Laccha paratha – lipii indiene în straturi (vegan / de post)

 

Laccha paratha este o lipie indiană formată dintr-o mulțime de straturi crocante suprapuse. Această lipie are un gust formidabil și se prepară dintr-o mână de ingrediente accesibile. Nu ingredientele îi dau caracterul ei aparte, ci tehnica din spatele ei. Astfel că se frământă un aluat din făină, apă, ulei, un strop de sare și unul de zahăr, se lasă la odihnit și se împarte în 6 mingi care se întind cu sucitorul până rezultă un disc subțire de tot. Magia d-abia acum începe; discul acesta de aluat se unge cu ulei și se pudrează cu făină, după care se pliază sub forma unui evantai. Evantaiul se rulează sub forma unui melc, iar melcul se întinde formând astfel lipia noastră. Pașii amintiți anterior nu fac nimic altceva decât să creeze o multitudine de straturi crocante și sfărâmicioase. Comparativ cu o lipie clasică, prepararea lipiei în straturi e mai migăloasă, dar rezultatul este unul absolut uimitor, atât din punct de vedere gustativ, cât și vizual, ba chiar și auditiv.

 

Ingrediente (pentru 6 – 8 lipii):

  • 280g făină integrală (2 căni) * + 70g făină integrală pentru întins (1/2 cană)
  • 75ml ulei de măsline (5 linguri) **
  • aproximativ 140ml apă „ca de pâine” (38 – 40°C)***
  • 5g sare (1 linguriță)
  • 5g zahăr granulat (1 linguriță)

* Eu am folosit făină integrală. Se poate folosi atât făină albă tip 650, cât și un amestec de 1:1 de făină albă și făină integrală.

** În aluat se adaugă o lingură de ulei, celelalte 4 linguri se folosesc la unsul lipiilor

*** Cantitatea de apă variază în funcție de făină. Apa se adaugă treptat, până când se formează un aluat moale care nu se lipește de pereții bolului. La 280g făină integrală eu folosesc cam 140ml apă.

Mod de preparare:

  1. Într-un bol încăpător am cernut 280g de făină împreună cu sarea. Am adăugat zahărul și o lingură de ulei de măsline. Am adăugat vreo 2 linguri de apă, după care am început să amestec cu degetele. Am continuat să adăug apa puțin câte puțin, frământând încontinuu, până când am obținut un aluat moale, suplu și elastic, dar care nu se lipea de pereții bolului.
  2. Am mutat aluatul pe suprafața de lucru pudrată cu făină și l-am frământat timp de 2 minute, după care l-am pus înapoi în bol, l-am acoperit cu un prosop umed și l-am lăsat să se relaxeze pentru 30 de minute.
  3. După 30 de minute l-am frământat din nou și l-am împărțit în 6 triunghiuri, cărora le-am dat ulterior o formă sferică.
  4. Am luat o minge de aluat (pe restul le-am acoperit cu același prosop umed), am pudrat-o generos cu făină și am întins-o cu sucitorul până când a ajuns la grosimea de vreo 2 mm.
  5. Am uns-o cu ulei de măsline și am pudrat-o cu făină. Am apucat-o de un capăt și am început să o pliez sub forma unui evantai, în pliuri late de 2cm.
  6. Am luat evantaiul de un capăt și am început să îl rulez sub forma unui melc, introducând capătul liber sub melc.
  7. Am pudrat melcul cu făină și l-am întins cu sucitorul până a ajuns la grosimea de 3-4mm.
  8. Am încins o tigaie la foc mic – mediu. Am așezat prima lipie în tigaie și am copt-o până când au început să apare bule de aer la suprafață. Am uns-o cu ulei pe partea de deasupra (pe partea crudă), am întors-o pe cealaltă parte, am uns-o și pe partea aceasta (adică partea coaptă) și am continuat să o mai țin pe foc până când a început să se rumenească. Am reîntors-o pe prima parte, am ținut-o pe foc până când s-a rumenit, după care am întors-o și am rumenit-o uniform și pe ce-a de-a doua parte.
  9. Am procedat la fel și cu celelate lipii. În timp ce o lipie e în tigaie, eu o întind și o rulez pe următoarea (pentru a economisi timp). Ele ies crocante și sfărâmicioase. Câteodată așez lipiile sub un prosop pe măsură ce le coc. Acoperirea lipiilor fierbinți le înmoie și le face mai flexibile.
  10. Lipiile se pot savura ca atare, sau se pot consuma alături de curry, chutney sau diverse paste de legume.

Salată de farro cu ciuperci și ceapă murată (vegan / de post)



Farro (alacul sau grâul emmer) este o cereală din familia gramineelor care se cultivă încă din antichitate. Are o consistență ușor cauciucată și o aromă subtilă de nuci. Farro este o excelentă sursă de fibre, proteine, complex vit B și microelemente (magneziu, fier și zinc).

Se prepară la fel ca pastele făinoase, mai precis se fierbe în apă cu sare, timpul de gătire variind între 25 și 45 de minute. Astăzi l-am servit sub forma unei salate absolut divine, poate cea mai bună salată pe care am gustat-o în ultima perioadă, dacă nu vreodată. O salată de farro cu ciuperci și ceapă murată, o salată plină de gust, culoare și texturi contrastante. Până când farro fierbea domol în oală, am feliat  o ceapă roșie și am murat-o într-o soluție de apă cu zahăr brun și oțet de mere. În soluția aceasta am feliat și o sfeclă mititică, aceasta oferindu-i panglicilor de ceapă o culoare roz-zmeură aproape hipnotică. După ce am pus ceapa la murat, am rumenit niște ciuperci champignon în ulei de măsline asezonat cu chili, iar la final le-am înmiresmat cu usturoi tocat fin și cimbru proaspăt! O minune, nu alta!

Ingrediente (pentru 2 porții):

  • 150g farro uscat
  • 250g ciuperci champignon
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1 lingură zeamă de lămâie
  • 1/8 linguriță pudră de chili
  • 1 linguriță cimbru proaspăt (tocat)
  • 2 căței de usturoi
  • 1 ceapă roșie de dimensiune medie
  • 1/2 cană de apă (120ml)
  • 2 linguri zahăr brun
  • 2 linguri oțet de mere
  • 1 sfleclă roșie de dimensiune mică

Mod de preparare:

  1. Am umplut o oală de sosuri cu apă, am acoperit-o și am pus-o la fiert. Când apa a început să clocotească, am adăugat 1 lingură de sare. Am adăugat farro, am redus focul la minimum și l-am fiert până când s-a înmuiat, păstrându-și totuși consistența cauciucată (al meu a fost gata în 20 de minute).
  2. Între timp am decojit sfecla cu un peeler de legume și am tăiat-o în felii subțiri, după care am așezat-o într-o oală mică. Am decojit ceapa, am înjumătățit-o, după care am felit-o subțire. Am așezat feliile de ceapă peste sfeclă, după care am adăugat o jumătate de cană de apă, cele 2 linguri de zahăr și cele 2 linguri de oțet. Am pus oala pe foc și am așteptat ca lichidul să dea în clocot, după care am redus focul la minimum și am mai lăsat oala la fiert pentru 1 minut. După un minut am lăsat oala deoparte, pentru ca ceapa să se marineze.
  3. Între timp am curățat ciupercile cu un burete de vase curat, le-am îndepărtat piciorușele și am înjumătățit pălărioarele. Am luat o tigaie, am adăugat o lingură de ulei de măsline și pudra de chili și am pus tigaia la încins la foc mediu-mare. Am sotat ciupercile (pălărioarele împreună cu piciorușele) până când lichidul s-a evaporat și ele s-au rumenit frumos. Am adăugat usturoiul și cimbrul tocat, am amestecat încontinuu timp de 1 minut, după care am deglasat tigaia cu 1 lingură de suc de lămâie.
  4. Am strecurat farro, l-am clătit cu apă rece, după care l-am lăsat în sită pentru ca apa să se elimine.
  5. Am strecurat ceapa cu ajutorul unei site, după care am eliminat bucățile de sfeclă.
  6. Am amestecat farro cu ciupercile sotate, am adăugat 1 lingură de ulei de măsline și am asezonat cu sare. Am așezat salata în farfurii și am garnisit-o cu ceapa murată.
  7. În cazul în care rămân resturi de salată, aceasta se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, acoperită cu folie de prospețime.





Sursa de inspirație: www.cookieandkate.com

Chifle rapide




Întotdeuna am preferat chiflele în detrimentul pâinii, din 2 motive mari și late:

  1. Fac parte din categoria oamenilor care preferă coaja și nu miezul, iar in cazul chiflelor, cantitatea de coaja raportată la miez e satisfăcătoare.
  2. Sunt incapabilă să tai o felie decentă de pâine. Întotdeuna o tai strâmb. Întotdeauna. Iar dacă am de tăiat mai multe felii… acolo să vezi distracție.

Din punctul meu de vedere, chiflele acestea sunt chiflele perfecte. Sunt extrem de ușor de preparat, au un miez incredibil de pufos și o coajă crocantă. Sunt foarte versatile, sunt delicioase în compania supelor-cremă sau a tocănițelor și sunt nemaipomenite ca bază pentru sandwich ori hamburger. Și partea cea mai interesantă e că se pregătesc în 50-60 de minuțele.

Chifle (8 bucăți)

Ingrediente:

  • 250g de făină albă + 10g (pentru frământat)
  • 25g ou bătut – 1/2 ou
  • ¼ linguriță sare
  • 120ml apă “ca de pâine” (între 36-38°C)
  • 35ml ulei de măsline
  • 15g zahăr granulat (eu am folosit zahăr brun)
  • 7g drojdie uscată activă (1 plic)

    Mod de preparare:

    1. Am încălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6).
    2. Într-un bol am amestecat apa, uleiul, zahărul și drojdia și am lăsat bolul deoparte pentru 10 minute. După cele 10 minute, drojdia se activase și amestecul era foarte spumos la suprafață (poză).
    3. Într-un bol încăpător am cernut făina.
    4. Am făcut o adâncitură în mijlocul făinii și am adăugat lichidul din bol (apa + uleiul + zahărul + drojdia). Am adăugat ½ din oul bătut și am amestecat cu o spatulă de lemn.
    5. În acest moment am adăugat sarea, după care am continuat să amestec cu spatula de lemn până am format o bilă lipicioasă de aluat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferă cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine.
    6. Am mutat aluatul lipicios pe blatul de lucru pudrat cu făină cu 1/2 de lingură de făină și l-am frământat energic timp de 2 – 3 minute.
    7. Cu un cuțit ascuțit am împărțit aluatul în 8 bucăți. Am luat o bucată de aluat și i-am dat o formă sferică.
    8.  Am așezat chiflele pe o tavă tapetată cu hârtie de copt și le-am mai lăsat vreo 20 minute la dospit, acoperite.
    9. După cele 30 minute le-am copt în partea din mijloc a cuptorului timp de vreo 13 minute, atât cât să se rumenească uniform și să înmiresmeze toată bucătăria.

    Sursa de inspirație: www.kitchemeetsgirl.com

Tortilla – lipie mexicană (vegan / de post)


Nu țin minte când am cumpărat ultima oară lipii din comerț. Întotdeuna le pregătesc în casă. Sunt ușor de preparat, au un gust incredibil și sunt și foarte economice. Eu folosesc de regulă ulei de măsline atunci când prepar tortilla pentru că îmi place tare mult aroma pe care le-o oferă, dar la fel de bine funcționeză și uleiul de floare-soarelui.

Tortilla este o lipie cu specific mexican și se prepară din făină de grâu sau porumb (mălai), apă și grăsime. Aluatul se întinde cu sucitorul, se prăjește în tigaie, după care se acoperă cu un șervet, în felul acesta rezultând niște lipii subțiri și fragede. Aceste lipii se pot consuma ca atare sau se pot folosi ca baze pentru alte preparate, cum ar fi tacos, burrito sau quesadilla.
Continuă să citești Tortilla – lipie mexicană (vegan / de post)

Ouă de prepeliță rumenite la grill cu susan dulce-sărat

Ouă de prepeliță marinate în sos de soia, rumenite pe grătar, servite alături de o pudră de susan, sare și zahăr brun – cel mai bun aperitiv cu ouă de prepeliță pe care l-am preparat vreodată. Având în vedere curiozitatea mea gastronomică sâcâitoare și faptul că nu duc niciodată lipsă de ouă de prepeliță, extrem de des decopăr preparate noi, pe care le includ în dietă doar dacă sunt într-adevăr memorabile. Această rețetă cu ouă de prepeliță satisface cu brio această condiție. Pe lângă faptul că sunt aspectuoase, sunt și incredibil de aromate, iar tehnica lor de preparare nu-i deloc complicată.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 24 ouă de prepeliță
  • 2 linguri sos de soia
  • 1 lingură ulei de măsline
  • 1 lingură semințe de susan
  • 1/4 linguriță sare
  • 1/4 linguriță zahăr Muscovado
  • 1/8 linguriță pudră de chili

Mod de preparare:

  1. Am umplut cu apă o oală pentru sosuri, am acoperit oala cu un capac și am pus apa la fiert. Când apa a început să fiarbă, am adăugat ouăle de prepeliță și am fiert ouăle timp de 2 minute (pentru a păstra gălbenușul lichid). Le-am scos într-un bol cu apă rece (cu gheață), le-am lăsat să se tempereze timp de vreo 5 minute, după care le-am decojit cu grijă.
  2. Am luat o pungă și am preparat în ea marinada, amestecând sosul de soia cu uleiul de măsline. Am sigilat punga și am agitat-o până când ingredientele s-au omogenizat.
  3. Am clătit ouăle de prepeliță, le-am strecurat și le-am așezat în pungă. Am sigilat punga, am agitat conținutul pentru a distribui marinada uniform, după care am lăsat ouăle deoparte pentru 30 de minute.
  4. Între timp am rumenit semințele de susan într-o tigaie de fontă. Le-am lăsat să se răcească, după care le-am așezat într-un mojar alături de sare, zahăr și chili. Am măcinat semințele în mojar până când am obținut un amestec grunjos.
  5. Am încălzit o tigaie grill la foc mediu mare. Am strecurat ouăle de prepeliță (pentru a elimina marinada), le-am așezat pe grătarul încins și le-am rumenit timp de 20 -30 de secunde. După ce s-au rumenit, le-am întors cu o spatulă pentru a prinde culoare pe toate părțile.
  6. Am așezat ouăle pe un platou și le-am servit calde, pudrate generos cu amestecul de susan.

Sursa de inspirație: www.ottolenghi.co.uk








Spaghetti din zucchini cu sos marinara – Zoodles alla Marinara (Raw Vegan)



Pastele acestea sunt minunate din patru motive mari și late (hop și rima):

  1. sunt un deliciu raw vegan, adică se prepară fără cuptor / grill / mașină de gătit, un detaliu binevenit pe canicula aceasta care încă nu dă semne de astâmpărare
  2. nefiind preparate termic, sunt o metodă excelentă de a introduce nutrienți în dietă
  3. toată treaba, de la culesul roșiei, până la așezarea nelipsitei frunze de busuioc nu durează mai mult de 15 minute
  4. august fiind, s-au copt și roșiile de grădină care dau preparatului o savoare aparte

Spiralizatorul de legume își face treaba absolut ireproșabil și ușurează munca teribil, dar dacă ai un pic de timp liber la dispoziție, el poate fi înlocuit cu un fund de lemn și un cuțit ascuțit. Dovlecelul se taie în felii late de jumătate de centimetru, după care fiecare felie se taie pe lung, în tăiței cu lățimea tot de o jumătate de centimetru. Nu spun că nu-i o treabă laborioasă, dar lipsa spiralizatorului nu m-a împiedicat niciodată să mă bucur de spaghetti de zucchini proaspete, delicioase și sănătoase. Continuă să citești Spaghetti din zucchini cu sos marinara – Zoodles alla Marinara (Raw Vegan)

Farfalle Caprese

Această minunată salată de paste cu roșii, mozzarella și busuioc e gata într-un sfert de oră. Pe ceas! E consistentă, e colorată și e plină de arome îndrăznețe! E salata mea preferată, fără doar și poate și o prepar din Cretacic, adică din clasa a II-a, ca să fiu mai precisă. E perfectă atât pentru prânz, cât și pentru cină și e minunată la o ieșire la iarbă verde.

Pentru această salată am folosit boconicini de mozzarella și roșii cherry culese din propria-mi grădină cu legume, pe care le-am aromatizat cu frunze de busuioc proaspăt și reducție de oțet balsamic preparată-n în casă. M-am orientat înspre farfalle de data aceasta (dar la fel de bine se pot folosi penne, fusilli sau rigatoni) pe care le-am asezonat cu șalotă tocată fin. Deși nu-i văd rostul cepei în salata Caprese clasică, atunci când o prepar în varianta cu paste, adaug de fiecare dată ceapă roșie sau șalotă. Asezonează pastele în mod discret, fără să copleșească restul ingredientelor. Continuă să citești Farfalle Caprese

Salată de linte cu pepene verde și porumb copt (vegan / de post)



Rar mi-a fost dat să mă intersectez cu o salată atât de interesantă. E o salată aparte, atât prin combinații de gusturi, cât și prin asocieri de culori și texturi. E o salată simplă în aparență, preparată din 5 ingrediente, toate necostisitoare și toate de sezon. Porumbul copt, dulce și aromat, pepene verde zemos și parfumat, linte consistentă și aproape cremoasă. Trei ingrediente cu personalitate, a căror arome parcă se amplifică sub ploaia de chives tocat și zeamă de lime.

E consistentă, grație proteinelor furnizate de linte, așa că e absolut perfectă servită la prânz, cină, sau la iarbă verde și e o idee genială de a recicla pepenele verde care se tot trage în frigider de vreo două zile bună, fără să-i acorde cineva atenție. Salata aceasta e o nebunie curată! Continuă să citești Salată de linte cu pepene verde și porumb copt (vegan / de post)

Ouă de prepeliță cu sos de usturoi și iaurt grecesc



De când cu adorabila mea fermă de păsări, am ocazia să testez zilnic rețete cu ouă. Ne bucurăm de ouă de găină, rață, gâscă, bibilică, prepeliță, iar dacă am omis vreo drăgălașă lighioană înaripată din enumerație, să-mi fie cu iertare. Așa că treaba-i relativ simplă: noi le oferim lor iubire (și porumb) și ele ne oferă nouă ouă. Am observat că cel mai des mă îndrept înspre ouăle de prepeliță, iar alegerea nu-i justificată atât prin valoarea lor nutritivă, cât prin faptul că se gătesc extrem de repede. Și în plus îmi place să le devorez întregi și să-mi imaginez că ele au dimesiune normală iar eu sunt un gigant, dar asta e o cu totul altă poveste.

Rețeta mea preferată de ouă de prepeliță este și cea mai simplă rețetă pe care o prepar. E delicioasă și e gata în nici 15 minute. Fierb ouăle timp de 3 minute, le decojesc și le servesc alături de un sos catifelat de usturoi și iaurt grecesc. Nu știu ce anume le face perfecte. Poate simplitatea sosului care permite ouălor să strălucească. Poate prepararea sosului care îmi amintește de grația cu care învârtea bunica mea în maioneză. Sau poate dansul bucății de pâine frânte-n sosul galben citrin. Pur și simplu nu știu. Continuă să citești Ouă de prepeliță cu sos de usturoi și iaurt grecesc

Cartofi Hasselback (vegan / de post)



Îmi plac foarte mult cartofii, sub orice formă și în orice combinație. De la cartofi albi, la cei dulci sau mov, de la salată, rösti sau piure de cartofi, la cartofi natur, prăjiți sau copți. Însă pentru acele momente în care nu mă pot decide dacă mi-e poftă pe cartofi piure sau pe cei prăjiți, există delicioșii cartofi Hasselback. Această rețetă nordică reunește textura crocantă a cartofilor prăjiți cu consistența onctuasă a piureului. Aceste evantaie din cartof, pe lângă faptul că sunt frumușele foc, mai sunt și gustoase și sănătoase.

Tehnica lor de pregătire este una foarte simplă, cartofii se crestează în felii paralele, se ung cu unt, după care se rumenesc în cuptor. Pentru a-mi ușura munca, prefer să așez cartoful într-o lingură mare pe care să o sprijin pe o rolă de hârtie (poză). Marginile lingurii îmi vor ghida tăieturile și nu-mi vor permite să secționez cartoful în bucăți. Am vrut ca rețeta să fie una vegană și să o pot consuma și pe perioada postului, așa că am înlocuit untul cu ulei de măsline; pentru a mima gustul complex dat de unt, am împănat cartofii cu felii subțiri de usturoi și frunze de cimbru. Rezultatul a fost unul (muuuuult) mai mult decât satisfăcător! Continuă să citești Cartofi Hasselback (vegan / de post)