Pâine Challah împletită în 6

Challah este o pâine împletită absolut spectaculoasă. Challah are origini evreiești
și se pregătea de Șabat sau de sărbători. Această pâine are o coajă rumenă și lucioasă, presărată cu semințe de mac sau susan și un miez dulceag, deosebit de pufos. Se prea poate să o fi preparat și de treizeci de ori până acum, de fapt aceasta este pâinea pe care o pregătesc de fiecare dată când vreau să-mi surprind invitații. Pe lângă impactul vizual pe care-l produce de fiecare dată, această pâine surprinde și prin gustul ei absolut divin.

Pe lângă făină, apă, drojdie, zahăr și sare, challah are în compoziția sa ulei sau unt topit și ouă, aceste ingrediente creând un miez galben auriu și un gust deosebit de bogat. Totodată, aceste ingrediente îi permit pâiniisă-și mențină frăgezimea zile în șir. Dacă n-ai încercat să prepari această minunată pâine până acum, te încurajez din tot sufletul să o încerci!

Ingrediente (pentru o pâine aprox. 45×15 cm)

  • 630g făină tip 650  (22 oz)
  • 225ml apă “ca de pâine” (36-38°C) (8oz)
  • 1 plic de drojdie uscată activă (7g)
  • 2 linguri zahăr granulat (30g)
  • 1 linguriță și jumătate de sare (8g)
  • 55ml ulei vegetal (2 oz)
  • 4 ouă (2 ouă + 1 gălbenuș pentru aluat, 1 ou pentru uns)
  • 2 – 3 linguri semințe de mac

Mod de preparare:

  1. Activare drojdiei. Într-un bol am amestecat apa călduță, drojdia și zahărul și am lăsat bolul deoparte pentru vreo 10 minute. După cele 10 minute, drojdia se activase și amestecul era spumos la suprafață.
  2. Formarea aluatului. Într-un bol încăpător am cernut făina. Am făcut o adâncitură în mijlocul ei și am turnat amestecul de drojdie, uleiul, două ouă și un gălbenuș. Am amestecat cu o lingură de lemn până am format o minge de aluat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat dospit este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferă cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine. Am continuat să frământ aluatul în bol preț de câteva secunde.
  3. Frământarea aluatului. Am mutat aluatul pe suprafața de lucru pudrată cu făină și l-am frământat timp de 5 minute, pudrându-l cu făină atunci când era prea lipicios (atât cât să se desprindă de pe suprafața de lucru). După cele 5 minute de frâmântare, aluatul devenise suplu și elastic.
  4. Dospirea în bol. L-am pus înapoi în bol, l-am așezat într-un loc cald, l-am acoperit cu un prosop și l-am lăsat să dospească până când și-a dublat volumul (vreo 90 de minute).
  5. După ce a dospit, l-am readus pe suprafața de lucru pudrată cu făină și l-am frământat pentru a elibera bulele de aer acmulate în interiorul său.
  6. Formarea franghiilor. L-am împărțit în 6 triunghiuri și am modelat fiecare triunghi sub forma unei bile. Am alungit cu palmele fiecare bilă de aluat, pentru a forma o frânghie lungă de aprox. 45cm.
  7. Împletirea pâinii. Pâinea aceasta se poate împleti la fel de bine în 3 sau în 4. Acum voi descrie împletirea în 6. Am așezat pe lungime cele 6 frângii în fața mea. Am suprapus capetele (extremitatea de sus a frînghiilor) și le-am apăsat pentru a le lipii (ele se lipesc mai bine dacă sunt unse cu un lichid, de ex. apă, lapte).
  8. Pentru a-mi fi mai ușor să explic, le voi numerota de la dreapta la stânga cu cifre de la 1 la 6. Frânghia nr 1 am trecut-o peste restul frânghiilor, înspre partea stângă. Frânghia nr 6 am trecut-o peste restul frânghiilor, înspre partea dreapta, imediat sub frânghia 1.
  9. Intodeuna voi avea 2 frânghii în partea de sus, orientate în direcții opuse(care acoperă resutul frînghiilor). Sub aceste 2 frînghii voi avea 2 frânghii orientare înspre stânga și 2 frânghii orientare înspre dreapta.
  10. Am luat prima frânghie de sus (nr 1, cea orientată înspre stanga) și am așezat-o în mijlocul frânghiilor de jos, dar mai aproape de cele 2 frânghii din dreapta. În momentul acesta am 2 frânghii în stânga și 3 în dreapta. Nr 2 ( adică ultima din grupul meu de 3 frânghii) merge în locul ei.
  11. Am luat frânghia de deasupra sus, am așezat-o în mijlocul frânghiilor de jos, dar mai aproape de cele 2 frânghii din stânga. În momentul acesta am 2 frânghii în dreapta și 3 in stânga. Nr 5 merge în locul ei. Am procedat similar până am ajuns la capăt. Am umezit capetele și le-am fixat apăsând cu degetele.
  12. Am preîncălzit cuptorul la 180°C / 350°F (treapta 4).
  13. Dospire în tavă. Am așezat pâinea pe o tavă acoperită cu hârtie pergamentată. Am acoperit tava cu un prosop curat și am lăsat pâinea la dospit pentru 45 – 60 de minute.
  14. După o oră am uns pâinea cu ou bătut și am presărat-o cu semințe de mac.
  15. Coacere. Am copt pâinea în cuptorul preîncălzit timp de 30 de minute. Ea este coaptă atunci când se rumenește uniform iar dacă percutăm baza pâinii, sunetul auzit va fi „a gol”.
  16. Am am așezat pâinea pe un grătar și am așteptat să se răcească înainte de a o devora.

    Sursa de inspirație: www.thekitchn.com

Česnica (cesniţa) cu foi făcute în casă – plăcintă tradiţională sârbească de Crăciun

Cesnița este un desert minunat care se servește în gospodăriile sârbești în Ajun de Crăciun pe rit vechi. Dacă acum doi ani, folosindu-mă de foi de plăcintă din comerț, am ilustrat o variantă facilă de preparare a cesniței, acum am considerat de cuviință să-mi iau inima-n dinți și să o prepar à l’ancienne, exact așa cum o pregătea draga mea bunică. În timpul preparării, în ceșniță se ascunde un bănuț iar cel ce-l va nimeri, se spune că va fi norocos tot anul.

 

Să fi fost de-o șchioapă când am văzut-o ultima oară pe bunica preparând cesnița, dar imaginile-mi sunt încă atât de vivide, precum un film vechi care se derulează în mintea mea necontenit. Acest film mut mi-a marcat temeinic copilăria, mai mult decât orice altceva. Încă-mi sunt vii în memorie toți pașii,  începând cu cernutul făinii, topitul unturii, plămădirea și frământarea aluatului, odihnirea lui, măcinarea nucii, aranjarea fără cusur a feței de masă, întinderea aluatului cu mâinile, așezarea în tavă a foilor, umplerea lor, așezarea bănuților norocoși, crestarea aluatului, coacerea plăcintei…

Din teama de a nu omite nimic, am intervievat mai multe femei din comunitatea sârbă din Arad și Timiș, așa că rețeta pe care o voi prezenta în cele ce urmează e o fuziune între bagajul meu informațional și trucurile dumnealor dezvăluite după zeci și zeci de cesnițe perfecte.

Ingrediente(pentru o tavă de 30x22cm, adică 20 de felii de cesniță):

pentru foi

  • 500g făină pentru pâine tip 650 *
  • 255ml apă „ca de pâine” (între 36 – 38°C) – sau 17 linguri de apă
  • 75ml ulei vegetal cu gust neutru / untură topită – 5 linguri de ulei
  • 10ml oțet 9° – 2 lingurițe
  • un praf de sare – 1/8 linguriță

pentru ungerea foilor

  • 45ml ulei vegetal cu gust neutru / untură topită – 3 linguri
  • 45ml lapte
  • 3 linguri de miere (opțional)

pentru umplutură

  • 300g nucă
  • 225g zahăr tos **
  • coaja unei lămâi
  • 3 bănuți (spălați temeinic cu apă și săpun, după care sterilizați prin fierbere ptr minimum 30 de minute)

Mod de preparare:

  1. Într-un bol încăpător am cernut făina și am amestecat-o cu sarea.
  2. Am făcut o adâncitură în mijlocul ingredientelor uscate și am adăugat apa călduță, uleiul și oțetul. Am amestecat cu o furculiță până a rezultat o minge de aluat pe care am frământat-o în bol timp de vreo 3 minute, până când a devenit netedă la suprafață.
  3. Am mutat aluatul pe blatul de lucru și am continuat să-l frământ cu podul palmei, aruncându-l cu putere pe sufrața mesei. L-am învelit lejer într-o pungă de plastic, l-am acoperit cu un prosop și l-am lăsat la odihnit pentru minim 1 oră (odihnirea aluatului este vitală pentru relaxarea glutenului).
  4. Am sterilizat bănuții prin fierbere timp de 30 de minute.
  5. Am măcinat nuca și am ras coaja de lâmâie. Am luat 2 boluri. În primul am amestecat nuca, zahărul, coaja rasă de lămâie și în al doilea am amestecat uleiul cu laptele.
  6. Am luat tava și am tapetat-o cu hârtie de copt.
  7. După ce aluatul s-a odihnit, am îndepărtat punga de plastic și l-am împărțit în 3 bucăți relativ egale. O bucată de aluat am lăsat-o pe suprafața de lucru și pe celelalte două le-am reintrodus în pungă.
  8. Am pudrat suprafața de lucru cu făină și am întins alutul cu sucitorul până când avea grosimea de 1/2 de cm.
  9. Am acoperit masa cu o față de masă curată (se poate folosi și lenjerie de pat), am așezat foaia de aluat întinsă pe podul palmelor și am început să o întind cu mișcări ușoare din centru înspre periferie. După ce partea centrală părea sufcicient de subțire, am așezat foaia pe fața de masă și am continuat să o subțiez, trăgând ferm marginile foii înspre marginile mesei, rotindu-mă de jur împrejurul mesei. În momentul în care foaia opunea rezistență, mă opream și lăsam aluatul să se odihnească pentru câteva momente. La final foaia trebuie să fie atât de subțire încât se poate citi ziarul prin ea. Am tăiat foaia în 4 părți egale (m-am folosit de un cutter de pizza).
  10. Am luat prima foaie și am continuat (dacă era nevoie) să o întind pe cele 2 laturi tăiate (unde era practic mijlocul foii mari de aluat). Am așezat-o în tavă și i-am îndepărtat marginile mai groase. Am uns-o cu amestecul de ulei și lapte. Peste ea am așezat cea de-a doua foaie, pe care am uns-o.
  11. Peste cea de-a doua foaie am distribui uniform 2 pumni de nucă dulce și aromată.
  12. Am acoperit nuca cu cea de-a treia foaie, am uns foaia și am distribuit uniform amestecul de nucă.
  13. Am procedat la fel până am ajuns la foaia nr. 6 (după ce-am epuizat prima bucată de aluat intinsă, am trecut la întinsul celei de-a doua bucăți din pungă), când peste amestecul de nucă am așezat cei 3 bănuți sterilizați.
  14. Am continuat cu restul foilor până când am ajuns la foaia nr. 10, pe care am uns-o și peste care am așezat ultimul strat generos de nucă.
  15. Am acoperit nuca cu penultima foaie de aluat. Am uns foaia și am acoperit-o cu ultima foaie de aluat. Am tăiat suprafața plăcintei în 20 de pătrate, am uns-o cu amestecul de ulei și lapte și am pus-o în cuptorul preîncălzit la foc mediu – mare 375°F/190°C (trapta 5) pentru 30 de minute.
  16. Cât plăcinta era încă fierbunte, am uns-o cu 3 linguri de miere amestecate cu 2 linguri de apă și am acoperit-o cu un prosop. Acest pas este absolut opțional, în unele gospodării se însiropează cesnița, în timp ce alte gospodării o preferă uscată.

 

Notă:

*Conținutul mare de gluten este esențial pentru elasticitatea foilor. Un conținut mare de gluten împiedică ruperea foilor.

**Se poate folosi și zahăr brun. Cantitatea aceasta de zahăr (225g) mi se pare idealăzahăr, făcând prăjitura moderat dulce, dar această cantitatea se poate modifica după gustul fiecăruia.











Tahini – pastă de susan (vegan / de post)



Tahini este o pastă de susan indispensabilă în bucătăria orientală. Este un sos catifelat, fluid, cu o aromă plăcută de susan. Tahini poate fi achiziționat din magazinele cu specific oriental, dar poate fi preparat și în casă, cea de-a doua variantă fiind mult mai puțin costisitoare. Tahini se prepară din 3 ingrediente: semințe de susan, ulei vegetal și sare. Semințele de susan se prăjesc într-o tigaie, atât cât să devină discret aurii și parfumate, după care se sfărâmă într-un robot de bucătărie (sau într-un mojar, asta dacă ești iubitor de sporturi extreme, bineînțeles) . După măcinare se adaugă câteva linguri de ulei, care transformă semințele într-o emulsie galben-aurie, parfumată și mătăsoasă.

Eu mă bucur zilnic de gustul minunat al acestui preparat. Îl folosesc la humus, baba ganoush, ca dressing pentru salate sau legume fierte sau pur și simplu întins pe pâine proaspătă, alături de chives, lime și fulgi de chili. Pe lângă savoarea pe care o dă preparatelor, tahini aduce și un aport considerabil de nutrienți (proteine, grăsimi nesaturate, calciu, complex de vit B). Tahini e pur și simplu divin și dacă nu ai avut până acum ocazia să te convingi, te încurajez din tot sufletul să o faci! Continuă să citești Tahini – pastă de susan (vegan / de post)

Tort Mocha (Tort de cafea cu cremă Ganache)



sponges

chocolate

cake

VespressoCooking face un anișor. Nu-mi vine să cred! Habar n-am cum a zburat timpul, dar mă bucur tare că m-am aruncat cu capul înainte în acest proiect atât de drag mie. A fost un an plin, mi-am schimbat cariera, am pus bazele unei micro ferme de păsări, mi-am descoperit pasiunea pentru fotografie, am urmat cursurile unei școli de bucătari și am devenit chef cu acte-n regulă. Cu riscul de a deveni clișeică, simt nevoia să îți mulțumesc! Îți mulțumesc din suflet pentru fiecare vizită, pentru fiecare rând citit și pentru fiecare rețetă salvată!
Nu puteam aniversa fără un tort, iar acest tort n-are nicio șansă să fie altfel decât extraordinar. Faptul că ciocolata și cafeaua merg nemaipomenit, asta e indiscutabil. Totuși, tortul acesta reușește să mă surpindă la fiecare felie. Blaturile sunt echilibrul perfect între dens și aerat iar ganacheul spumos e pur și simplu divin.

Blatul e de fapt o reinterpretare a unui pandișpani pe care îl savuram frecvent în Italia la mic dejun. M-au cucerit consistența și gustul lui încă de la prima felie și mi-am dorit enorm să-l reproduc în propria mea bucătărie. Persuasivă fiind din fire, am obținut rețeta numaidecât și de atunci o prepar cel puțin de două ori pe lună, dacă nu mai des. Din pură curiozitate am asociat pandișpanul cu o cremă ganache și mi-a plăcut rezultatul la nebunie.

Despre ganache n-am prea multe de povestit. Ganacheul e o cremă clasică obținută din ciocolată (de obicei neagră) topită în smântână pentru frișcă. Consistența finală a cremei e dată de raportul dintre cele două ingrediente. Eu folosesc următoarea schemă: Continuă să citești Tort Mocha (Tort de cafea cu cremă Ganache)