Rulouri de lipie cu hummus și ardei copt (vegan / de post)

Lipie de casă umplută cu o pastă cremoasă de năut și felii de ardei gras copt, o gustare pe cât de aspectuoasă, pe atât de gustoasă. Nu-i zi de sărbătoare să nu așez pe platoul cu aperitive felii de ruladă cu hummus și ardei, nu din alte motive decât că se prepară deosebit de simplu și sunt primele care se evaporă de pe platoul mai sus menționat. O gustare simplă, rapidă, nutritivă și absolut delicioasă!

Ingrediente (pentru 2 rulade):

  • 2 lipii mexicane (tortilla)
  • 1 ardei roșu
  • 1 lingură de chives (ceapa ciorii) tocat

pentru hummus:

  • 1 conservă de năut (400g)
  • 1 lingură tahini (15g) – preparat după rețeta aceasta
  • 2 linguri suc de lămâie (30ml)
  • 3 linguri ulei de măsline (45ml)
  • 1 – 2 linguri apă (15-30ml)
  • ¼ linguriță chimion (chimion, nu chimen – sunt două condimente diferite; în lb. engleză: chimion = cumin, chimen = caraway)
  • 1/8 linguriță fulgi de chili
  • 1 cățel de usturoi
  • sare după gust



Mod de preparare:

  1. Ardeiul gras. Am lust un disc de metal și l-am așezat pe ochiul cel mare aragazului. Am așezat ardeiul și l-am copt pe toate părțile, având grijă să îl înnegresc uniform. L-am așezat într-o oală mică de sosuri și l-am acoperit cu un capac pentru a face condens (în felul acesta fiindu-mi mult mai ușor să-l curăț). După 10 minute am decojit ardeiul, i-am înlăturat cotorul și semințele, l-am clătit și l-am uscat cu un prosop de hârtie, după care l-am tăiat în fâsii late de 1 deget.
  2. Hummus. Am strecurat boabele de năut cu ajutorul unei strecurătoare, după care le-am clătit sub jetul de apă. Am luat câte 8 – 10 boabe și le-am frecat între palme pentru a le înlătura cojile – pasul acesta este opțional, dar contribuie la obținerea unui hummus mai cremos.
  3. Am așezat pasta de susan (tahini) și sucul de lămâie în vasul robotului de bucătărie și am mixat până când am obținut o emulsie.
  4. Cu robotul pornit, am turnat prima lingură de ulei și am mixat. Am procedat la fel și cu celelalte 2 linguri. În acest moment amestecul avea consistența unei maioneze.
  5. Am adăugat năutul decorticat și am mixat timp de un minut, până când a rezultat o pastă neomogenă.
  6. Am adăugat condimentele (chimion, fulgi de chili și sare). Am mixat hummusul, adăugând apă până când am ajuns la consistența dorită.
  7. Asamblarea lipiei. Am luat cele 2 lipii și le-am așezat pe fiecare pe câte un pătrat de hârtie de copt (pentru a-mi fi mai ușor la rulare). Am împărțit hummusul obținut între cele 2 lipii. Am luat prima lipie și i-am distribuit uniform hummusul pe suprafața sa. Pe o margine a lipiei am așezat jumătate dintre feliile de ardei și le-am garnisit cu o jumătate de lingură de chives tocat.
  8. Rularea lipiei. Pornind dinspre partea cu ardeii copți și folosindu-mă de hârtia de copt, am început să rulez lipia cât mai strâns. Am procedat la fel și cu cea de-a doua lipie, după care le-am învelit pe fiecare în câte un pătrat de hârtie de copt. Am refrigerat ruladele pentru 1 oră înainte de a le tăia.
  9. Servire și resturi alimentare. Am feliat rulada și am servit-o. În cazul în care rămân resturi de ruladă, acestea se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, învelite în folie de prospețime.

Tapenade – pastă de măsline (vegan / de post)

Cremoasă și aromată, această pastă tartinabilă de măsline e răspunsul atunci când tânjesc după ceva bun de tot și cam tot atât de simplu. E un preparat versatil, numai bun de întins pe o felie de pâine, rulat într-o lipie sau servit alături de fel de fel de legume crude. Precum bine am precizat mai sus, crema aceasta este deosebit de simplu de preparat. Se începe prin strivirea măslinelor cu ajutorul unui cuțit de bucătărie, se continuă cu îndepărtarea sâmburilor, iar mai apoi cu mixarea bucăților de măsline cu ajutorul unui blender, alături de câteva linguri de ulei de măsline. La final se asezonează preparatul cu usturoi, capere și un strop de sare și se savurează pe nerăsuflate, încingând câte un colț de pâine direct în bol.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 300g măsline cu sâmburi (eu am folosit 200g măsline negre și 100g măsline Kalamata)
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 2 linguri capere stoarse de oțet
  • sare după gust

Mod de preparare:

  1. Îndepărtarea sâmburilor. Pentru acest pas mă folosesc de un fund de lemn și de un cuțit. Iau fiecare măslină și o apăs cu latul cuțitului pentru a o turti. După ce presez toate măslinele, le îndepărtez fiecăreia sâmburele cu ajutorul degetelor.
  2. Zvântarea măslinelor. Așez bucățile de măsline pe un șervet de bucătărie și le acopăr cu un alt prosop de hârtie. Le presez ușor cu degetele pentru a elimina excesul de lichid.
  3. Mixarea măslinelor. Așez măslinele în vasul unui blender și le macin, adăugând câte o linguriță de ulei de măsline până când ajung la o consistență cremoasă, dar neomogenă.
  4. Asezonarea. Decojesc cățelul de usturoi și îl zdrobesc în mojar cu un strop de sare. Adaug caperele și le zdrobesc și pe ele până obțin o pasta omogenă.
  5. Servire & resturi alimentare. Adaug pasta din mojar peste crema de măsline și mai pulsez de câteva ori pentru a mă asigura că am obținut o pastă omogenă. O servesc cu felii de pâine de casă, garnisită cu felii de legume crude (ceapă, ardei, castraveți, roșii uscate). În cazul în care rămân resturi de pastă de măsline, acestea se păstrează foarte bine 3 – 4 zile în frigider, acoperite cu folie de prospețime.

Chifle pentru burger (vegan / de post)


Mi-ar fi imposibil să descriu în cuvinte cât de bune sunt chiflele acestea. Din punctul meu de vedere sunt chiflele perfecte; au un gust nemaipomenit, un miros rupt din basme, o coajă moale și aromată și un miez incredibil de elastic. N-oi fi eu vreo mare devoratoare de pâine, dar ori de câte ori le prepar, nu mă pot opri din mâncat. Atât sunt de bune încât mi-e greu să cred că există vreo persoană care s-ar putea opri după prima chiflă. Sunt pur și simplu demențiale. Și-ți mai spun un mic secret: sunt de post. Over and out.



Ingrediente (pentru 20 de chifle):

  • 450g făină alba tip 650 + alte 50g pentru frământat
  • 120ml apă
  • 120ml lapte vegetal (eu am folosit lapte de migdale)
  • 2 linguri zahăr brun
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1 plic de drojdie uscată
  • 1 linguriță și jumătate de sare
  • înlocuitor de ou* : 1 ligură de semințe de in sfărâmate + 3 linguri apă

pentru decorarea chiflelor:

  • 2 linguri lapte vegetal
  • ½ linguriță zahăr brun
  • 2linguri semințe de susan

Mod de prepapare:

  1. Prepararea înlocuitorului de ou. Am așezat 1 lingură de semințe de in în mojar și le-am sfărâmat energic cu ajutorul unui pistil. Am așezat pudra astfel obținută într-o ceașcă și am acoperit-o cu 3 linguri de apă. Am lăsat amestecul deoparte timp de 5 minute. După ce s-au scurs cele 5 minute, am observat că amestecul devenise gelatinos.
  2. Activarea drojdiei. Într-o cratiță mica am încălzit apa și laptele de migdale până au ajuns la 36 – 38°C. Am adăugat zahărul și drojdia și am lăsat oala deoparte pentru 5 minute. După cele 5 minute, drojdia se activase și amestecul era foarte spumos la suprafață.
  3. Cernerea făinii. Într-un bol încăpător am cernut făina. Am făcut o adâncitură în mijlocul făinii și am adăugat lichidul din bol (apa + lapte + zahărul + drojdia). Am adăugat uleiul și semințele de in hidratate și am amestecat cu o furculiță.
  4. Sarea. În acest moment am adăugat sarea, după care am continuat să amestec cu mâinie până am format o bilă lipicioasă de aluat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferează cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine.
  5. Frământare. Am mutat aluatul lipicios pe blatul de lucru pudrat cu 1/2 de lingură de făină și am început să-l frământ energic. Aluatul se lipea de blatul de lucru, așa că m-am folosit de o racletă pentru aluat pentru a-l dezlipi. De fiecare dată când mi se părea că aluatul se lipește prea tare de mâini, îl pudram cu făina rămasă. Am continuat să îl frământ până când a devenit suplu și elastic.
  6. Dospirea aluatului. Am uns bolul cu 1 linguriță de ulei și am așezat aluatul în bol. Am acoperit bolul cu folie de prospețime peste care am așezat un prosop curat. Am așezat aluatul la dospit într-un loc cald până și-a dublat volumul (aproximativ o oră).
  7. Modelare. Am încălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6). Cu ajutorul racletei am împărțit aluatul în 20 bucăți (pentru un plus de siguranță bucățile de aluat se pot cântări). Am luat o bucată de aluat și i-am dat o formă sferică.
  8. Dospirea chiflelor. Am așezat chiflele pe o tavă tapetată cu hârtie de copt și le-am mai lăsat vreo 30 minute la dospit, acoperite cu același prosop.
  9. Decor. Am amestecat cele 2 linguri de lapte cu zahărul rămas și am încălzit amestecul. Am uns fiecare chiflă cu lichidul călduț, după care am decorat fiecare chiflă cu semințe de susan negru.
  10. Coacere. După cele 30 minute le-am copt în partea din mijloc a cuptorului timp de vreo 20 minute, atât cât să se rumenească uniform și să înmiresmeze toată bucătăria. Le-am scos din cuptor, le-am așezat pe un suport de sârmă și le-am lăsat să se răcească înainte de a le servi.



Notă:

  1. Pentru a obține miezul acela elastic specific pâinii care are în componență ou, în această rețetă am înlocuit oul cu semințe de in. Pentru a obține echivalentul unui ou am sfărâmat 1lingură de semințe de in și le-am amestecat cu 3 linguri de apă.  

Sursa de inspirație: www.thehealthyfamilyandhome.com



Paste cu sos cremos de ardei copți (vegan / de post)

Cremoase, aromate și picante, aceste paste cu sos catifelat de ardei copt sunt alegerea perfectă atunci când timpul nu mi-e prieten. Cu un pic de organizare, treaba-i gata în nici jumătate de ceas. Cât timp fierbe apa pentru paste, coc ardeii, cât timp fierb pastele, prepar sosul. Pipele rigate, acele paste cilindrice curbate, se împacă de minune cu sosul meu cremos. Odată amestecate cu sosul, acestea îl captează în interiorul lor, așa că mă bucur de sosul acela fin și onctuos la fiecare înghițitură. O nebunie curată, ce să mai…

 

Ingrediente (pentru 4 porții):

pentru sos:

  • 2 ardei grași roșii (2 X 130g)
  • 360ml lapte de migdale
  • 1 ceapă roșie (100g)
  • 4 căței de usturoi
  • 3 linguri de drojdie inactivă (25g)
  • 1 ½ lingură amidon (15g)
  • 3 linguri ulei de măsline (45ml)
  • 1 ardei iute “ochi de pasăre” uscat (sau 1/2 de ardei pentru o iuțeală mai discretă)
  • sare și piper după gust

 

pentru servire:

  • 350g paste pipe rigate
  • frunze de busuioc proaspăt
  • drojdie inactivă

 

Mod de preparare:

  1. Paste. Am luat o oală medie și am umplut-o cu 2l de apă. Am acoperit-o cu un capac și am așteptat să fiarbă apa. Când apa a început să clocotească am adăugat 1 lingură de sare și pastele. Am fiert pastele conform instrucțiunilor de pe ambalaj.
  2. Coacerea ardeilor. În timp ce pastele fierbeau m-am ocupat de ardei. Am lust un disc de metal și l-am așezat pe ochiul cel mare aragazului. Am așezat ardeiul și l-am copt pe toate părțile, având grijă să îl înnegresc uniform. L-am așezat într-o oală mică de sosuri și l-am acoperit cu un capac pentru a face condens (în felul acesta fiindu-mi mult mai ușor să-l curăț). Am procedat exact la fel cu cel de-al doilea ardei.
  3. Decojirea ardeilor. Am decojit amândoi ardeii, le-am înlăturat cotorul și semințele, i-am clătit și i-am uscat cu un prosop de hârtie.
  4. Ceapa și usturoiul. Am decojit ceapa și am tăiat-o rondele. Am decojit usturoiul.
  5. Prepararea sosului. În vasul unui blender am mixat laptele împreună cu ceapa, usturoiul și ardeiul iute. Am adăugat ardeii copți, uleiul de măsline, amidonul și fulgii de drojdie inactivă.
  6. Fierberea sosului. Am turnat sosul într-o oală și l-am fiert la foc mic-mediu până când s-a îngroșat (vreo 7 minute).
  7. Asamblare & servire. Am turnat sosul peste pastele fierte și scurse, după care am amestecat energic. Am servit pastele cu sos de ardei copt în boluri; am presărat fulgi de drojdie inactivă și panglici de busuioc.

Sursa de inspirație: www.minimalistbaker.com


 

Salată de quinoa cu rucola și ardei (vegan / de post)

Iubesc rucola, iubesc quinoa, așa că era imposibil să nu mă îndrăgostesc de o salată în care vedetele sunt taman ingredientele mai sus menționate. Când mai adaugi în ecuație cuburi de ardei gras, ceapă, semințe de pin și un dressing citric dulce-acrișor, obții un preparat de zile mari. Mai iubesc această salată pentru că are un gust absolut minunat și o cromatică fabuloasă. E consistentă, nutritivă, rapidă și foarte ușor de preparat. Pur și simplu divină!

Ingrediente (pentru 2 porții):
⦁ 100g quinoa (1/2 cană) – eu am folosit quinoa tricoloră
⦁ 240ml apă (1 cană)
⦁ 40g rucola
⦁ 1/2 ardei gras (100g)
⦁ 1/2 ceapă roșie (30g)
⦁ 1 lingură semințe de pin (10g)
⦁ 2 linguri de oțet de mere
⦁ 1 lingură ulei de măsline
⦁ 1 lingură sirop de arțar (sau mai mult, în fucție de aciditatea citricelor)
⦁ sucul și coaja unei portocale de dimensiune mică, preferabil bio (aprox. 60ml sau 4 linguri)
⦁ sucul și coaja unei jumătăți de lime, preferabil bio (prox. 15ml sau 1 lingură)
⦁ sare și piper după gust

Mod de preparare:

1. Quinoa. Am așezat quinoa într-o sită și am spălat-o sub jet de apă timp de un minut, după care am scurs-o. Am așezat-o într-o oală de sosuri, am adăugat apa și un sfert de linguriță de sare și am pus-o la fiert la foc mare, neacoperită. Când apa a început să fiarbă, am acoperit oala cu un capac și am redus focul la minimum. Am lăsat să fiarbă timp de 15 minute, după care am stins focul și am mai lăsat oala acoperită pe aragaz (cu focul stins) încă 5 minute. După cele 5 minute am afânat quinoa cu ajutorul unei furculițe. Am răsfirat quinoa pe o farfurie pentru a se răci mai rapid.

2. Muguri de pin. Între timp am luat o tigaie și am rumenit în ea mugurii de pin la foc mediu, având însă grijă să nu se ardă. I-am lăsat deoparte pentru a se răci.

3. Ardei și ceapă. Am eliminat cotorul ardeiului, l-am tăiat în fâșii, după care în cuburi egale. Am decojit ceapa și am tocat-o fin.

4. Citricele. Am ras coaja portocalei și limetei, după care le-am stors într-un bol.

5. Dressing și asamblare. Pentru a forma dressingul, am luat un bol și am amestecat oțetul cu uleiul și siropul de arțar. Am adăugat sucul și coaja citricelor și am amestecat. Am adăugat ceapa, ardeiul și rucola și am amestecat. În final am adăugat quinoa și am presărat mugurii de pin.

6. Resturi alimentare. În cazul în care rămân resturi de salată, acestea se păstrează foarte bine până la 24 de ore în frigider, acoperite cu folie de prospețime.

Sursa de inspirație: Forks over Knives, pag 62

Pâine marocană cu griș – Khobz dyal Smida (vegan / de post)

Ador să prepar pâine, mă fascinează chimia din spatelele ei și nimic nu mă destinde mai mult ca frâmântatul aluatului în podul palmei. Dar latura mea aventuroasă nu-mi permite să mă repet, așa că nu trece luna să nu testez rețete noi. De unele mă depart fără regrete, în timp ce altele-mi pătrund adânc în suflet. Să se fi tot scurs vreo 3 ani de când am făcut cunoștință cu pâinea marocană cu griș și de atunci o prepar cel puțin o dată pe lună. E una dintre cele mai rapide pâini încercate de mine vreodată, iar gustul ei e absolut minunat. Are o coajă subțire și un miez aerat și elastic. Toate rețetele de pâine-mi sunt dragi tare, dar pâinea marocană cu griș ocupă un loc special în inima mea.

Ingrediente:

⦁ 180ml apă ” ca de pâine” (38 – 40°C)
⦁ 1 linguriță zahăr
⦁ 1 linguriță drojdie
⦁ 200g griș
⦁ 170g făină albă tip 650
⦁ 1 lingură ulei de măsline (15ml)
⦁ 1 linguriță de sare


Mod de preparare:

1. Activarea drojdiei. Într-un bol am amestecat apa, drojdia și zahărul și am lăsat bolul deoparte pentru vreo 10 minute. După cele 10 minute, drojdia se activase și amestecul era spumos la suprafață.

2. Formarea aluatului. Într-un bol încăpător am cernut făina împreună cu grișul. Am făcut o adâncitură în mijlocul ei și am turnat amestecul de drojdie și uleiul de măsline. Am amestecat cu o lingură  până când aluatul s-a legat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferă cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine. După ce am adăugat sarea am format o minge de aluat.

3. Frământare. Am mutat aluatul pe suprafața de lucru înfăinată și l-am frământat timp de 5 minute, pudrându-l cu făină atunci când era prea lipicios. După cele 5 minute de frâmântare, aluatul devenise suplu și elastic.

4. Odihnire. Am așezat mingea de aluat pe suprafața de lucru pudrată cu griș, am acoperit-o cu un prosop și am lăsat-o la odihnit pentru 10 minute.

5. Modelare & crestare. După ce s-au scurs cele 10 minute m-am folosit de un sucitor pentru întinde aluatul sub forma unui disc cu grosimea de 1cm. Am așezat discul de aluat pe o tavă tapetată cu hârtie pergamentată, l-am crestat la suprafață cu o lamă și am acoperit tava cu același prosop. Am lăsat pâinea la dospit pentru 45 – 60 de minute. În ultimele 20 de minute am încălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6).

6. Coacere. După ce pâine și-a dublat înălțimea am introdus tava în cuptorul preîncălzit și am copt-o timp de 25 de minute.

7. Servire. Am așezat pâine pe un grătar de sârmă și am lăsat-o să se răcească pentru o oră înainte de a o felia.

Sursa de inspirație: www.landsandflavors.com

Roșii umplute cu spanac și quinoa (vegan / de post)

Mă bucur nespus că am descoperit această rețetă de roșii umplute cu quinoa și spanac, căci tare gustoase mai sunt. Am cules niște roșioare din propria-mi grădină de verdețuri, le-am eliminat interiorul, le-am umplut cu un amestec de quinoa, spanac și pesto de busuioc și le-am copt atât cât să se înmoaie. M-am ales cu un preparat pe cât de elegant, pe atât de savuros. Trebuie să menționez că umplutura de quinoa e atât de gustoasă încât aș savura-o ca atare, dar în asocierea cu aciditarea roșiilor, ea devine pur și simplu un deliciu. Un deliciu perfect pe perioada postului!

Ingrediente (pentru 4 porții):

⦁ 8 roșii de dimensiune medie
⦁ 60g quinoa uscată
⦁ 250ml supă de legume (160ml pentru quinoa + 90ml pentru coacere)
⦁ 1 lingură ulei de măsline
⦁ 1 ceapă roșie de dimensiune medie (75g)
⦁ 150g spanac proaspăt
⦁ 4 linguri sos pesto vegan (de post) – rețeta o găsiți aici

 

Mod de preparare:

1. Quinoa. Am așezat quinoa într-o sită și am spălat-o sub jet de apă timp de un minut, după care am scurs-o. Am așezat-o într-o oală de sosuri, am adăugat 160ml de apă (practic, vorbim de 1 parte quinoa și 2 părți de lichid) și un sfert de linguriță de sare și am pus-o la fiert la foc mare, neacoperită. Când apa a început să fiarbă, am acoperit oala cu un capac și am redus focul la minimum. Am lăsat să fiarbă timp de 20 minute, după care am stins focul și am mai lăsat oala acoperită pe aragaz (cu focul stins) încă 5 minute. După cele 5 minute am afânat quinoa cu ajutorul unei furculițe.

2. Spanac. În timp ce quinoa fierbea, m-am apucat de spanac. Am decojit ceapa și am tocat-o fin. Într-o tigaie antiaderentă am încins o lingură de ulei la foc mediu. Am adăugat ceapa am sotat-o vreo 5 minute, până când ceapa a devenit translucidă. În timp ce ceapa se călea, am splălat spanacul și l-am tocat mărunt. L-am adăugat peste ceapă, am acoperit tigaia cu un capac și l-am gătit la foc mic pentru vreo 5 minute.

3. Roșii. Am luat o roșie și i-am tăiat un căpăcel de vreo milimetri de la bază pentru a-i oferi stabilitate. I-am tăiat capacul (partea de la vârf) și l-am lăsat deoparte. Cu o linguriță i-am scobit interiorul. Am procedat la fel și cu restul roșiilor.

4. Umplerea roșiilor. Am așezat quinoa afânată peste spanacul sotat. Am adăugat pesto, am amestecat și am aseozant cu sare și piper. Am asezonat roșiile cu sare și piper, după care le-am umplut cu câte o lingură de amestec. Am așezat fiecare roșie în tavă și le-am acoperit cu capacele lor.

5. Coacerea roșiilor. În tavă am adăugat vreo 6 linguri de supă și am introdus tava în cuptorul preîncălzit la 200C / 400F (treapta 6). Le-am copt timp de 20 de minute (până când s-au înmuiat).

6. Servire & resturi alimentare. Le-am servit calde, alături de o felie de pâine de casă unsă cu pesto alla genovese.  În cazul în care rămân resturi de salată, aceasta se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, acoperită cu folie de prospețime.

Notă: 

1.  Eu am folosit quinoa tricoloră. Se poate folosi și quinoa clasică.
2.  Quinoa se poate înlocui cu orez fiert. La fel de bine se pot folosi farro sau cous cous.
3.  Se poate utiliza și spanac congelat. Acesta se decongelează și se stoarce în tifon până când se elimină toată apa.
4.  Sursa de inspirație: www.stacyhomemaker.com

Pesto alla Genovese (vegan / de post)

Unul dintre cele mai cunoscute sosuri italiene este pesto alla genovese, un sos
obținut prin mixarea a cinci ingrediente: frunze de busuioc, ulei de măsline, usturoi, muguri de pin și brânză (un amestec de Parmigiano Reggiano și Pecorino Romano). Metoda tradițională de a face pesto presupune strivirea ingredientelor mai sus menționate într-un mojar, denumirea sosului provenind de la verbul pestare (= a bate). Pesto-ul genovez are un gust grozav, nu-i deloc un sos timid ori delicat, având o mulțime de arome puternice care merg minunat împreună.

Deși similare ca gust și consistență, Pesto alla genovese și Pesto genovese sunt două preparate diferite. Denumirea de Pesto genovese o are doar preparatul autentic, cel care conține busuioc, ulei de măsline, muguri de pin, usturoi și brânză. Pentru a i se atribui acest nume, este imperios necesar ca sursa ingredientelor să fie din regiunea Genovei (DOP – denominazione di origine protetta). În schimb denumirea de Pesto alla genovese se referă la un sos preparat în stil genovez, un sos similar celui autentic. Pesto alla genovese poate conține substituente ale ingredientelor mai sus enumerate. Deși respectă rețeta autentică în mare măsură, rețeta de sos de busuioc propusă de mine înlocuiește brânza rasă cu drojdie nutritivă. În felul acesta rețeta devine numai bună în perioada postului.

În mod tradițional, pesto-ul alla genoveze se servește alături de trofie, niște paste lunguiețe (aici le-am servit alături de un pesto de sfeclă și semințe de dovleac), dar nedispunând de pastele cu pricina, m-am văzut nevoită să mă consolez cu o porție generoasă penne integrale. Chiar dacă acest sos se poate prepara cu ajutorul unui robot de bucătărie, eu prefer varianta tradițională. Găsesc pesto-ul preparat într-un mojar mai gustos, aromele se îmbină armonios iar textururile ingredientelor sunt mai omogene. Iar adevăratul motiv e că nu mă chinui ca orbetele să scot sosul dintre lamele robotului de bucătărie. Pe lângă paste, îmi place să servesc acest minunat sos alături de risotto, bruschette, sau ca dressing pentru salate. O minune!

Ingrediente:

⦁ 3 linguri ulei de măsline (75ml)
⦁ 25g frunze de busuioc
⦁ 1 cățel de usturoi
⦁ 1 lingură muguri de pin (10g)
⦁ 1 lingură drojdie inactivă (10g)
⦁ 1/4 lingurițe sare

 

Mod de preparare:

 

  • Spălarea busuiocului. Am spălat frunzele de busuioc și le-am uscat cu ajutorul unor prosoape de hârtie.
  • Usturoi. Am decojit cățelul de usturoi. L-am așezat în mojar, am adăugat sarea și l-am sfărâmat cu ajutorul pistilului prin mișcări de apăsare până când l-am transformat într-o pastă.
  • Busuioc. Am adăugat 1/4 din cantitatea de busuioc. Prin mișcări de apăsare atât sus jos, cât și stânga dreapta, am zdorbit frunzele. Am adăugat încă o pătrime din frunze, continuând procesul de zdrobire.
  • Ulei de măsline. Am adăugat uleiul de măsline în fir subțire, având grijă să învârt pistilul în mojar.
  • Mugurii de pin. Am adăugat mugurii de pin și i-am sfărâmat și pe ei.
  • Drojdia inactivă. Am adăugat drojdia inactivă și am continuat să amestec cu pistilul până am incorporat-o în sos.
  • Servire & resturi alimentare. Am servit sosul alături de niște penne integrale. Resturile se depozitează într-un borcan închis ermetic și se refrigerează.

Notă

1. Busuiocul se poate înlocui cu frunze de pătrunjel, coriandru, rucola, spanac sau cepșoară. Varza kale sau sparanghelul blanșate ar putea fi două alternative la fel de bune.
2. Deși rețeta autentică include muguri de pin, aceștia pot fi costisitori. Alternative mai economice ar fi: nucile, migdalele, alunele de pădure, arahidele, semințele de dovleac, semințele de floarea soarelui sau susanul. De asemenea se pot utiliza și nucile pecan, fisticul sau nucile de macadamia.
3. Surse de inspirație:
ricette.giallozafferano.it 

www.vegolosi.it

www.ilfattoalimentare.it

 

Supă – cremă de zucchini

Cremoasă și aromată, această supă de zucchini mă salvează atunci când nu am mai mult de 30 de minute pentru a creea ceva sățios și reconfortant. Și o spun cu mâna pe inimă, un bol cu supă de zucchini e tot ce am nevoie după o zi lungă de muncă. E gustoasă, e catifelată, e delicată și în același timp consistentă.
Tot secretul acestei supe constă în organizare. Astfel, toc rapid ceapa și o las să se călească domol; între timp pun supa într-o oală la fiert și toc rapid dovleceii. Aromatizez ceapa cu usturoi și cimbru, adaug dovleceii și supa fierbinte iar în 15 – 20 de minute mă și aștept să fie gata. Mixez supa, adaug smântâna și o servesc. Ultra rapid, necostisitor și bun de te unge pe suflet!

Ingrediente (pentru 4 porții):
⦁ 3 zucchini de dimensiune medie (1 – 1,2 kg)
⦁ 2 cepe de dimensiune medie (150g)
⦁ 3 căței de usturoi
⦁ 2 crenguțe de cimbru
⦁ 2 linguri ulei de măsline
⦁ 3 căni de supă de legume (750ml)
⦁ 50ml smântână pentru frișcă

pentru servit:
⦁ crutoane (eu am folosit biluțe Backerbsen)
⦁ parmezan

Mod de preparare:

1. Ceapa. Am curățat ceapa, am înjumătățit-o și am tocat-o solzișori. Într-o oală încăpătoare am încălzit 2 linguri de ulei de măsline. Am adăugat ceapa și am călit-o la foc mic până când a devenit translucidă (vreo 5 minute).
2. Supa. Am turnat cele 3 căni de supă într-o oală de sosuri și am pus-o la fiert.
3. Zucchini. Am spălat dovleceii și i-am șters cu un prosop de hârtie. Le-am tăiat extremitățile, i-am înjumătățit pe lățime și i-am tocat în felii.
4. Sotarea legumelor. Peste ceapă am adăugat usturoiul tocat și frunzele de cimbru și am amestecat timp de 1 minut, până când usturoiul a devenit parfumat. Am adăugat dovleceii și supa fierbinte, am acoperit cu un capac. Din momentul în care dovlecii au începul să fiarbă am redus focul la mic – mediu și am fiert amestecul timp de 15 – 20 de minute (până când dovlecii s-au înmuiat).
5. Mixare. Am scos cam o cană din lichidul de fierbere și l-am lăsat deoparte. Am așezat conținutul oalei în vasul unui blender și am mixat până când am obținut o supă cremoasă. Dacă supa-cremă ar fi fost prea densă, aș fi subțiat-o cu supa pusă deoparte.
6. Asezonare. Am reașezat supa în oală, am adăugat smântâna lichidă și am asezonat cu sare.
7. Servire. Am servit supa în boluri, cu o ploaie de parmezan și crutoane.

Notă
1. Eu folosesc dovlecei cu coajă verde (zucchini). La fel de bine se pot folosi și dovlecei clasici, în acest caz, culoarea supei va fi mai puțin vibrantă.
2. Eu folosesc zucchini organici, din propria-mi grădină, așa că nu îi decojesc. Coaja lor e sursă de fibre, antioxidanți și vitamina K.
3. Pentru a obține o după densă, eu iau cam o cană din supa dupa în care au fiert dovleceii. Dacă crema astfel rezultată e prea densă, o subțiez cu supa scoasă.
4. Sursa de inspirație: www.slinnytaste.com

Flori de dovlecel în aluat (vegan / de post)

Cu un exterior deosebit de crocant și un interior cremos și dulceag, florile de
dovlecel pane sunt un aperitiv italian de zile mari. Un preparat necostisitor, savuros și simplu, dar elegant în simplitatea lui. Să se tot facă vreo 5 ani de când am făcut cunoștință cu minunatele flori de dovleac pane și trebuie să mărturisesc că a fost dragoste la prima degustare. De atunci, cât e sezonul dovleacului de lung, pregătesc flori de dovleac pane cel puțin o dată pe lună, dacă nu și mai des. De fiecare dată când stau în grădină și admir tufa de dovlecel, crește inima în mine de bucurie că reușesc să creez un preparat senzațional dintr-un ingredient pe care altminteri l-aș fi aruncat.

Am încercat mai multe variante de aluat, de la cel cu praf de copt până la cel cu bere. Fără urmă de îndoială, varianta câștigătoare s-a dovedit a fi aluatul preparat din făină, apă și drojdie. Aceste ingrediente dau naștere unui aluat incredibil de crocant și gustos, care contastează deosebit de plăcut cu interiorul delicat și cremos. O minunăție de aperitiv, nu alta!

Ingredinte (pentru 6 porții):

  • 15 flori de dovlecel
  • 150g făină
  • 210ml apă minerală călduță „ca de pâine” (între 38-40C)
  • 15g drojdie proaspătă
  • 1 linguriță zahăr
  • 1 linguriță sare

 

Mod de preparare:

  1. Activare drojdiei. Într-un bol am zdrobit drojdia cu ajutorul unui tel. Am adăugat zahărul și aproximativ 1/3 din cantitatea de apă și am amestecat până la omogenizare. Am lăsat bolul deoparte pentru vreo 5 minute.
  2. Formarea aluatului. Într-un bol încăpător am cernut făina. Am făcut o adâncitură în mijlocul ei și am turnat apa rămasă (cele aproximativ 2/3), sarea și un praf de nucșoară. Am amestecat cu telul până la omogenizare. Am adăugat amestecul de drojdie din bol și am continuat să amestec cu telul. Am acoperit bolul cu folie de prospețime și l-am așezat într-un loc cald timp de 30 de minute.
  3. Curățarea florilor. Am luat fiecare floare de dovlecel și i-am eliminat frunzulițele de la exterior și pistilul (partea centrală). Am clătit fiecare floare și am lăsat-o la scurs într-o strecurătoare.
  4. Frigere. După cele 30 de minute am pus uleiul la încins într-o cratiță pentru sosuri. Am trecut fiecare floare prin aluat, având grijă să scutur excesul, după care am așezat-o în uleiul încins. Când s-a rumenit la bază, am întors floarea și pe celaltă parte pentru a se rumeni uniform.
  5. Servire. Am scos florile pe un șervet absorbant și le-am servit calde.

    Sursa de inspirație: www.giallozafferano.it