Crumble cu cireșe și migdale

Pur și simplu n-am chef de simetrii, geometrii și finisaje, câteodată. Am momente când o plăcintă trântită haotic într-o farfurie albă îmi creează o stare de extaz, de satisfacție deplină, cum nicio altă perfecțiune nu mi-ar putea vreodată oferi. În acele momente nu-mi rămâne altceva de făcut decât să prepar un crumble.

Crumble-ul nu-i nimic altceva decât un strat generos de fructe de sezon, acoperit cu nonșalanță de un amestec sfărâmicios de făină și unt rece. Fructele se gătesc lent în sucul lor propriu, creând un sos aromat, parfumat și mătăsos, în timp ce crusta sfărâmicioasă se rumenește frumos. Nu-i cel mai estetic desert din lume, cu asta sunt de acord, dar gustul e unul pur si simplu divin. Pentru această variantă de crumble am ales cireșe pietroase de iunie, pe care le-am asezonat cu apă de trandafiri (la fel de bine mergea și extractul de vanilie sau migdale), după care le-am acoperit cu un strat generos de unt, făină, zahăr brun și fulgi de migdale. O nebunie curată! Continuă să citești Crumble cu cireșe și migdale

Salată de spanac cu tofu, fenicul și mandarine



Multe n-am de povestit despre salata de spanac cu fenicul, mandarine și tofu, decât că e salata la care am apelat excesiv toamna / iarna aceasta. E o salată colorată, plină de arome îndrăznețe și texturi contrastante și pe lângă toate acestea, mai e și vegană (de post). Feniculul crocant și parfumat merge de minune cu feliile dulci și suculente de mandarină, iar spanacul fraged și ceapa verde aduc un suflu primăvăratic salatei. Drăgălașele triunghiuri de tofu sunt marinate în suc de mandarină, oțet de orez, sos de soia, ulei de măsline, ghimbir și usturoi, după care sunt coapte până când prind o crustă rumenă și crocantă. Simplu și gustos!

Îmi place salata de spanac cu fenicul, mandarine și tofu pentru că:

  • e vegană, deci perfectă pentru zilele de post
  • e o salată plină de gust și culoare
  • e o salată nutritivă
  • e bogată în proteine, ceea ce o face consistentă
  • merge de minune pe tot parcursul anului, legumele se adaptează în funcție de sezon

Continuă să citești Salată de spanac cu tofu, fenicul și mandarine

French Toast din pâine integrală



French Toast (sau Pain Perdu) este un preparat absolut divin. În esență, nu-i nimic altceva decât niște felii de pâine veche de-o zi scufundate într-un amestec de ou și lapte aromat cu scorțișoară, prăjite la foc domol în unt, garnisite cu miere și fructe proaspete și savurate la mic dejun. Prepar aceasă minunăție de fiecare data când mă pricopsesc cu pâine veche pe care parcă nu mă lasă sufletul s-o arunc. Mi se pare fascinat modul în care un ingredient indezirabil, asociat cu alte două trei ingredient banale, se metamorfozează în ceva sublim.

Pentru acest preparat am folosit cam orice tip de pâine, de la cea albă, la cea integrală, focaccia, ciabatta, cozonac, babka sau challah. Cel mai des folosesc pâine integrală veche de două zile, pe care o înmoi într-un amestec de lapte, ou și zahăr brun aromatizat cu vanilie, nucșoară și scorțișoară. Pâinea veche dă preparatului o consistență nemaipomenită; nu-i capăt de țară nici dacă pâinea-i proaspătă, nu-i nevoie să aștepți două zile până când dumneaei catadicsește să se usuce, o poți deshidrata în cuptorul încins timp de vreo 10 minute. Continuă să citești French Toast din pâine integrală

Pere poșate în vin și cremă de mascarpone aromatizată cu apă de flori de portocal



Perele poșate în vin sunt o poveste aparte. Dacă lucrurile simple sunt cele mai sofisticate, atunci perele poșate sunt chintesența acestei idei. Pere, zahăr brun,  vin roșu. Poate și o păstaie de vanilie, un anason stelat și un baton de scorțișoară. N-ai nevoie de mai mult pentru a crea un desert spectaculos, savuros și extrem de rafinat.

Perele poșate sunt foarte versatile. Servite alături de un platou de brânzeturi, complimentează orice masă festivă, oricât de pretențioasă ar fi ea. Servite alături de o bulină de înghețată de vanilie, perele fac deliciul zilelor toride de vară. Dar de data aceasta le-am servit alături de o reducție de vin (vinul în care au fiert perele, bineînțeles) și de o cremă de mascarpone cu miere și apă de flori de portocal. O combinație divină! Continuă să citești Pere poșate în vin și cremă de mascarpone aromatizată cu apă de flori de portocal

Ciocolată caldă

Iubesc ciocolata. O iubesc în orice stare de agregare, în orice varietate de culoare sau combinație de arome. Și o iubesc și mai mult dacă afară-i un ger năprasnic, iar ea e aburindă, cremoasă și aromată, garnisită cu pudră de cacao amăruie și nalbe catifelate.

Îmi place ciocolata caldă pentru că:

  • e dulce – amăruie, cu note subtile de vanilie și cafea
  • e cremoasă, catifelată și decadentă
  • e gata în nici 10 minute
  • îmi încălzește și trupul și sufletul
  • îmi amintește de copilărie

Ingrediente (pentru 2 porții):

  • 1 + ½ lingură de pudră de cacao (12g)
  • 1 – 2 linguri zahăr brun (15 – 30g)
  • 1 + ½ cană de lapte integral (360ml)
  • 100g ciocolată dulce – amăruie (eu folosesc Milka Extra Cacao)
  • ¼ linguriță pudră de cafea solubilă
  • ¼ linguriță extract de vanilie
  • 1/8 linguriță sare de mare

pentru servire:

  •  ¼ linguriță pudră de cacao
  • nalbe (marshmallows)

Continuă să citești Ciocolată caldă

Sos de chili dulce-acrișor (vegan / de post)

sweet-sour-chili-sauce

chili

chili-sauce-jars

Sosul de chili e o chestie divină! E un sos vegan, adică de post, dulce-acrișor, care se prepară din patru ingrediente (chili, oțet de mere, zahăr și usturoi), toate sănătoase și toate accesibile. Sosul acesta are capacitatea de a transforma orice fel de mâncare în ceva sublim. E delicios cu legume sau brânzeturi, cu preparate din carne, cu omlete sau pâine cu ou, cu paste, cu orez, în burgeri sau sandwich-uri. Atât de mult îmi place de dumnealui, încât aș fi în stare să-l sevesc și cu tort de ciocolată, tarte de fructe sau cu te miri ce alte deserturi, atât doar că mă descurajează usturoiul din compoziție.

E un sos dens, are consistența unei dulceți de fructe, iar culoarea este una vibrantă. E dulce-acrișor, parfumat, aromat și picant. Se prepară extrem de rapid, iar ținut în frigider, rezistă până la două luni. Teoretic. Practic, o să termini ditamai borcanul în maxim 2 săptămâni. Pe cuvânt! Sosul de chili e o minunăție! Continuă să citești Sos de chili dulce-acrișor (vegan / de post)

Tort Mocha (Tort de cafea cu cremă Ganache)

cake

cake-slicesponges

chocolate

VespressoCooking face un anișor. Nu-mi vine să cred! Habar n-am cum a zburat timpul, dar mă bucur tare că m-am aruncat cu capul înainte în acest proiect atât de drag mie. A fost un an plin, mi-am schimbat cariera, am pus bazele unei micro ferme de păsări, mi-am descoperit pasiunea pentru fotografie, am urmat cursurile unei școli de bucătari și am devenit chef cu acte-n regulă. Cu riscul de a deveni clișeică, simt nevoia să îți mulțumesc! Îți mulțumesc din suflet pentru fiecare vizită, pentru fiecare rând citit și pentru fiecare rețetă salvată!
Nu puteam aniversa fără un tort, iar acest tort n-are nicio șansă să fie altfel decât extraordinar. Faptul că ciocolata și cafeaua merg nemaipomenit, asta e indiscutabil. Totuși, tortul acesta reușește să mă surpindă la fiecare felie. Blaturile sunt echilibrul perfect între dens și aerat iar ganacheul spumos e pur și simplu divin.

Blatul e de fapt o reinterpretare a unui pandișpani pe care îl savuram frecvent în Italia la mic dejun. M-au cucerit consistența și gustul lui încă de la prima felie și mi-am dorit enorm să-l reproduc în propria mea bucătărie. Persuasivă fiind din fire, am obținut rețeta numaidecât și de atunci o prepar cel puțin de două ori pe lună, dacă nu mai des. Din pură curiozitate am asociat pandișpanul cu o cremă ganache și mi-a plăcut rezultatul la nebunie.

Despre ganache n-am prea multe de povestit. Ganacheul e o cremă clasică obținută din ciocolată (de obicei neagră) topită în smântână pentru frișcă. Consistența finală a cremei e dată de raportul dintre cele două ingrediente. Eu folosesc următoarea schemă: Continuă să citești Tort Mocha (Tort de cafea cu cremă Ganache)

Pâine naan

naan-bread

naans-thickness

tearing-naan-bread

Naan (= pâine, în limba indiană) este mai exact o lipie preparată cu drojdie,
coaptă pe într-un cuptor de lut (tandoor) iar apoi unsă cu ghee, o varietate de unt clarifiat. Pâinicile acestea sunt de departe lipiile mele preferate, pe lângă faptul că sunt adorabile, mai sunt și extrem de gustoase și se și prepară ușor, din ingrediente la îndemână. Timpul de preparare propriu-zisă este scurt, amesteci ingredientele, frămânți câteva minute, porționezi, întinzi cu sucitorul și coci. Preparându-se cu drojdie, au nevoie de un anume timp de dospire între pașii enumerați anterior, dar aluatul crește singur, nu trebuie să-i porți tu de grijă. Timpul de așteptare e de o oră și jumătate, chiar două, depinde de temperatura mediului ambiant, dar, crede-mă, merită fiecare minut alocat. Rezultatul e minunat, pâine e aerată, elastică, cu aromă surprinzătoare de unt și semințe de susan rumenite, o pâine situată la linia aceea fină și foarte greu de atins între rustic și sofisticat. Continuă să citești Pâine naan

Mere coapte (umplute cu ovăz și curmale)

oatmeal-baked-apples

apple-cores

apples-before-baking

stuffed-apples

Îmi plac tare mult merele coapte. Au gust de nopți răcoroase de toamnă. Și de
foșnitul aproape hipnotic al frunzelor căzute. Și de bruma matinală de octombrie. Au gust de copilărie. Merele coapte sunt delicioase prin simplitatea lor, sunt perfecte prin echilibrul divin între dulceața și aciditatea lor. Merele coapte sunt și cel mai simplu desert din lume, asta dacă nu includem în această categorie Nutella cu pâine (sper că ai înțeles că sunt genul de persoană care consumă Nutella cu pâine, nu pâine cu Nutella), sunt atât de elementare încât și un copil le-ar putea prepara fără prea mari bătăi de cap.

M-am trezit azi dimineață cu un dor nebun de mere coapte, așa că am luat frumușel niște mere roșii dulci-acrișoare (mere locale, cum altfel), le-am scobit cu ajutorul unei noisette, lucru pe care-l puteam executa la fel de bine și cu un cuțit de legume și le-am umplut cu un amestec caramelos și vanilat de fulgi de ovăz, curmale și zahăr brun. Le-am garnisit cu câte o bucățică de ulei de cocos în stare solidă (și untul nostru clasic ar fi funcționat la fel de bine) și le-am lăsat să se împrieteneacă la cuptor, timp de vreo jumătate bună de ceas. A rezultat o minune de desert! Continuă să citești Mere coapte (umplute cu ovăz și curmale)

Tartă cu cireșe

Bread crumbs & cherries

TartTart slice

Îmi plac la nebunie cireșele de iunie, cu textura lor cărnoasă și dulceața lor
adictivă. Sunt fructele mele preferate. Sunt perfecte ca și desert, în salate sau în diferite dulciuri, dar mâncate direct din copac sunt parcă și mai bune. Au gust de copilărie.

Cu dorul de copilărie în suflet și cu glicemia la pământ, în dimineața aceasta m-am încumetat să coc o tartă cu cireșe proaspete. Cu toate că e o tartă dulce, crusta am preparat-o doar din făină, unt, ou și sare (pâte à foncer), fără niciun strop de zahăr. Îmi place foarte mult contastul dintre crusta ușor sărată și umplutura dulce. Tarta aceasta are 3 componente: crusta fragedă, cireșele glasate cu un sirop divin de zahăr brun și lichior de cafea și o cremă de frișcă și ou. Îți spun sincer, niciodată n-am mâncat vreo tartă mai bună! Continuă să citești Tartă cu cireșe