Salată de fasole cu ton, țelină și roșii cherry

Salata de fasole cu ton, țelină și roșii cherry coapte e pur și simplu divină, pe cât e de consistentă, pe atât e de savuroasă. E o salată rustică, cu un aspect nefinisat, dar e încântătoare prin combinația de arome, texturi și culori. Se prepară-n doi timpi și trei mișcări, roșiile cherry înjumătățite se rumenesc în cuptor atât cât să se caramelizeze frumos și să-și intensifice aroma. Între timp pregătesc celelalte ingrediente și prepar dressingul mătăsos de muștar și cina-i gata. Sau prânzul. Sau micul dejun, dacă ești mai temerar/ă din fire. O servesc peste o felie de pâine integrală prăjită și frecată cu usturoi și o savurez de la prima până la ultima îmbucătură.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 1 conservă fasole albă cu bob mare
  • 1 conservă ton în ulei de măsline (180g)
  • 1 tijă de apio (50g)
  • 3 – 4 castraveți cornichon murați (50g)
  • 200g roșii cherry
  • o jumătate de ceapă roșie
  • 10g chives tocat
  • 1 linguriță muștar de Dijon
  • 1 lingură suc de lămâie
  • 3 linguri ulei de măsline
  • 1/8 linguriță pudră de chili
  • sare și piper după gust

pentru servire:

  • 2 felii de pâine integrală
  • un cățel de usturoi

Mod de preparare:

  1. Am preîncălzit cuptorul la 400°F / 200°C (treapta 6).
  2. Am înjumătățit roșiile cherry, le-am așezat pe o tavă tapetată cu hârtie pergamentată și le-am așezat în cuptor. Le-am copt timp de 20 de minute, având grijă să le întorc la jumătatea timpului de gătire.
  3. Într-un bol de salată am așezat muștarul și sucul de lămâie. Am turnat uleiul în fir subțire, amestecând încontinuu cu un tel până când am obținut un sos cremos.
  4. Am scurs tonul de ulei, am feliat castraveții și țelina și am tocat fin ceapa și chives.
  5. Am așezat toate ingredientele în bolul cu dressing și am asezonat cu chili, sare și piper. La final am adăugat roșiile cherry și am amestecat din nou.
  6. Am prăjit feliile de pâine integrală, după care le-am frecat cu un cățel de usturoi pentru a le aromatiza.
  7. Pentru servire, am așezat pe farfurii câte o jumătate de felie de pâine, am așezat salata deasupra feliilor de pâine și am garnisit-o cu germeni de ridiche.

Sursa de inspirație: www.foodandwine.com






Hummus cu leurdă



Hummusul este o minunată pastă de năut de origine orientală, consistentă și catifelată, cu o aromă plăcută de susan. Este un preparat vegan (de post) bogat în proteine, foarte ușor de preparat și extrem de delicios. Am încercat o sumedenie de variante de hummus de-a lungul timpului și m-am jucat atât cu ingredientele, cât și cu tehnicile care stau la baza preparării sale. Pentru a obține un hummus ireal de mătăsos, recurg de fiecare dată la aceleași două trucuri. În primul rând decojesc boabele de năut, le înlătur pielițele cu ajutorul degetelor, după care le adaug în robotul de bucătărie. Al doilea truc este acela de a începe hummusul printr-o emulsie, printr-o “maioneză” formată din tahini, suc de lime și ulei de măsline turnat în fir subțire. Aceste 2 detalii fac diferența între un hummus gustos si un hummus divin.

Varianta pe care ți-o propun este una nemaipomenit de catifelată, aromată și colorată: hummus cu leurdă. Minunata leurdă, cu gustul ei plăcut de usturoi, este și un ingredient nutritiv, bogat în carotenoizi, Vit A, Vit C și complex de vit B. Consumată crudă, leurda poate avea un gust prea agresiv, prea ierbos pentru unele papile gustative, așa că prefer să o blanșez înainte de a o folosi.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 1 conservă de năut (400g)
  • 50g leurdă
  • 1 lingură tahini (15g) – preparat după rețeta aceasta
  • 2 linguri suc de lime (30ml)
  • 3 linguri ulei de măsline (45ml)
  • 1 – 2 linguri apă (15-30ml)
  • ¼ linguriță chimion (chimion, nu chimen – sunt două condimente diferite; în lb. engleză: chimion = cumin, chimen = caraway)
  • 1/8 linguriță fulgi de chili
  • sare după gust

Mod de preparare:

  1. Am blanșat leurda. Am pus la fiert 1l de apă. Am spălat frunzele de leurdă și le-am tăiat codițele fibroase. Când apa a început să fiarbă am adăugat leurda, am redus focul la minimum și am opărit-o pentru 40 de secunde. Între timp am pregătit un vas cu apă rece în care am adăugat vreo 10 cuburi de gheață. După cele 40 de secunde am strecurat leurda și am așezat-o rapid în bolul cu apă foarte rece. După ce leurda s-a răcit complet am strecurat-o și am stors-o de excesul de apă cu ajutorul mâinilor.
  2. M-am ocupat de năut. Am strecurat boabele de năut cu ajutorul unei strecurătoare, după care le-am clătit sub jetul de apă. Am luat câte 8 – 10 boabe și le-am frecat între palme pentru a le înlătura cojile – pasul acesta este opțional (poză).
  3. Am așezat pasta de susan (tahini) și sucul de lime în vasul robotului de bucătărie și am mixat până când am obținut o emulsie (poză).
  4. Cu robotul pornit, am turnat prima lingură de ulei și am mixat. Am procedat la fel și cu celelalte 2 linguri. În acest moment amestecul avea consistența unei maioneze (poză).
  5. Am adăugat năutul decorticat și am mixat timp de un minut, până când a rezultat o pastă.
  6. Am adăugat leurda blanșată (și mărunțită) și condimentele (chimion, fulgi de chili și sare) pe care le-am sfărâmat într-un mojar în prealabil. Am mixat hummusul, adăugând apă până când am ajuns la consistența dorită . Robotul meu de bucătărie nu este unul puternic, așa că m-am folosit și de un blender vertical pentru a  crea un hummus verde și catifelat.
  7. Am servit hummusul cu chilfle făcute în casă (după rețeta aceasta), ceapă verde și ridichi.





    Sursa de inspirație: www.inspiredtaste.net

Shakshuka (ouă poșate în sos de roșii)



Shakshuka este un preparat nord-african absolut delicios. Sub acest nume adorabil se ascund niște ouă poșate într-un sos luxuriant de roșii. Shakshuka se servește în general la micul dejun, împreună cu lipii (pita), dar poate fi servit și la prânz sau cină. O tigaie, ulei de măsline, ceapă, ardei, usturoi, chimion și paprika. Sos de roșii. Cinci ouă poșate vreo cinci minute. Frumusețea acestui preparat este faptul că toată poezia se desfășoară într-o singură tigaie, n-ai nevoie de alte oale și ulcele.

Îmi place shakshuka pentru că:

  • e un preparat ușor de făcut, aromat, savuros, sănătos și bogat în proteine
  • e un preparat perfect pentru diminețile de week-end
  • se prepară în vreo 20 de minute
  • se prepară într-o singură tigaie
  • are o rusticitate debordantă

Ingrediente (pentru 2 – 3 porții):

  • 5 – 6 ouă proaspete
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1 ceapă mare (100g)
  • 1 ardei capia (100g)
  • 3 căței de usturoi
  • 1 linguriță semințe de chimion (chimion, nu chimen – sunt două condimente diferite; în lb. engleză: chimion = cumin, chimen = caraway)
  • 1/8 linguriță pudră de chili (sau ½ linguriță pastă harissa)
  • 1 conservă de roșii (400g)
  • 200ml apă
  • 1 linguriță zahăr brun
  • sare și piper după gust

Mod de preparare:

  1. Am tocat ceapa și ardeiul. Am pisat usturoiul.
  2. Am luat o tigaie cu capac și am încins uleiul de măsline la foc mediu. Am adăugat ceapa și am călit-o vreo 5 minute, până când a devenit translucidă. Am adăugat ardeiul și l-am călit vreo 3 minute, până când s-a înmuiat.
  3. Am adăugat usturoiul, paprika și semințele de chimion sfărâmate într-un mojar  și am amestecat timp de 1 minut.
  4. Am adăugat roșiile, am umplut conserva pe jumătate cu apă, am amestecat cu o lingură pentru a aduna reziduurile de roșii din interiorul conservei și am adăugat conținutul în tigaie. Am fiert amestecul din tigaie la foc mediu-mare până când s-a îngroșat (vreo 10 minute).
  5. După ce sosul s-a îngroșat am redus focul la minimum, am asezonat sosul cu zahăr, sare și piper, după care am făcut 6 cuiburi în sos, cu ajutorul unei linguri. În fiecare cuib am așezat cu grijă câte un ou.
  6. Am acoperit tigaia (dacă nu ai un capac pe măsura tigăii, acoper-o cu o tavă) și am poșat ouăle în sosul de roșii timp de 5-6 minute (albușul va fi gătit, iar gălbenușul va fi lichid); chiar dacă le iei de pe foc, ouăle vor continua să se gătească de la căldura reziduală a tigăii.
  7. Le-am așezat în farfurii și le-am servit alături de lipii făcute-n casă (rețeta o găsești aici).

Sursa de inspirație: www.cooking.nytimes.com




Salată de varză cu piept de rață afumat, portocale și caise



Salata de varză cu piept de rață e o salată cel puțin interesantă, dacă nu nemaipomenită. E interesantă din punct de vedere cromatic, vizual, olfactiv, auditiv, și nu în ultimul rând, gustativ. Îți încântă simțurile prin texturi contrastante, arome previzibil de imprevizibile și culori calde. Panglici crocante de varză îmbrăcate în ulei de măsline și oțet de mere, alune de pădure coapte, felii suculente de portocale roșii, fâșii parfumate de caise și felii sărate de pastramă de rață. Cam asta-i povestea salatei.

Îmi place salata de varză cu piept de rață afumat, portocale și caise pentru că:

  • e savuroasă, e de-o complexitate extrem de firească, e sărată, dulce, acră și amară
  • e minunată în lunile reci
  • e consistentă
  • se prepară în 15 minute și se consumă pe nerăsuflate
  • e un preparat atractiv care pare mult mai sofisticat decât e el în realitate

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 350g varză albă
  • 2 portocale roșii
  • 100g caise confiate
  • 70g alune de pădure
  • 4 linguri ulei de măsline extra-virgin (60ml)
  • 1 lingură oțet de mere (15ml)
  • 40g pastramă din piept de rață (de multe ori am înlocuit pastrama cu piept de rață gătit după rețeta aceasta)
  • sare și piper după gust


Mod de preparare:

  1. Am tocat varza în fâșii subțiri (aveam 300g de varză tocată).
  2. Am luat un bol pentru salată și am amestecat în el uleiul cu oțetul până la omogenizare. Peste dressing am adăugat varza tocată și am amestecat pentru a distribui uniform dressing-ul.
  3. Într-o tigaie am rumenit alunele de pădure la foc mediu-mare, timp de vreo 5 minute. Le-am lăsat deoparte pentru a se răci, după care le-am înlăturat pielițele cu degetele.
  4. Am decupat feliile de portocală în felul următor. Am decupat baza și vârful portocalei, obținând două capace late de un deget. Am așezat portocala cu baza pe fundul de lemn și am decojit-o de jur împrejur, înlăturând atât coaja portocalei cât și membrana ei albă. După ce am decojit portocala, am așezat-o pe o parte, fixând bazele între degete. Am decupat fiecare felie de portocală, ghidându-mă după membrane (poză).
  5. Am așezat în bol feliile de portocală, panglicile de caisă și alunele de pădure zdrobite. Am amestecat ingredientele cu ajutorul a două linguri și am păstrat salata în frigider până în momentul servirii.
  6. Înainte de a o servi am așezat salata în farfurii, am garnisit-o cu felii de pastramă de rață și am asezonat-o cu sare și piper.


Sursa de inspirație: Barilla Academy – Salads

Pulpe de cocoș în sos de vin și salvie

rooster-plating

braised-rooster

thick-sauce

Cocoșul, ca pilon de bază al unei gospodării, are o viață extrem de activă, fertilizează ouăle, menține ordinea socială, mă aleargă pe mine când mi-e lumea mai dragă  își apără familia de eventualii prădători, așa că toată sumedenia aceasta de activități trebuie să fie susținută de o masă muculară extrem de puternică. După prepararea termică, această masă musculară atât de necesară îndepliniriii atribuțiilor zilnice, devine (de cele mai multe ori) o experiență ațoasă și înecăcioasă. Bref, o experiență neplăcută. Pentru a frăgezi carnea și pentru a o face să devină suculentă, eu aplez la 2 trucuri:

  1. Las carnea la maturat în frigider pentru un interval de 2-4 zile. Trucul acesta l-am învățat de la bunica mea și îl aplic (cu succes) de fiecare dată. Șterg bine cocoșul, îl învelesc în hârtie pergamentată, îl depozitez pe un raft al frigiderului pe care nu-l accesez foarte des, pentru a nu deranja carnea împachetată și o scot din frigider cu o oră înainte de a o prepara (pentru a ajunge la temperatura camerei). Spre deosebire de folia de plastic, hârtia pergamentată lasă carnea să respire și să se frăgezească în voie.
  2. O gătesc lent, la temperatură joasă. O sigilez în tigaie, doar cât să-i dau culoare, o sting cu vin, o acopăr de jumătate cu supă, acopăr tigaia cu un capac și las cocoșul să se gătească timp de o oră, având grijă să stropesc carnea cu sucurile din tigaie din 15 în 15 minute. În mod evident, cu cât cocoșul este mai înaintat în vârstă, cu atât timpul de gătire este mai lung.

Aplicând aceste 2 trucuri, rezultă de fiecare dată o friptură fragedă și suculentă. Gustul cărnii e pur și simplu divin, onctuos, ușor fieros și cu note subtile de vin și salvie. Dacă n-am reușit să-ți spulber mitul eu-nu-mănânc-pui-de-casă-că-i-prea-ațos, măcar sper că te-am pus pe gânduri!

Ingrediente (pentru 2 porții):

  • 2 pulpe de cocoș (pui de țară) – preferabil maturate conform punctului 1.
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 60ml vin alb sec
  • 240ml supă de pui
  • 6-8 frunze de salvie
  • 6-8 boabe de piper negru

Nu folosesc sare la această rețetă, supa are sare în compoziția sa, așa că sosul rezultat în urma evaporării supei va avea suficientă sare la final.

ingredients

sealed-legsMod de preparare:

  1. Am încins 2 linguri de ulei într-o tigaie medie (o tigaie cu capac). Am uscat pulpele cu ajutorul unui prosop de hârtie. Am așezat pulpele în uleiul încins, cu partea cu pielea în jos. Le-am rumenit vreo 3 minute pe partea cu pielea, după care le-am rumenit încă vreo 2 minute pe cealaltă parte.
  2. După ce carnea s-a rumenit, am adăugat salvia și am gătit-o și pe ea timp de vreo 30 de secunde.
  3. Am deglasat tigaia cu vin, având grijă să desprind toate bucățelele prinse pe fundul tigăii. După ce alcoolul s-a evaporat, am adăugat supa de pui și boabele de piper. Am acoperit tigaia cu un capac, am redus focul la minimum și am lăsat pulpele să se înăbușe, având grijă să le stropesc cu sucurile din tigaie la fiecare 15 minute.
  4. După o oră, pulpele erau fragede iar sucurile din tigaie s-au redus. Aveam cam 4 linguri de sos dens și aromat (dacă pupele sunt fragede dar sosul este prea lichid, fierbe-l la foc mare, neacoperit timp de câteva minute, până când se reduce la consistența dorită; dacă sosul este prea dens, mai desfă-l cu 2-3 linguri de supă de pui). Am înlăturat boabele de piper, am acoperit carnea și am lăsat-o să se odihnească vreo 15 minute.
  5. Am servit pulpele împreună cu sosul delicios din tigaie, alături de felii crocante de mămăligă.

    crispy-polenta-rectangless

    plating

Paste trofie cu pesto de sfeclă coaptă și semințe de dovleac

plating

roasted-beets

beetroot-pesto-trofie

Dacă tot a venit toamna și dârdâi de frig de câteva zile bune, am început să incorporez în rutina culinară și rețete cu caracter autumnal. Și ce-ar fi toamna fără legume? Iubesc din tot sufletul toamna și legumele ei minunate, consistente și pline de aromă. Azi am avut la îndemână câteva sfecle roșii mici și foarte parfumate și m-am gândit să le împrietenesc cu semințe de dovleac (că tot e și sezonul dumnealui) și cu niște Grana Padano rasă și să le transform într-un pesto tomnatic. Zis și făcut! În timp ce sfeclele se coceau cumințele în cuptor, am fiert al dente niște paste. De regulă prefer să le prepar eu, dar acum am apelat la cutia ce stătea de câteva săptămâni, stingheră, pe un raft din cămară. A rezultat un preparat consistent, cu o culoare aproape ireală și un gust diferit, extrem de interesant, bogat, astringent, ușor citric, un gust de octombrie.

Cum pesto alla genovese, varianta originală a celebrului sos, rezonează cu  pastele trofie, eram tare curioasă să descopăr cum comunică pastele în discuție cu pesto-ul de sfeclă. Comunică extraordinar, își șoptesc povești de dragoste! Continuă să citești Paste trofie cu pesto de sfeclă coaptă și semințe de dovleac

Confit de roșii

Tomato confit

French baguette

Servings

Confit-ul, o veche tehnică de gătire și conservare a cărnii, își are originea în Franța. Carnea este asezonată și coaptă lent, la temperaturi joase, într-un amestec de grăsime animală, iar după gătire, carnea se poate conserva în grăsimea de preparare luni de zile. Carnea astfel gătită devine incredibil de fragedă, atât de fragedă încât efectiv se topește în gură. Tehnica aceasta se poate aplica și în cazul fructelor și a legumelor. Diferența este că în cazul vegetalelor, mediul de gătire nu este grăsimea de origine animală, ci un lichid asezonat, fie sirop de zahăr, în cazul fructelor, fie grăsime vegetală, în cazul legumelor.

Confit-ul de roșii este un preparat aparte. El presupune asezonarea roșiilor cu ulei de măsline, sare, piper și ierburi aromatice și gătitea lor la foc mic, timp de 2-3 ore, până când acestea se înmoaie și își intensifică aromele naturale. Confit-ul de roșii este un preparat extrem de versatil. El poate fi servit ca și garnitură, poate însoți paste, mămăligă sau risotto, poate fi servit în sandwich-uri sau pe crutoane de pâine, sub formă de bruschette. Chiar dacă timpul de preparare este îndelungat, rezultatul final face ca fiecare minut de așteptare să merite. Continuă să citești Confit de roșii

Salată de cartofi noi (vegană)

Spring potato salad

Dressing

Potato salad
Îmi plac cartofii noi la nebunie, sub orice formă și în orice combinație și nu-i primăvară dacă nu prepar aproape zilnic  săptămânal salată de cartofi noi. Preparând-o de atâtea ori, am avut vreme să o tot ameliorez și după multe modificări am adus-o la varianta aceasta, o variantă extrem de gustoasă, consistentă și culmea, vegană. Pentru această salată pornesc de la cartofi fierți în supă de legume (pentru a aduce un plus de aromă), îi împrietenesc cu inele de ceapă, ridichi fragede și roșii cherry coapte atât cât să le amplific aroma, după care îmbrac legumele într-un dressing plin de ierburi aromatice. Serios vorbind, cum să nu-ți placă? Continuă să citești Salată de cartofi noi (vegană)

Supă de mazăre cu găluște

Soup - potPea soupPeas
Supa de mazăre e supa mea preferată. N-oi fi eu o mare devoratoare de supe/ciorbe, dar de supa de mazăre cu găluște sunt îndrăgostită iremediabil. Mi-e tare dragă, cu atât mai mult cu cât era supa-semnătură a bunicii mele. În luna mai, atunci când mazărea e vedeta sezonului, nu-mi lipsește supa aceasta din frigider nici mie. O prepar dacă nu zilnic, atunci măcar o dată la două zile. Sincer, e singurul preparat pe care l-aș putea consuma în fiecare zi a anului.

E o supă atât de gustoasă și de consistentă, chiar dacă e compusă din vreo 5 ingrediente, toate primăvăratice. Supa, în sine, se prepară extrem de ușor. Se sotează niște legume fragede în ulei de măsline, se acoperă cu apă și se lasă la fiet. Nici prepararea găluștelor de făină nu-i mare filozofie. Primele două, trei se fac mai greu, după care treaba merge ca unsă. Poate că sunt subiectivă, dar supa aceasta e supa perfectă! Continuă să citești Supă de mazăre cu găluște

Brioșe cu căpșuni și glazură de miere și vanilie

Strawberry muffinsSage flowerBanana strawberry muffinsMuffin
Azi vin cu cele mai bune brioșe pe care le-am gustat vreodată: brioșe cu căpșuni și banane, glazurate cu cremă de miere și vanilie. Prin gustat a se citi înfulecat juma’ de tavă, să ne-nțelegem. Sunt pur și simplu adictive. În cazul în care sună pretențios și laborios, te asigur că e printre cele mai ușoare deserturi pe care le vei încerca vreodată. În cazul în care sună divin, ai cea mai mare dreptate. Sunt incredibil de fragede și parfumate și merg de minune la mic dejun. În cazul în care vrei să le faci mai festive, îți recomad să le glazurezi cu crema aceasta de miere, o cremă extrem de savuroasă și foarte sănătoasă.

Mbon, acum că ți-am trezit curiozitatea, o să merg cu confesiunile până la capăt. Brioșele acestea nu conțin nicio urmă de produs lactat, nici ele și nici crema mătăsoasă ce le acoperă. Brioșele au în componența lor făină, zahăr brun, ouă, banane, căpșuni și ulei de măsline iar crema e făcută din miere, ulei de cocos și extract de vanilie. Atât. Continuă să citești Brioșe cu căpșuni și glazură de miere și vanilie