Cupe de cartof cu brânză și chives

Una dintre problemele cu care mă confrunt zi de zi este risipa alimentară. Cumpăr mai mult decât am nevoie, gătesc mai mult decât consum și de multe ori arunc preparate în stare perfectă, doar pentru că n-aș mânca același lucru două zile la rând.  În acel moment nu arunc un umil preparat, arunc bani, timp și energie. Aici intervine reciclarea preparatelor, arta de a transforma ceva indezirabil în ceva atractiv.

În sensul acesta, poate cel mai elocvent exemplu este piureul de cartofi. Proaspăt, acest îndrăgit preprat te unge parcă pe suflet și-ți răsfață papilele gustative. Situația se schimbă a doua zi, când te trezești cu o jumătate de oală de piure înecăcios și insipid, pe care de cele mai multe ori îl arunci la gunoi. Pentru a evita risipa piureului de cartofi, am descoperit o rețetă simplă, rapidă, necostisitoare și savuroasă: cupe de cartof cu brânză și chives. Aceste cupe au o crustă crocantă și un miez cremos și aromat de-ți lasă gura apă. Sunt pufoase ca un norișor și au un parfum neaipomenit. N-o să-ți vină să crezi că un piure de cartofi vechi se poate transforma în ceva atât de delicios!

 

Ingrediente (pentru 12 cupe):

  • 500g piure de cartof *
  • 100g brânză cheddar (sau cașcaval)
  • 3 ouă mari (160g)
  • 5g chives (frunze de cepșoară, ceapa ciorii) **
  • un vârf de cuțit de nucșoară
  • 1 lingură de unt (15g)
  • 2 – 3 linguri de pesmet

Notă:

* Aceste cupe se pot prepara la cină din piureul de cartofi de la prânz sau cu piure refrigerat, vechi de o zi.

** Chives-ul se poate înlocui cu ceapă verde tocată sau cu frunze de pătrunjel sau mărar.

Mod de preparare:

  1. Am încălzit cuptorul la 220°C / 425°F (treapta 7).
  2. Am luat o formă de brioșe și am uns-o cu unt, după care am tapetat-o cu pesmet. Am scuturat-o cu putere pentru a elimina excesul de pesmet.
  3. Am așezat piureul de cartofi într-un bol mare. Am adăugat cele 3 ouă, chivesul tocat, un vârf de cuțit de nucșoară și 75g de cașcaval ras și am omogenizat ingredientele amestecând cu o paletă.
  4. Cu ajutorul unei linguririțe, am distribuit compoziția între cele 12 cupe (fiecare cupă era umplută până la 2/3).
  5. Am garnisit fiecare cupă cu cașcavalul ras rămas.
  6. Am introdus tava în cuptorul preîncălzit și am copt cupele ptr 20 – 25 minute, până când au crescut frumos și au devenit rumene la suprafață.
  7. După ce le-am scos din cuptor, le-am lăsat să se răcorescă timp de vreo 5 minute, după care, cu un cuțit de filetat (cu lama îngustă), am desprins fiecare cupă. Dacă s-a întâmplat să se lipească de fundul tăvii, am scuturat puternic tava prin mișcări stânga – dreapta iar cupele s-au deprins imediat.
  8. Sunt delicioase calde, cât încă brânza se întinde, dar sunt gustose și reci, la mic-dejunul de a doua zi.|

    Sursa de inspirație:  www.thekitchn.com





Pâine – norișor (din 3 ingrediente)


Pâinea-norișor (Cloud Bread) este un preparat deosebit de pufos, aerat și delicat, atribute pe care le sugerează însăși denumirea preparatului. Aceasta nu este o pâine propriu-zisă, ci este mai degrabă un substituent al produselor de panificație. Este un preparat dietetic, bogat în proteine și sărac în carbohidrați. De asemenea, această pâine nu are gluten, așa că este recomandată persoanelor intolerante la gluten.

Pâinea-norișor este pe cât de savuroasă, pe atât de ușor de preparat. Precum am menționat și în titlu, această pâine se prepară din trei ingrediente: ouă, cremă de brânză și suc de lămâie. Prepararea acestei pâini este deosebit de rapidă și facilă, se începe prin separarea albușului de gălbenuș; albușurile se bat împreună cu sucul de lămâie sub forma unei bezele tari iar gălbenușurile se amestecă cu crema de brânză până la omogenizare. Cu mișcări delicate, bezeaua se incorporează în amestecul de gălbenușuri, după care compoziția se împarte în 9 pâinici care se vor coace în cuptor. Pâinea aceasta e și foarte versatilă, eu o savurez aproape zilnic în sandwich-uri, alături de hummus, salată de ou, tofu și legume, sau sub forma unor delicioși burgeri vegetali.

Ingrediente (pentru 9 pâinici):

  • 4 ouă mari *
  • 4 linguri cremă de brânză (60g) **
  • 1/2 linguriță suc de lămâie (sau cremă tartar) ***

Notă:

* Eu folosesc la un ou mare 1 lingură de cremă de brânză.

** Crema de brânză se poate înlocui cu mascarpone, iaurt grecesc sau brânză cottage.

*** Zeama de lămâie (sau crema tartar) are rolul de a stabiliza albușurile, așa că e preferabil să nu se omită.

Mod de prepapare:

  1. Am încălzit cuptorul la 150°C / 300°F (treapta 2). Am luat o tavă și am tapetat-o cu hârtie pergamentată.
  2. Am luat un bol mediu și unul mare. În bolul mare am așezat brânza și am amestecat-o cu un tel până când s-a înmuiat.
  3. Am separat ouăle; găinușele mele adorabile fac niște ouă mititele, așa că am folosit 5 ouă mici. Albușurile le-am așezat în bolul mediu, în timp ce gălbenușurile le-am așezat peste crema de brânză. Am omogenizat ingredientele din bolul mare cu ajutorul telului. În momentul acesta se poate adăuga și un praf de sare, dar eu nu-i simt neapărat lipsa în această rețetă.
  4. Peste albușurile din bolul mediu am adăugat sucul de lămâie și le-am bătut cu ajutorul unui mixer, la viteză mare, până când am obținut o bezea tare (vreo 3 minute).
  5. Am luat o treime din bezeaua tare și am incorporat-o cu ajutorul unei spatule, cu mișcări delicate, de jos în sus, în compoziția din bolul mare. Am incorporat a doua treime de albuș cu aceleași mișcări delicate, după care ultima treime.
  6. Cu o lingură mare am format 9 pâinici, în fiecare pâinică intrând cam 2 linguri de compoziție.
  7. Am introdus tava în cuptor pentru 25 – 30 de minute, până când pâinicile erau aurii.
  8. Le-am scos din cuptor și cu ajutorul unei spatule le-am așezat pe un grătar de sârmă pentru a se răcori. După ce se răcesc complet, ele se vor așeza într-o pungă de tip zip lock. Pe măsură ce stau în pungă ele își vor schimba textura, apropiindu-se de cea a pâinii clasice.Sursa de inspirație: www.geniouskitchen.com

Lachha paratha – lipii indiene în straturi (vegan / de post)

 

Lachha paratha este o lipie indiană formată dintr-o mulțime de straturi crocante suprapuse. Această lipie are un gust formidabil și se prepară dintr-o mână de ingrediente accesibile. Nu ingredientele îi dau caracterul ei aparte, ci tehnica din spatele ei. Astfel că se frământă un aluat din făină, apă, ulei, un strop de sare și unul de zahăr, se lasă la odihnit și se împarte în 6 mingi care se întind cu sucitorul până rezultă un disc subțire de tot. Magia d-abia acum începe; discul acesta de aluat se unge cu ulei și se pudrează cu făină, după care se pliază sub forma unui evantai. Evantaiul se rulează sub forma unui melc, iar melcul se întinde formând astfel lipia noastră. Pașii amintiți anterior nu fac nimic altceva decât să creeze o multitudine de straturi crocante și sfărâmicioase. Comparativ cu o lipie clasică, prepararea lipiei în straturi e mai migăloasă, dar rezultatul este unul absolut uimitor, atât din punct de vedere gustativ, cât și vizual, ba chiar și auditiv.

 

Ingrediente (pentru 6 – 8 lipii):

  • 280g făină integrală (2 căni) * + 70g făină integrală pentru întins (1/2 cană)
  • 75ml ulei de măsline (5 linguri) **
  • aproximativ 140ml apă „ca de pâine” (38 – 40°C)***
  • 5g sare (1 linguriță)
  • 5g zahăr granulat (1 linguriță)

* Eu am folosit făină integrală. Se poate folosi atât făină albă tip 650, cât și un amestec de 1:1 de făină albă și făină integrală.

** În aluat se adaugă o lingură de ulei, celelalte 4 linguri se folosesc la unsul lipiilor

*** Cantitatea de apă variază în funcție de făină. Apa se adaugă treptat, până când se formează un aluat moale care nu se lipește de pereții bolului. La 280g făină integrală eu folosesc cam 140ml apă.

Mod de preparare:

  1. Într-un bol încăpător am cernut 280g de făină împreună cu sarea. Am adăugat zahărul și o lingură de ulei de măsline. Am adăugat vreo 2 linguri de apă, după care am început să amestec cu degetele. Am continuat să adăug apa puțin câte puțin, frământând încontinuu, până când am obținut un aluat moale, suplu și elastic, dar care nu se lipea de pereții bolului.
  2. Am mutat aluatul pe suprafața de lucru pudrată cu făină și l-am frământat timp de 2 minute, după care l-am pus înapoi în bol, l-am acoperit cu un prosop umed și l-am lăsat să se relaxeze pentru 30 de minute.
  3. După 30 de minute l-am frământat din nou și l-am împărțit în 6 triunghiuri, cărora le-am dat ulterior o formă sferică.
  4. Am luat o minge de aluat (pe restul le-am acoperit cu același prosop umed), am pudrat-o generos cu făină și am întins-o cu sucitorul până când a ajuns la grosimea de vreo 2 mm.
  5. Am uns-o cu ulei de măsline și am pudrat-o cu făină. Am apucat-o de un capăt și am început să o pliez sub forma unui evantai, în pliuri late de 2cm.
  6. Am luat evantaiul de un capăt și am început să îl rulez sub forma unui melc, introducând capătul liber sub melc.
  7. Am pudrat melcul cu făină și l-am întins cu sucitorul până a ajuns la grosimea de 3-4mm.
  8. Am încins o tigaie la foc mic – mediu. Am așezat prima lipie în tigaie și am copt-o până când au început să apare bule de aer la suprafață. Am uns-o cu ulei pe partea de deasupra (pe partea crudă), am întors-o pe cealaltă parte, am uns-o și pe partea aceasta (adică partea coaptă) și am continuat să o mai țin pe foc până când a început să se rumenească. Am reîntors-o pe prima parte, am ținut-o pe foc până când s-a rumenit, după care am întors-o și am rumenit-o uniform și pe ce-a de-a doua parte.
  9. Am procedat la fel și cu celelate lipii. În timp ce o lipie e în tigaie, eu o întind și o rulez pe următoarea (pentru a economisi timp). Ele ies crocante și sfărâmicioase. Câteodată așez lipiile sub un prosop pe măsură ce le coc. Acoperirea lipiilor fierbinți le înmoie și le face mai flexibile.
  10. Lipiile se pot savura ca atare, sau se pot consuma alături de curry, chutney sau diverse paste de legume.

Česnica (cesniţa) cu foi făcute în casă – plăcintă tradiţională sârbească de Crăciun

Cesnița este un desert minunat care se servește în gospodăriile sârbești în Ajun de Crăciun pe rit vechi. Dacă acum doi ani, folosindu-mă de foi de plăcintă din comerț, am ilustrat o variantă facilă de preparare a cesniței, acum am considerat de cuviință să-mi iau inima-n dinți și să o prepar à l’ancienne, exact așa cum o pregătea draga mea bunică. În timpul preparării, în ceșniță se ascunde un bănuț iar cel ce-l va nimeri, se spune că va fi norocos tot anul.

 

Să fi fost de-o șchioapă când am văzut-o ultima oară pe bunica preparând cesnița, dar imaginile-mi sunt încă atât de vivide, precum un film vechi care se derulează în mintea mea necontenit. Acest film mut mi-a marcat temeinic copilăria, mai mult decât orice altceva. Încă-mi sunt vii în memorie toți pașii,  începând cu cernutul făinii, topitul unturii, plămădirea și frământarea aluatului, odihnirea lui, măcinarea nucii, aranjarea fără cusur a feței de masă, întinderea aluatului cu mâinile, așezarea în tavă a foilor, umplerea lor, așezarea bănuților norocoși, crestarea aluatului, coacerea plăcintei…

Din teama de a nu omite nimic, am intervievat mai multe femei din comunitatea sârbă din Arad și Timiș, așa că rețeta pe care o voi prezenta în cele ce urmează e o fuziune între bagajul meu informațional și trucurile dumnealor dezvăluite după zeci și zeci de cesnițe perfecte.

Ingrediente(pentru o tavă de 30x22cm, adică 20 de felii de cesniță):

pentru foi

  • 500g făină pentru pâine tip 650 *
  • 255ml apă „ca de pâine” (între 36 – 38°C) – sau 17 linguri de apă
  • 75ml ulei vegetal cu gust neutru / untură topită – 5 linguri de ulei
  • 10ml oțet 9° – 2 lingurițe
  • un praf de sare – 1/8 linguriță

pentru ungerea foilor

  • 45ml ulei vegetal cu gust neutru / untură topită – 3 linguri
  • 45ml lapte
  • 3 linguri de miere (opțional)

pentru umplutură

  • 300g nucă
  • 225g zahăr tos **
  • coaja unei lămâi
  • 3 bănuți (spălați temeinic cu apă și săpun, după care sterilizați prin fierbere ptr minimum 30 de minute)

Mod de preparare:

  1. Într-un bol încăpător am cernut făina și am amestecat-o cu sarea.
  2. Am făcut o adâncitură în mijlocul ingredientelor uscate și am adăugat apa călduță, uleiul și oțetul. Am amestecat cu o furculiță până a rezultat o minge de aluat pe care am frământat-o în bol timp de vreo 3 minute, până când a devenit netedă la suprafață.
  3. Am mutat aluatul pe blatul de lucru și am continuat să-l frământ cu podul palmei, aruncându-l cu putere pe sufrața mesei. L-am învelit lejer într-o pungă de plastic, l-am acoperit cu un prosop și l-am lăsat la odihnit pentru minim 1 oră (odihnirea aluatului este vitală pentru relaxarea glutenului).
  4. Am sterilizat bănuții prin fierbere timp de 30 de minute.
  5. Am măcinat nuca și am ras coaja de lâmâie. Am luat 2 boluri. În primul am amestecat nuca, zahărul, coaja rasă de lămâie și în al doilea am amestecat uleiul cu laptele.
  6. Am luat tava și am tapetat-o cu hârtie de copt.
  7. După ce aluatul s-a odihnit, am îndepărtat punga de plastic și l-am împărțit în 3 bucăți relativ egale. O bucată de aluat am lăsat-o pe suprafața de lucru și pe celelalte două le-am reintrodus în pungă.
  8. Am pudrat suprafața de lucru cu făină și am întins alutul cu sucitorul până când avea grosimea de 1/2 de cm.
  9. Am acoperit masa cu o față de masă curată (se poate folosi și lenjerie de pat), am așezat foaia de aluat întinsă pe podul palmelor și am început să o întind cu mișcări ușoare din centru înspre periferie. După ce partea centrală părea sufcicient de subțire, am așezat foaia pe fața de masă și am continuat să o subțiez, trăgând ferm marginile foii înspre marginile mesei, rotindu-mă de jur împrejurul mesei. În momentul în care foaia opunea rezistență, mă opream și lăsam aluatul să se odihnească pentru câteva momente. La final foaia trebuie să fie atât de subțire încât se poate citi ziarul prin ea. Am tăiat foaia în 4 părți egale (m-am folosit de un cutter de pizza).
  10. Am luat prima foaie și am continuat (dacă era nevoie) să o întind pe cele 2 laturi tăiate (unde era practic mijlocul foii mari de aluat). Am așezat-o în tavă și i-am îndepărtat marginile mai groase. Am uns-o cu amestecul de ulei și lapte. Peste ea am așezat cea de-a doua foaie, pe care am uns-o.
  11. Peste cea de-a doua foaie am distribui uniform 2 pumni de nucă dulce și aromată.
  12. Am acoperit nuca cu cea de-a treia foaie, am uns foaia și am distribuit uniform amestecul de nucă.
  13. Am procedat la fel până am ajuns la foaia nr. 6 (după ce-am epuizat prima bucată de aluat intinsă, am trecut la întinsul celei de-a doua bucăți din pungă), când peste amestecul de nucă am așezat cei 3 bănuți sterilizați.
  14. Am continuat cu restul foilor până când am ajuns la foaia nr. 10, pe care am uns-o și peste care am așezat ultimul strat generos de nucă.
  15. Am acoperit nuca cu penultima foaie de aluat. Am uns foaia și am acoperit-o cu ultima foaie de aluat. Am tăiat suprafața plăcintei în 20 de pătrate, am uns-o cu amestecul de ulei și lapte și am pus-o în cuptorul preîncălzit la foc mediu – mare 375°F/190°C (trapta 5) pentru 30 de minute.
  16. Cât plăcinta era încă fierbunte, am uns-o cu 3 linguri de miere amestecate cu 2 linguri de apă și am acoperit-o cu un prosop. Acest pas este absolut opțional, în unele gospodării se însiropează cesnița, în timp ce alte gospodării o preferă uscată.

 

Notă:

*Conținutul mare de gluten este esențial pentru elasticitatea foilor. Un conținut mare de gluten împiedică ruperea foilor.

**Se poate folosi și zahăr brun. Cantitatea aceasta de zahăr (225g) mi se pare idealăzahăr, făcând prăjitura moderat dulce, dar această cantitatea se poate modifica după gustul fiecăruia.











Salată de farro cu ciuperci și ceapă murată (vegan / de post)

Farro (alacul sau grâul emmer) este o cereală din familia gramineelor care se cultivă încă din antichitate. Are o consistență ușor cauciucată și o aromă subtilă de nuci. Farro este o excelentă sursă de fibre, proteine, complex vit B și microelemente (magneziu, fier și zinc).

Se prepară la fel ca pastele făinoase, mai precis se fierbe în apă cu sare, timpul de gătire variind între 25 și 45 de minute. Astăzi l-am servit sub forma unei salate absolut divine, poate cea mai bună salată pe care am gustat-o în ultima perioadă, dacă nu vreodată. O salată de farro cu ciuperci și ceapă murată, o salată plină de gust, culoare și texturi contrastante. Până când farro fierbea domol în oală, am feliat  o ceapă roșie și am murat-o într-o soluție de apă cu zahăr brun și oțet de mere. În soluția aceasta am feliat și o sfeclă mititică, aceasta oferindu-i panglicilor de ceapă o culoare roz-zmeură aproape hipnotică. După ce am pus ceapa la murat, am rumenit niște ciuperci champignon în ulei de măsline asezonat cu chili, iar la final le-am înmiresmat cu usturoi tocat fin și cimbru proaspăt! O minune, nu alta!

Ingrediente (pentru 2 porții):

  • 150g farro uscat
  • 250g ciuperci champignon
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1 lingură zeamă de lămâie
  • 1/8 linguriță pudră de chili
  • 1 linguriță cimbru proaspăt (tocat)
  • 2 căței de usturoi
  • 1 ceapă roșie de dimensiune medie
  • 1/2 cană de apă (120ml)
  • 2 linguri zahăr brun
  • 2 linguri oțet de mere
  • 1 sfleclă roșie de dimensiune mică

Mod de preparare:

  1. Am umplut o oală de sosuri cu apă, am acoperit-o și am pus-o la fiert. Când apa a început să clocotească, am adăugat 1 lingură de sare. Am adăugat farro, am redus focul la minimum și l-am fiert până când s-a înmuiat, păstrându-și totuși consistența cauciucată (al meu a fost gata în 20 de minute).
  2. Între timp am decojit sfecla cu un peeler de legume și am tăiat-o în felii subțiri, după care am așezat-o într-o oală mică. Am decojit ceapa, am înjumătățit-o, după care am felit-o subțire. Am așezat feliile de ceapă peste sfeclă, după care am adăugat o jumătate de cană de apă, cele 2 linguri de zahăr și cele 2 linguri de oțet. Am pus oala pe foc și am așteptat ca lichidul să dea în clocot, după care am redus focul la minimum și am mai lăsat oala la fiert pentru 1 minut. După un minut am lăsat oala deoparte, pentru ca ceapa să se marineze.
  3. Între timp am curățat ciupercile cu un burete de vase curat, le-am îndepărtat piciorușele și am înjumătățit pălărioarele. Am luat o tigaie, am adăugat o lingură de ulei de măsline și pudra de chili și am pus tigaia la încins la foc mediu-mare. Am sotat ciupercile (pălărioarele împreună cu piciorușele) până când lichidul s-a evaporat și ele s-au rumenit frumos. Am adăugat usturoiul și cimbrul tocat, am amestecat încontinuu timp de 1 minut, după care am deglasat tigaia cu 1 lingură de suc de lămâie.
  4. Am strecurat farro, l-am clătit cu apă rece, după care l-am lăsat în sită pentru ca apa să se elimine.
  5. Am strecurat ceapa cu ajutorul unei site, după care am eliminat bucățile de sfeclă.
  6. Am amestecat farro cu ciupercile sotate, am adăugat 1 lingură de ulei de măsline și am asezonat cu sare. Am așezat salata în farfurii și am garnisit-o cu ceapa murată.
  7. În cazul în care rămân resturi de salată, aceasta se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, acoperită cu folie de prospețime.



Sursa de inspirație: www.cookieandkate.com

Biscuiți shortbread cu lavandă (vegan / de post)

Când mă gândesc la gustarea ideală, îmi imaginez o cană mare de ceai fierbinte însoțită de biscuiți proaspăt scoși din cuptor. Iubesc biscuiții, indifererent de formă, aromă sau culoare, așa că m-am îndrăgostit de aceste dreptunghiuri parfumate încă de la prima înghițitură. Biscuiții shortbread sunt originari din Scoția și în compoziția lor intră o parte de zahăr, două părți de unt și trei părți de făină. Eu am respectat proporțiile dar am înlocuit untul cu margarină, adaptând astfel rețeta pentru perioada postului. Acești biscuiți sunt atât de fragezi încât pur și simplu se topesc în gură, iar aroma lavandei te învăluie cu fiecare înghițitură.

Biscuiții cu lavandă sunt pe cât de savuroși, pe atât de ușor de făcut. Aluatul se modelează în forma unui baton, se refrigerează și se taie în dreptunghiuri, așa că n-ai nevoie de forme speciale pentru tăiat biscuiți. E fascinant cum câteva ingrediente banale reușesc să se transformă în ceva sublim.

Ingrediente (pentru 20 de biscuiți):

  • 115g margarină / grăsime tartinabilă vegană (unt vegan) / ulei de cocos în stare solidă –  la temperatura camerei
  • 130g făină albă tip 000
  • 30g zahăr pudră
  • 1/2 linguriță extract de vanilie
  • 1/2 linguriță flori de lavandă tocate
  • un praf de sare



Mod de preparare:

  1. Am preincalzit cuptorul la 180C / 350F (treapta 4).
  2. Am așezat grăsimea (margarina, în cazul meu) într-un bol încăpător și am aerat-o cu ajutorul unui mixer timp de vreo 15 secunde. Am cernut zahărul pudră și l-am adăugat peste grăsime. Am mixat cele 2 ingrediente până la omogenizare.
  3. Am adăugat sarea, vanilia și florile uscate de lavandă (pe care le-am tocat fin în prealabil). Am amestecat până la omogenizare.
  4. Am adăugat făina cernută și am continuat să mixez până când amestecul avea aspectul de nisip umed. Am lăsat mixerul deoparte și am început să frământ cu degetele până când amestecul sfărâmicios s-a compactat, devenind o cocă.
  5. Am modelat aluatul într-un baton și l-am așezat între 2 dreptunghiuri de folie de prospețime. Am continuat să modelez batonul, apăsând ușor de sus în jos, până când acesta a devenit un paralelipiped. L-am introdus în congelator timp de 15 minute.
  6. După 15 minute l-am dezvelit și l-am împărțit în 20 de felii subțiri de vreo 4-5mm. Eu inițial crestez tot aluatul, după care tai feliile propriu-zise.
  7. Am așezat biscuiții pe o tavă tapetată cu hârtie pergamentată și am refrigerat tava timp de 10 minute. Această etapă permite biscuiților să-și păstreze forma în timpul coacerii.
  8. Am intodus tava în cuptorul preîncălzit și am copt biscuiții până când au devenit aurii la bază (13-14 minute).
  9. I-am așezat pe un grătar pentru a se răci, după care i-am depozitat într-un borcan închis ermetic.






Chifle rapide




Întotdeuna am preferat chiflele în detrimentul pâinii, din 2 motive mari și late:

  1. Fac parte din categoria oamenilor care preferă coaja și nu miezul, iar in cazul chiflelor, cantitatea de coaja raportată la miez e satisfăcătoare.
  2. Sunt incapabilă să tai o felie decentă de pâine. Întotdeuna o tai strâmb. Întotdeauna. Iar dacă am de tăiat mai multe felii… acolo să vezi distracție.

Din punctul meu de vedere, chiflele acestea sunt chiflele perfecte. Sunt extrem de ușor de preparat, au un miez incredibil de pufos și o coajă crocantă. Sunt foarte versatile, sunt delicioase în compania supelor-cremă sau a tocănițelor și sunt nemaipomenite ca bază pentru sandwich ori hamburger. Și partea cea mai interesantă e că se pregătesc în 50-60 de minuțele.

Chifle (8 bucăți)

Ingrediente:

  • 250g de făină albă + 10g (pentru frământat)
  • 25g ou bătut – 1/2 ou
  • ¼ linguriță sare
  • 120ml apă “ca de pâine” (între 36-38°C)
  • 35ml ulei de măsline
  • 15g zahăr granulat (eu am folosit zahăr brun)
  • 7g drojdie uscată activă (1 plic)

    Mod de preparare:

    1. Am încălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6).
    2. Într-un bol am amestecat apa, uleiul, zahărul și drojdia și am lăsat bolul deoparte pentru 10 minute. După cele 10 minute, drojdia se activase și amestecul era foarte spumos la suprafață (poză).
    3. Într-un bol încăpător am cernut făina.
    4. Am făcut o adâncitură în mijlocul făinii și am adăugat lichidul din bol (apa + uleiul + zahărul + drojdia). Am adăugat ½ din oul bătut și am amestecat cu o spatulă de lemn.
    5. În acest moment am adăugat sarea, după care am continuat să amestec cu spatula de lemn până am format o bilă lipicioasă de aluat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferă cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine.
    6. Am mutat aluatul lipicios pe blatul de lucru pudrat cu făină cu 1/2 de lingură de făină și l-am frământat energic timp de 2 – 3 minute.
    7. Cu un cuțit ascuțit am împărțit aluatul în 8 bucăți. Am luat o bucată de aluat și i-am dat o formă sferică.
    8.  Am așezat chiflele pe o tavă tapetată cu hârtie de copt și le-am mai lăsat vreo 20 minute la dospit, acoperite.
    9. După cele 30 minute le-am copt în partea din mijloc a cuptorului timp de vreo 13 minute, atât cât să se rumenească uniform și să înmiresmeze toată bucătăria.

    Sursa de inspirație: www.kitchemeetsgirl.com

Salată de broccoli (vegan / de post)



Fac parte din categoria celor care iubesc broccoliul. Îmi place gustul lui, îmi place textura lui, îmi place versatilitatea lui. Una dintre cele mai simple si, totodată, gustoase rețete cu broccoli e această salată fină și catifelată. E o salată cremoasă, numai bună de întins pe pâine și savurat pe nerăsuflate. E o salată consistentă, aromată, de un verde aproape hipnotic.

Acest preparat e o metodă minunată de a nu risipi tulpina broccoliului. Aceasta se curăță și se fierbe împreună cu inflorescențele. Pe lângă toate acestea, salata noastră delicioasă nu are ingrediente de origine animale, ceea ce o face perfectă în perioada postului.

Ingrediente (pentru 6 porții):

  • 500g broccoli
  • 1/2 avocado
  • 2 linguri drojdie inactivă (nutritivă)
  • 1 cățel de usturoi
  • 1 linguriță chives tocat
  • 1 lingură suc de lămâie
  • 1/8 linguriță pudră de chili
  • sare după gust

Mod de preparare:

  1. Am umplut cu apă o oală pentru sosuri, am acoperit oala cu un capac și am pus apa la fiert.
  2. Am spălat broccoliul. Cu un peeler de legume am curățat tulpina de partea fibroasă (poză). Am împărțit inflorescența în buchețele iar tulpina am tăiat-o în bucățele (poză).
  3. Când apa a început să fiarbă am adăugat 1 lingură de sare. Am adăugat broccoliul și l-am fiert timp de 8 minute (timpul de gătire depinde de dimensiunea bucăților, ele sunt fierte atunci când tulpina se înmoaie, fără să-și piardă forma). Între timp am pregătit un vas cu apă rece în care am adăugat vreo 10 cuburi de gheață. După cele 8 minute am strecurat broccoliul și l-am așezat rapid în bolul cu apă foarte rece. După 2 minute l-am strecurat și l-am refrigerat pentru 20 de minute.
  4. După 20 de minute l-am așezat în vasul unui robot de bucătărie și am mixat până când am obținut o cremă densă.
  5. Am adăugat restul ingredientelor (avocado, drojdie inactivă, usturoi, chives, suc de lămâie, chili și sare) și am mixat până la omogenizare. Am așezat salata într-un bol și am refrigerat-o până în momentul servirii.

Tortilla – lipie mexicană (vegan / de post)


Nu țin minte când am cumpărat ultima oară lipii din comerț. Întotdeuna le pregătesc în casă. Sunt ușor de preparat, au un gust incredibil și sunt și foarte economice. Eu folosesc de regulă ulei de măsline atunci când prepar tortilla pentru că îmi place tare mult aroma pe care le-o oferă, dar la fel de bine funcționeză și uleiul de floare-soarelui.

Tortilla este o lipie cu specific mexican și se prepară din făină de grâu sau porumb (mălai), apă și grăsime. Aluatul se întinde cu sucitorul, se prăjește în tigaie, după care se acoperă cu un șervet, în felul acesta rezultând niște lipii subțiri și fragede. Aceste lipii se pot consuma ca atare sau se pot folosi ca baze pentru alte preparate, cum ar fi tacos, burrito sau quesadilla.
Continuă să citești Tortilla – lipie mexicană (vegan / de post)

Acadele crocante din aripi de pui cu sos picant de roșii (chicken lollipops)



Acadelele din aripi de pui sunt întotdeauna o idee bună, fie că sunt servite ca și aperitiv, gustare sau fel principal. Sub crusta lor crocantă se ascunde o carne fragedă, suculentă și aromată. E un preparat necostisitor, cu ingrediente la-ndemână și foarte apreciat, mai ales în rândul piticilor!

Prepar foarte des acadele din aripioare și de fiecare dată folosesc doar ciocănelele (partea superioară a aripii, cea cu un singur os). În general le marinez cu un amestec de suc și coajă de lămâie, salvie și usturoi și le las la frăgezit și aromatizat peste noapte. Așa am făcut și de data aceasta și am obținut niște acadele foarte fragede și tare simpatice, pe care le-am servit alături de un sos de roșii și chilli făcut în casă.

Acadele din aripi de pui

Ingrediente (pentru 6 porții):

  • 12 ciocănele de aripi
  • ¼ cană făină
  • ½ cană pesmet
  • 1 ou
  • 1 lingură lapte
  • ¼ linguriță sare
  • ¼ linguriță piper

pentru marinadă

  • 1 lingură ulei de măsline
  • zeama și sucul unei jumătăți de lămâie
  • 1 linguriță zahăr brun pudră
  • 3 căței de usturoi zdrobiți
  • 7 frunze de salvie
  • ½ linguriță sare de mare
  • ¼ linguriță piperMod de preparare:
    1. Am preparat marinada amestecând ingredientele menționate mai sus.
    2. Am pregătit ciocănelele. Am făcut o incizie de jur împrejurul osului la 1 cm de capătul aripioarei, tăind atât pielea cât și tendoanele. Am împins carnea spre capătul superior al aripii, folosindu-mă de un cuțit de legume pentru a curăța osul. Am rulat carnea peste piele, ]n felul acesta obținând o sferă cu carnea la exterior și pielea la interior (poze).
    3. Am pus aripioarele în bolul cu marinadă și am amestecat pentru a se acoperi uniform cu amestecul de lămâie și ulei de măsline, după care le-am așezat într-o pungă și le-am așezat în frigider pentru minim 4 ore (peste noapte, în cazul meu).
    4. După ce aripioarele s-au marinat, am luat 3 boluri; în primul am pus făina, în al doilea pesmetul și în al treilea am bătut oul împreună cu laptele,sarea și piperul.
    5. Am trecut aripioarele prin făină, ou bătut și pesmet (poză).
    6. Le-am prăjit în baie de ulei încins la 170°C timp de 7-8 minute, până când s-au rumenit (în momentul în care am înțepat o aripioară cu o furculiță, lichidul care a ieșit era clar).
    7. Le-am așezat pe un șervețel absorbant și le-am servit alături de sosul de roșii.



    Sos de roșii și chilli

    Ingrediente (pentru 6 porții):

    • 1 lingură ulei de măsline
    • 1 ceapă
    • ½ morcov (15g)
    • ½ tijă de apio (15g)
    • 2 căței de usturoi
    • 1 ardei iute
    • 30 ml vin roșu sec
    • 1 conservă de roșii (400g)
    • 1 frunză de dafin
    • 1 linguriță de cimbru tocat
    • 1 linguriță de zahăr brun
    • ¼ linguriță sare de mare
    • ¼ linguriță piper


    Mod de preparare:

    1. Am curățat legumele și le-am tocat mărunt.
    2. Într-o oală încăpătoare am pus uleiul de măsline la încins. Am adăugat ceapa tăiată solzi și cubulețele de morcov, apio și ardeiul iute tocat mărunt; le-am călit la foc mediu până când ceapa a devenit translucidă (vreo 5 minute).
    3. Am adăugat usturoiul, frunzele de dafin și cimbrul și am amestecat timp de 1 minut.
    4. Am adăugat vinul și am amestecat până când lichidul s-a redus la jumătate.
    5. Am adăugat roșiile, am redus focul la minim și am lăsat să fiarbă sosul (neacoperit) timp de 30-40 de minute, până când devenise foarte gros.
    6. La final am scos frunza de dafin, am adăugat zahărul, sarea și piperul și l-am pasat cu ajutorul uni blender.
    7. Am servit acadelele la temperatura camerei, pe farfurii de desert pe care le-am „pictat” cu sosul de roșii și chili.