a elimina bulele de aer formate în interiorul lui. Am tapetat cu făină blatul de lucru și am împărțit bila de aluat în două. Am luat prima bilă și cu ajutorul unui sucitor și i-am dat o formă dreptunghiulară cu grosimea de 1 cm si lungimea egală cu cea a tăvii.

6. Umplerea cozonacului. Am turnat jumatate din cantitatea de crema de ciocolata peste dreptunghiul de aluat și am distribuit-o uniform, avand grija sa nu o inting mai mult de 2 cm de la marginile. Am pudrat aluatul cu jumatate din cantitatea de  migdale macinate.

7. Rularea cozonacului. Am uns latura stanga cu lapte de migdale. L-am ruled de la drepta la stanga, avand grija sa lipesc bine partea unsa cu lapte. Cu un cutit ascutit si pudrat generos cu faina l-am taiat pe lung. Am lipit bine capetele si am rasucit jumatatile obtinute avand grija sa le lipesc si in cealalta extremitate. Am asezat cozonacul in tava tapetatata cu hartie de copt si am procedat la fel si cu cel de-al doilea cozonac.

8. Coacerea cozonacilor. I-am acoperit cu un prosop curat si i-am lasat la dopit pentru o ora. Am copt cozonacii in cuptorul preincalzit la 180°C, pentru 30-40 minute. I-am lasat la racit pe un gratar pentru cel putin 2 ore inainte de a-i felia.

Supă mexicană de tortilla (vegan / de post)

Deasă, hrănitoare și aromată, această supă cu origini mexicane e nemaipomenită atunci când ai mânca ceva consistent și bun dar timpul nu ți-e taman prieten. Supa aromată și ușor acidă contrastează minunat cu crutoanele de tortilla bine condimentate. Se prepară în nici jumătate de ceas, din ingrediente necostisitoare. E atât de gustoasă încât mi-e absolut imposibil să îmi imaginez că m-aș putea vreodată limita la o singură porție. E plină de legume hrănitoare, fiecare aducându-și aportul, creându-se astfel o simfonie de culori și arome. O minune de supă, ce să mai…



Ingrediente (pentru 6 porții):

  • 1 conservă porumb
  • 1 conservă fasole roșie
  • 1 conservă roșii pasate
  • 1/ 2 ardei roșu
  • 1 ceapă de dimensiune medie
  • 3 căței de usturoi
  • 3 linguri ulei de măsline
  • 800ml supă de legume
  • zeama unei jumătăți de lime
  • 1 linguriță oregano
  • 1 linguriță cumin
  • 1 linguriță paprika
  • ¼ linguriță chili

pentru tortilla:

  • 2 lipii
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1 linguriță zahăr brun
  • ¼ linguriță sare
  • ¼ linguriță cumin
  • ¼ linguriță paprika
  • ¼ linguriță pudră de usturoi




Mod de preparare:

  1. Preîncălzirea cuptorului. Am preîncălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6). 
  2. Pregătirea legumelor. Am curățat ceapa și am tocat-o fin. I-am îndepărtat ardeiului semințele și l-am tocat și pe el în cubulețe. Am decojit usturoiul și l-am tocat fin.
  3. Sotarea legumelor. Am încins 3 lingură de ulei într-o oală de dimensiune medie. Am adăugat ceapa și am sotat-o vreo 3 minute, până când a devenit translucidă. Am adăugat usturoiul și l-am sotat și pe el până când a devenit parfumat (aproximativ 1 minut). Am adăugat condimentele și am amestecat.
  4. Adăugarea supei. Am adăugat conserva de roșii și supa de legume și am așteptat să dea supa în clocot, după care am redus focul la mic – mediu și am fiert-o timp de vreo 5 minute.
  5. Fasolea și porumbul. Am adăugat fasolea și porumbul și am lăsat supa la fiert pentru alte 15 minute. După cele 15 minute am asezonat-o cu sare și sucul de lime.
  6. Pregătirea panglicilor de tortilla. Între timp m-am ocupat de tortilla. Am feliat-o în “tăiței” lați de 1 cm. I-am distribuit uniform pe o tavă acoperită cu hârtie de copt și i-am lăsat la cuptor pentru câteva minute, cât să se rumenească frumos.
  7. Asezonarea crutoanelor. I-am scos cu grijă din cuptor, i-am stropit cu cele 2 linguri de măsline și i-am pudrat cu amestecul meu de condimente.
  8. Servire. Am servit supa în boluri mari, garnisită cu delicioasele crutoane de lipie.

Rulouri de lipie cu hummus și ardei copt (vegan / de post)

Lipie de casă umplută cu o pastă cremoasă de năut și felii de ardei gras copt, o gustare pe cât de aspectuoasă, pe atât de gustoasă. Nu-i zi de sărbătoare să nu așez pe platoul cu aperitive felii de ruladă cu hummus și ardei, nu din alte motive decât că se prepară deosebit de simplu și sunt primele care se evaporă de pe platoul mai sus menționat. O gustare simplă, rapidă, nutritivă și absolut delicioasă!

Ingrediente (pentru 2 rulade):

  • 2 lipii mexicane (tortilla)
  • 1 ardei roșu
  • 1 lingură de chives (ceapa ciorii) tocat

pentru hummus:

  • 1 conservă de năut (400g)
  • 1 lingură tahini (15g) – preparat după rețeta aceasta
  • 2 linguri suc de lămâie (30ml)
  • 3 linguri ulei de măsline (45ml)
  • 1 – 2 linguri apă (15-30ml)
  • ¼ linguriță chimion (chimion, nu chimen – sunt două condimente diferite; în lb. engleză: chimion = cumin, chimen = caraway)
  • 1/8 linguriță fulgi de chili
  • 1 cățel de usturoi
  • sare după gust



Mod de preparare:

  1. Ardeiul gras. Am lust un disc de metal și l-am așezat pe ochiul cel mare aragazului. Am așezat ardeiul și l-am copt pe toate părțile, având grijă să îl înnegresc uniform. L-am așezat într-o oală mică de sosuri și l-am acoperit cu un capac pentru a face condens (în felul acesta fiindu-mi mult mai ușor să-l curăț). După 10 minute am decojit ardeiul, i-am înlăturat cotorul și semințele, l-am clătit și l-am uscat cu un prosop de hârtie, după care l-am tăiat în fâsii late de 1 deget.
  2. Hummus. Am strecurat boabele de năut cu ajutorul unei strecurătoare, după care le-am clătit sub jetul de apă. Am luat câte 8 – 10 boabe și le-am frecat între palme pentru a le înlătura cojile – pasul acesta este opțional, dar contribuie la obținerea unui hummus mai cremos.
  3. Am așezat pasta de susan (tahini) și sucul de lămâie în vasul robotului de bucătărie și am mixat până când am obținut o emulsie.
  4. Cu robotul pornit, am turnat prima lingură de ulei și am mixat. Am procedat la fel și cu celelalte 2 linguri. În acest moment amestecul avea consistența unei maioneze.
  5. Am adăugat năutul decorticat și am mixat timp de un minut, până când a rezultat o pastă neomogenă.
  6. Am adăugat condimentele (chimion, fulgi de chili și sare). Am mixat hummusul, adăugând apă până când am ajuns la consistența dorită.
  7. Asamblarea lipiei. Am luat cele 2 lipii și le-am așezat pe fiecare pe câte un pătrat de hârtie de copt (pentru a-mi fi mai ușor la rulare). Am împărțit hummusul obținut între cele 2 lipii. Am luat prima lipie și i-am distribuit uniform hummusul pe suprafața sa. Pe o margine a lipiei am așezat jumătate dintre feliile de ardei și le-am garnisit cu o jumătate de lingură de chives tocat.
  8. Rularea lipiei. Pornind dinspre partea cu ardeii copți și folosindu-mă de hârtia de copt, am început să rulez lipia cât mai strâns. Am procedat la fel și cu cea de-a doua lipie, după care le-am învelit pe fiecare în câte un pătrat de hârtie de copt. Am refrigerat ruladele pentru 1 oră înainte de a le tăia.
  9. Servire și resturi alimentare. Am feliat rulada și am servit-o. În cazul în care rămân resturi de ruladă, acestea se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, învelite în folie de prospețime.

Tapenade – pastă de măsline (vegan / de post)

Cremoasă și aromată, această pastă tartinabilă de măsline e răspunsul atunci când tânjesc după ceva bun de tot și cam tot atât de simplu. E un preparat versatil, numai bun de întins pe o felie de pâine, rulat într-o lipie sau servit alături de fel de fel de legume crude. Precum bine am precizat mai sus, crema aceasta este deosebit de simplu de preparat. Se începe prin strivirea măslinelor cu ajutorul unui cuțit de bucătărie, se continuă cu îndepărtarea sâmburilor, iar mai apoi cu mixarea bucăților de măsline cu ajutorul unui blender, alături de câteva linguri de ulei de măsline. La final se asezonează preparatul cu usturoi, capere și un strop de sare și se savurează pe nerăsuflate, încingând câte un colț de pâine direct în bol.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 300g măsline cu sâmburi (eu am folosit 200g măsline negre și 100g măsline Kalamata)
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 2 linguri capere stoarse de oțet
  • sare după gust

Mod de preparare:

  1. Îndepărtarea sâmburilor. Pentru acest pas mă folosesc de un fund de lemn și de un cuțit. Iau fiecare măslină și o apăs cu latul cuțitului pentru a o turti. După ce presez toate măslinele, le îndepărtez fiecăreia sâmburele cu ajutorul degetelor.
  2. Zvântarea măslinelor. Așez bucățile de măsline pe un șervet de bucătărie și le acopăr cu un alt prosop de hârtie. Le presez ușor cu degetele pentru a elimina excesul de lichid.
  3. Mixarea măslinelor. Așez măslinele în vasul unui blender și le macin, adăugând câte o linguriță de ulei de măsline până când ajung la o consistență cremoasă, dar neomogenă.
  4. Asezonarea. Decojesc cățelul de usturoi și îl zdrobesc în mojar cu un strop de sare. Adaug caperele și le zdrobesc și pe ele până obțin o pasta omogenă.
  5. Servire & resturi alimentare. Adaug pasta din mojar peste crema de măsline și mai pulsez de câteva ori pentru a mă asigura că am obținut o pastă omogenă. O servesc cu felii de pâine de casă, garnisită cu felii de legume crude (ceapă, ardei, castraveți, roșii uscate). În cazul în care rămân resturi de pastă de măsline, acestea se păstrează foarte bine 3 – 4 zile în frigider, acoperite cu folie de prospețime.

Chifle pentru burger (vegan / de post)


Mi-ar fi imposibil să descriu în cuvinte cât de bune sunt chiflele acestea. Din punctul meu de vedere sunt chiflele perfecte; au un gust nemaipomenit, un miros rupt din basme, o coajă moale și aromată și un miez incredibil de elastic. N-oi fi eu vreo mare devoratoare de pâine, dar ori de câte ori le prepar, nu mă pot opri din mâncat. Atât sunt de bune încât mi-e greu să cred că există vreo persoană care s-ar putea opri după prima chiflă. Sunt pur și simplu demențiale. Și-ți mai spun un mic secret: sunt de post. Over and out.



Ingrediente (pentru 20 de chifle):

  • 450g făină alba tip 650 + alte 50g pentru frământat
  • 120ml apă
  • 120ml lapte vegetal (eu am folosit lapte de migdale)
  • 2 linguri zahăr brun
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1 plic de drojdie uscată
  • 1 linguriță și jumătate de sare
  • înlocuitor de ou* : 1 ligură de semințe de in sfărâmate + 3 linguri apă

pentru decorarea chiflelor:

  • 2 linguri lapte vegetal
  • ½ linguriță zahăr brun
  • 2linguri semințe de susan

Mod de prepapare:

  1. Prepararea înlocuitorului de ou. Am așezat 1 lingură de semințe de in în mojar și le-am sfărâmat energic cu ajutorul unui pistil. Am așezat pudra astfel obținută într-o ceașcă și am acoperit-o cu 3 linguri de apă. Am lăsat amestecul deoparte timp de 5 minute. După ce s-au scurs cele 5 minute, am observat că amestecul devenise gelatinos.
  2. Activarea drojdiei. Într-o cratiță mica am încălzit apa și laptele de migdale până au ajuns la 36 – 38°C. Am adăugat zahărul și drojdia și am lăsat oala deoparte pentru 5 minute. După cele 5 minute, drojdia se activase și amestecul era foarte spumos la suprafață.
  3. Cernerea făinii. Într-un bol încăpător am cernut făina. Am făcut o adâncitură în mijlocul făinii și am adăugat lichidul din bol (apa + lapte + zahărul + drojdia). Am adăugat uleiul și semințele de in hidratate și am amestecat cu o furculiță.
  4. Sarea. În acest moment am adăugat sarea, după care am continuat să amestec cu mâinie până am format o bilă lipicioasă de aluat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferează cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine.
  5. Frământare. Am mutat aluatul lipicios pe blatul de lucru pudrat cu 1/2 de lingură de făină și am început să-l frământ energic. Aluatul se lipea de blatul de lucru, așa că m-am folosit de o racletă pentru aluat pentru a-l dezlipi. De fiecare dată când mi se părea că aluatul se lipește prea tare de mâini, îl pudram cu făina rămasă. Am continuat să îl frământ până când a devenit suplu și elastic.
  6. Dospirea aluatului. Am uns bolul cu 1 linguriță de ulei și am așezat aluatul în bol. Am acoperit bolul cu folie de prospețime peste care am așezat un prosop curat. Am așezat aluatul la dospit într-un loc cald până și-a dublat volumul (aproximativ o oră).
  7. Modelare. Am încălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6). Cu ajutorul racletei am împărțit aluatul în 20 bucăți (pentru un plus de siguranță bucățile de aluat se pot cântări). Am luat o bucată de aluat și i-am dat o formă sferică.
  8. Dospirea chiflelor. Am așezat chiflele pe o tavă tapetată cu hârtie de copt și le-am mai lăsat vreo 30 minute la dospit, acoperite cu același prosop.
  9. Decor. Am amestecat cele 2 linguri de lapte cu zahărul rămas și am încălzit amestecul. Am uns fiecare chiflă cu lichidul călduț, după care am decorat fiecare chiflă cu semințe de susan negru.
  10. Coacere. După cele 30 minute le-am copt în partea din mijloc a cuptorului timp de vreo 20 minute, atât cât să se rumenească uniform și să înmiresmeze toată bucătăria. Le-am scos din cuptor, le-am așezat pe un suport de sârmă și le-am lăsat să se răcească înainte de a le servi.



Notă:

  1. Pentru a obține miezul acela elastic specific pâinii care are în componență ou, în această rețetă am înlocuit oul cu semințe de in. Pentru a obține echivalentul unui ou am sfărâmat 1lingură de semințe de in și le-am amestecat cu 3 linguri de apă.  

Sursa de inspirație: www.thehealthyfamilyandhome.com



Paste cu sos cremos de ardei copți (vegan / de post)

Cremoase, aromate și picante, aceste paste cu sos catifelat de ardei copt sunt alegerea perfectă atunci când timpul nu mi-e prieten. Cu un pic de organizare, treaba-i gata în nici jumătate de ceas. Cât timp fierbe apa pentru paste, coc ardeii, cât timp fierb pastele, prepar sosul. Pipele rigate, acele paste cilindrice curbate, se împacă de minune cu sosul meu cremos. Odată amestecate cu sosul, acestea îl captează în interiorul lor, așa că mă bucur de sosul acela fin și onctuos la fiecare înghițitură. O nebunie curată, ce să mai…

 

Ingrediente (pentru 4 porții):

pentru sos:

  • 2 ardei grași roșii (2 X 130g)
  • 360ml lapte de migdale
  • 1 ceapă roșie (100g)
  • 4 căței de usturoi
  • 3 linguri de drojdie inactivă (25g)
  • 1 ½ lingură amidon (15g)
  • 3 linguri ulei de măsline (45ml)
  • 1 ardei iute “ochi de pasăre” uscat (sau 1/2 de ardei pentru o iuțeală mai discretă)
  • sare și piper după gust

 

pentru servire:

  • 350g paste pipe rigate
  • frunze de busuioc proaspăt
  • drojdie inactivă

 

Mod de preparare:

  1. Paste. Am luat o oală medie și am umplut-o cu 2l de apă. Am acoperit-o cu un capac și am așteptat să fiarbă apa. Când apa a început să clocotească am adăugat 1 lingură de sare și pastele. Am fiert pastele conform instrucțiunilor de pe ambalaj.
  2. Coacerea ardeilor. În timp ce pastele fierbeau m-am ocupat de ardei. Am lust un disc de metal și l-am așezat pe ochiul cel mare aragazului. Am așezat ardeiul și l-am copt pe toate părțile, având grijă să îl înnegresc uniform. L-am așezat într-o oală mică de sosuri și l-am acoperit cu un capac pentru a face condens (în felul acesta fiindu-mi mult mai ușor să-l curăț). Am procedat exact la fel cu cel de-al doilea ardei.
  3. Decojirea ardeilor. Am decojit amândoi ardeii, le-am înlăturat cotorul și semințele, i-am clătit și i-am uscat cu un prosop de hârtie.
  4. Ceapa și usturoiul. Am decojit ceapa și am tăiat-o rondele. Am decojit usturoiul.
  5. Prepararea sosului. În vasul unui blender am mixat laptele împreună cu ceapa, usturoiul și ardeiul iute. Am adăugat ardeii copți, uleiul de măsline, amidonul și fulgii de drojdie inactivă.
  6. Fierberea sosului. Am turnat sosul într-o oală și l-am fiert la foc mic-mediu până când s-a îngroșat (vreo 7 minute).
  7. Asamblare & servire. Am turnat sosul peste pastele fierte și scurse, după care am amestecat energic. Am servit pastele cu sos de ardei copt în boluri; am presărat fulgi de drojdie inactivă și panglici de busuioc.

Sursa de inspirație: www.minimalistbaker.com


 

Salată de quinoa cu rucola și ardei (vegan / de post)

Iubesc rucola, iubesc quinoa, așa că era imposibil să nu mă îndrăgostesc de o salată în care vedetele sunt taman ingredientele mai sus menționate. Când mai adaugi în ecuație cuburi de ardei gras, ceapă, semințe de pin și un dressing citric dulce-acrișor, obții un preparat de zile mari. Mai iubesc această salată pentru că are un gust absolut minunat și o cromatică fabuloasă. E consistentă, nutritivă, rapidă și foarte ușor de preparat. Pur și simplu divină!

Ingrediente (pentru 2 porții):
⦁ 100g quinoa (1/2 cană) – eu am folosit quinoa tricoloră
⦁ 240ml apă (1 cană)
⦁ 40g rucola
⦁ 1/2 ardei gras (100g)
⦁ 1/2 ceapă roșie (30g)
⦁ 1 lingură semințe de pin (10g)
⦁ 2 linguri de oțet de mere
⦁ 1 lingură ulei de măsline
⦁ 1 lingură sirop de arțar (sau mai mult, în fucție de aciditatea citricelor)
⦁ sucul și coaja unei portocale de dimensiune mică, preferabil bio (aprox. 60ml sau 4 linguri)
⦁ sucul și coaja unei jumătăți de lime, preferabil bio (prox. 15ml sau 1 lingură)
⦁ sare și piper după gust

Mod de preparare:

1. Quinoa. Am așezat quinoa într-o sită și am spălat-o sub jet de apă timp de un minut, după care am scurs-o. Am așezat-o într-o oală de sosuri, am adăugat apa și un sfert de linguriță de sare și am pus-o la fiert la foc mare, neacoperită. Când apa a început să fiarbă, am acoperit oala cu un capac și am redus focul la minimum. Am lăsat să fiarbă timp de 15 minute, după care am stins focul și am mai lăsat oala acoperită pe aragaz (cu focul stins) încă 5 minute. După cele 5 minute am afânat quinoa cu ajutorul unei furculițe. Am răsfirat quinoa pe o farfurie pentru a se răci mai rapid.

2. Muguri de pin. Între timp am luat o tigaie și am rumenit în ea mugurii de pin la foc mediu, având însă grijă să nu se ardă. I-am lăsat deoparte pentru a se răci.

3. Ardei și ceapă. Am eliminat cotorul ardeiului, l-am tăiat în fâșii, după care în cuburi egale. Am decojit ceapa și am tocat-o fin.

4. Citricele. Am ras coaja portocalei și limetei, după care le-am stors într-un bol.

5. Dressing și asamblare. Pentru a forma dressingul, am luat un bol și am amestecat oțetul cu uleiul și siropul de arțar. Am adăugat sucul și coaja citricelor și am amestecat. Am adăugat ceapa, ardeiul și rucola și am amestecat. În final am adăugat quinoa și am presărat mugurii de pin.

6. Resturi alimentare. În cazul în care rămân resturi de salată, acestea se păstrează foarte bine până la 24 de ore în frigider, acoperite cu folie de prospețime.

Sursa de inspirație: Forks over Knives, pag 62

Pâine marocană cu griș – Khobz dyal Smida (vegan / de post)

Ador să prepar pâine, mă fascinează chimia din spatelele ei și nimic nu mă destinde mai mult ca frâmântatul aluatului în podul palmei. Dar latura mea aventuroasă nu-mi permite să mă repet, așa că nu trece luna să nu testez rețete noi. De unele mă depart fără regrete, în timp ce altele-mi pătrund adânc în suflet. Să se fi tot scurs vreo 3 ani de când am făcut cunoștință cu pâinea marocană cu griș și de atunci o prepar cel puțin o dată pe lună. E una dintre cele mai rapide pâini încercate de mine vreodată, iar gustul ei e absolut minunat. Are o coajă subțire și un miez aerat și elastic. Toate rețetele de pâine-mi sunt dragi tare, dar pâinea marocană cu griș ocupă un loc special în inima mea.

Ingrediente:

⦁ 180ml apă ” ca de pâine” (38 – 40°C)
⦁ 1 linguriță zahăr
⦁ 1 linguriță drojdie
⦁ 200g griș
⦁ 170g făină albă tip 650
⦁ 1 lingură ulei de măsline (15ml)
⦁ 1 linguriță de sare


Mod de preparare:

1. Activarea drojdiei. Într-un bol am amestecat apa, drojdia și zahărul și am lăsat bolul deoparte pentru vreo 10 minute. După cele 10 minute, drojdia se activase și amestecul era spumos la suprafață.

2. Formarea aluatului. Într-un bol încăpător am cernut făina împreună cu grișul. Am făcut o adâncitură în mijlocul ei și am turnat amestecul de drojdie și uleiul de măsline. Am amestecat cu o lingură  până când aluatul s-a legat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferă cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine. După ce am adăugat sarea am format o minge de aluat.

3. Frământare. Am mutat aluatul pe suprafața de lucru înfăinată și l-am frământat timp de 5 minute, pudrându-l cu făină atunci când era prea lipicios. După cele 5 minute de frâmântare, aluatul devenise suplu și elastic.

4. Odihnire. Am așezat mingea de aluat pe suprafața de lucru pudrată cu griș, am acoperit-o cu un prosop și am lăsat-o la odihnit pentru 10 minute.

5. Modelare & crestare. După ce s-au scurs cele 10 minute m-am folosit de un sucitor pentru întinde aluatul sub forma unui disc cu grosimea de 1cm. Am așezat discul de aluat pe o tavă tapetată cu hârtie pergamentată, l-am crestat la suprafață cu o lamă și am acoperit tava cu același prosop. Am lăsat pâinea la dospit pentru 45 – 60 de minute. În ultimele 20 de minute am încălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6).

6. Coacere. După ce pâine și-a dublat înălțimea am introdus tava în cuptorul preîncălzit și am copt-o timp de 25 de minute.

7. Servire. Am așezat pâine pe un grătar de sârmă și am lăsat-o să se răcească pentru o oră înainte de a o felia.

Sursa de inspirație: www.landsandflavors.com

Roșii umplute cu spanac și quinoa (vegan / de post)

Mă bucur nespus că am descoperit această rețetă de roșii umplute cu quinoa și spanac, căci tare gustoase mai sunt. Am cules niște roșioare din propria-mi grădină de verdețuri, le-am eliminat interiorul, le-am umplut cu un amestec de quinoa, spanac și pesto de busuioc și le-am copt atât cât să se înmoaie. M-am ales cu un preparat pe cât de elegant, pe atât de savuros. Trebuie să menționez că umplutura de quinoa e atât de gustoasă încât aș savura-o ca atare, dar în asocierea cu aciditarea roșiilor, ea devine pur și simplu un deliciu. Un deliciu perfect pe perioada postului!

Ingrediente (pentru 4 porții):

⦁ 8 roșii de dimensiune medie
⦁ 60g quinoa uscată
⦁ 250ml supă de legume (160ml pentru quinoa + 90ml pentru coacere)
⦁ 1 lingură ulei de măsline
⦁ 1 ceapă roșie de dimensiune medie (75g)
⦁ 150g spanac proaspăt
⦁ 4 linguri sos pesto vegan (de post) – rețeta o găsiți aici

 

Mod de preparare:

1. Quinoa. Am așezat quinoa într-o sită și am spălat-o sub jet de apă timp de un minut, după care am scurs-o. Am așezat-o într-o oală de sosuri, am adăugat 160ml de apă (practic, vorbim de 1 parte quinoa și 2 părți de lichid) și un sfert de linguriță de sare și am pus-o la fiert la foc mare, neacoperită. Când apa a început să fiarbă, am acoperit oala cu un capac și am redus focul la minimum. Am lăsat să fiarbă timp de 20 minute, după care am stins focul și am mai lăsat oala acoperită pe aragaz (cu focul stins) încă 5 minute. După cele 5 minute am afânat quinoa cu ajutorul unei furculițe.

2. Spanac. În timp ce quinoa fierbea, m-am apucat de spanac. Am decojit ceapa și am tocat-o fin. Într-o tigaie antiaderentă am încins o lingură de ulei la foc mediu. Am adăugat ceapa am sotat-o vreo 5 minute, până când ceapa a devenit translucidă. În timp ce ceapa se călea, am splălat spanacul și l-am tocat mărunt. L-am adăugat peste ceapă, am acoperit tigaia cu un capac și l-am gătit la foc mic pentru vreo 5 minute.

3. Roșii. Am luat o roșie și i-am tăiat un căpăcel de vreo milimetri de la bază pentru a-i oferi stabilitate. I-am tăiat capacul (partea de la vârf) și l-am lăsat deoparte. Cu o linguriță i-am scobit interiorul. Am procedat la fel și cu restul roșiilor.

4. Umplerea roșiilor. Am așezat quinoa afânată peste spanacul sotat. Am adăugat pesto, am amestecat și am aseozant cu sare și piper. Am asezonat roșiile cu sare și piper, după care le-am umplut cu câte o lingură de amestec. Am așezat fiecare roșie în tavă și le-am acoperit cu capacele lor.

5. Coacerea roșiilor. În tavă am adăugat vreo 6 linguri de supă și am introdus tava în cuptorul preîncălzit la 200C / 400F (treapta 6). Le-am copt timp de 20 de minute (până când s-au înmuiat).

6. Servire & resturi alimentare. Le-am servit calde, alături de o felie de pâine de casă unsă cu pesto alla genovese.  În cazul în care rămân resturi de salată, aceasta se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, acoperită cu folie de prospețime.

Notă: 

1.  Eu am folosit quinoa tricoloră. Se poate folosi și quinoa clasică.
2.  Quinoa se poate înlocui cu orez fiert. La fel de bine se pot folosi farro sau cous cous.
3.  Se poate utiliza și spanac congelat. Acesta se decongelează și se stoarce în tifon până când se elimină toată apa.
4.  Sursa de inspirație: www.stacyhomemaker.com

Pesto alla Genovese (vegan / de post)

Unul dintre cele mai cunoscute sosuri italiene este pesto alla genovese, un sos
obținut prin mixarea a cinci ingrediente: frunze de busuioc, ulei de măsline, usturoi, muguri de pin și brânză (un amestec de Parmigiano Reggiano și Pecorino Romano). Metoda tradițională de a face pesto presupune strivirea ingredientelor mai sus menționate într-un mojar, denumirea sosului provenind de la verbul pestare (= a bate). Pesto-ul genovez are un gust grozav, nu-i deloc un sos timid ori delicat, având o mulțime de arome puternice care merg minunat împreună.

Deși similare ca gust și consistență, Pesto alla genovese și Pesto genovese sunt două preparate diferite. Denumirea de Pesto genovese o are doar preparatul autentic, cel care conține busuioc, ulei de măsline, muguri de pin, usturoi și brânză. Pentru a i se atribui acest nume, este imperios necesar ca sursa ingredientelor să fie din regiunea Genovei (DOP – denominazione di origine protetta). În schimb denumirea de Pesto alla genovese se referă la un sos preparat în stil genovez, un sos similar celui autentic. Pesto alla genovese poate conține substituente ale ingredientelor mai sus enumerate. Deși respectă rețeta autentică în mare măsură, rețeta de sos de busuioc propusă de mine înlocuiește brânza rasă cu drojdie nutritivă. În felul acesta rețeta devine numai bună în perioada postului.

În mod tradițional, pesto-ul alla genoveze se servește alături de trofie, niște paste lunguiețe (aici le-am servit alături de un pesto de sfeclă și semințe de dovleac), dar nedispunând de pastele cu pricina, m-am văzut nevoită să mă consolez cu o porție generoasă penne integrale. Chiar dacă acest sos se poate prepara cu ajutorul unui robot de bucătărie, eu prefer varianta tradițională. Găsesc pesto-ul preparat într-un mojar mai gustos, aromele se îmbină armonios iar textururile ingredientelor sunt mai omogene. Iar adevăratul motiv e că nu mă chinui ca orbetele să scot sosul dintre lamele robotului de bucătărie. Pe lângă paste, îmi place să servesc acest minunat sos alături de risotto, bruschette, sau ca dressing pentru salate. O minune!

Ingrediente:

⦁ 3 linguri ulei de măsline (75ml)
⦁ 25g frunze de busuioc
⦁ 1 cățel de usturoi
⦁ 1 lingură muguri de pin (10g)
⦁ 1 lingură drojdie inactivă (10g)
⦁ 1/4 lingurițe sare

 

Mod de preparare:

 

  • Spălarea busuiocului. Am spălat frunzele de busuioc și le-am uscat cu ajutorul unor prosoape de hârtie.
  • Usturoi. Am decojit cățelul de usturoi. L-am așezat în mojar, am adăugat sarea și l-am sfărâmat cu ajutorul pistilului prin mișcări de apăsare până când l-am transformat într-o pastă.
  • Busuioc. Am adăugat 1/4 din cantitatea de busuioc. Prin mișcări de apăsare atât sus jos, cât și stânga dreapta, am zdorbit frunzele. Am adăugat încă o pătrime din frunze, continuând procesul de zdrobire.
  • Ulei de măsline. Am adăugat uleiul de măsline în fir subțire, având grijă să învârt pistilul în mojar.
  • Mugurii de pin. Am adăugat mugurii de pin și i-am sfărâmat și pe ei.
  • Drojdia inactivă. Am adăugat drojdia inactivă și am continuat să amestec cu pistilul până am incorporat-o în sos.
  • Servire & resturi alimentare. Am servit sosul alături de niște penne integrale. Resturile se depozitează într-un borcan închis ermetic și se refrigerează.

Notă

1. Busuiocul se poate înlocui cu frunze de pătrunjel, coriandru, rucola, spanac sau cepșoară. Varza kale sau sparanghelul blanșate ar putea fi două alternative la fel de bune.
2. Deși rețeta autentică include muguri de pin, aceștia pot fi costisitori. Alternative mai economice ar fi: nucile, migdalele, alunele de pădure, arahidele, semințele de dovleac, semințele de floarea soarelui sau susanul. De asemenea se pot utiliza și nucile pecan, fisticul sau nucile de macadamia.
3. Surse de inspirație:
ricette.giallozafferano.it 

www.vegolosi.it

www.ilfattoalimentare.it