Ouă de prepeliță cu sos de usturoi și iaurt grecesc



De când cu adorabila mea fermă de păsări, am ocazia să testez zilnic rețete cu ouă. Ne bucurăm de ouă de găină, rață, gâscă, bibilică, prepeliță, iar dacă am omis vreo drăgălașă lighioană înaripată din enumerație, să-mi fie cu iertare. Așa că treaba-i relativ simplă: noi le oferim lor iubire (și porumb) și ele ne oferă nouă ouă. Am observat că cel mai des mă îndrept înspre ouăle de prepeliță, iar alegerea nu-i justificată atât prin valoarea lor nutritivă, cât prin faptul că se gătesc extrem de repede. Și în plus îmi place să le devorez întregi și să-mi imaginez că ele au dimesiune normală iar eu sunt un gigant, dar asta e o cu totul altă poveste.

Rețeta mea preferată de ouă de prepeliță este și cea mai simplă rețetă pe care o prepar. E delicioasă și e gata în nici 15 minute. Fierb ouăle timp de 3 minute, le decojesc și le servesc alături de un sos catifelat de usturoi și iaurt grecesc. Nu știu ce anume le face perfecte. Poate simplitatea sosului care permite ouălor să strălucească. Poate prepararea sosului care îmi amintește de grația cu care învârtea bunica mea în maioneză. Sau poate dansul bucății de pâine frânte-n sosul galben citrin. Pur și simplu nu știu.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 24 ouă de prepeliță
  • 2 linguri sos aïoli (rețeta mai jos)
  • 2 linguri iaurt grecesc
  • 1 lingură fulgi de midgale

pentru sosul aïoli :

  • 1 gălbenuș de ou
  • 1 linguriță muștar de Dijon
  • 120ml ulei de măsline
  • 1 linguriță apă caldă
  • 1 lingură suc de lămâie
  • 1 cățel de usturoi
  • 1/8 linguriță piper alb
  • ¼ – ½ linguriță sare

Pentru această rețetă folosesc jumătate (2 – 3 linguri) din cantitatea de sos aïoli care rezultă din ingredintele enumerate mai sus.

Mod de preparare:

  1. Am spălat ouăle de prepeliță, le-am așezat într-o oală și le-am acoperit cu apă rece. Am pus oala pe aragaz la foc mediu-mare și am așteptat să dea în clocot. Când a început să fiarbă, am redus focul la minimum și am fiert ouăle timp de 3 minute. Le-am scos într-un bol cu apă rece, le-am lăsat să se răcească timp de vreo 5 minute, după care le-am decojit.
  2. Intre timp am preparat sosul. Într-un bol am amestecat gălbenușul cu muștarul, prin mișcări circulare și într-un singur sens, folosindu-mă de un tel.
  3. Am adăugat câte o linguriță de ulei de măsline, amestecând încontinuu până ce am rămas cu o singură lingură de ulei.
  4. Folosindu-mă de un mojar, am pisat usturoiul împreună cu sarea, piperul și lingura de ulei rămasă.
  5. Am adăugat peste amestecul de ou usturoiul pisat, lingurița de apă și lingura de suc de lămâie și am amestecat până când am obținut un sos omogen.
  6. Am luat jumătate din cantitatea de sos aïoli și am amestecat-o cu aceeași cantitate de iaurt grecesc. Am asezonat cu sare și piper.
  7. Am așezat sosul pe fundul unui platou, am așezat ouăle în sos și le-am garnisit cu fulgii de migdale (pe care i-am rumenit într-o tigaie în prealabil). Am servit ouăle alături de chifle rapide făcute în casă (după rețeta aceasta).

 

 

 

 

Cartofi Hasselback (vegan / de post)



Îmi plac foarte mult cartofii, sub orice formă și în orice combinație. De la cartofi albi, la cei dulci sau mov, de la salată, rösti sau piure de cartofi, la cartofi natur, prăjiți sau copți. Însă pentru acele momente în care nu mă pot decide dacă mi-e poftă pe cartofi piure sau pe cei prăjiți, există delicioșii cartofi Hasselback. Această rețetă nordică reunește textura crocantă a cartofilor prăjiți cu consistența onctuasă a piureului. Aceste evantaie din cartof, pe lângă faptul că sunt frumușele foc, mai sunt și gustoase și sănătoase.

Tehnica lor de pregătire este una foarte simplă, cartofii se crestează în felii paralele, se ung cu unt, după care se rumenesc în cuptor. Pentru a-mi ușura munca, prefer să așez cartoful într-o lingură mare pe care să o sprijin pe o rolă de hârtie (poză). Marginile lingurii îmi vor ghida tăieturile și nu-mi vor permite să secționez cartoful în bucăți. Am vrut ca rețeta să fie una vegană și să o pot consuma și pe perioada postului, așa că am înlocuit untul cu ulei de măsline; pentru a mima gustul complex dat de unt, am împănat cartofii cu felii subțiri de usturoi și frunze de cimbru. Rezultatul a fost unul (muuuuult) mai mult decât satisfăcător!

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 8 cartofi de dimensiune medie (eu am folosit cartofi noi)
  • 3 linguri ulei de măsline
  • 5 căței de usturoi
  • 1 ramură de cimbru
  • ½ linguriță sare
  • ¼ linguriță piper proaspăt măcinat

Mod de preparare:

  1. Am preîncălzit cuptorul la 220°C / 425°F (treapta 7).
  2. Am spălat cartofii, i-am pudrat cu ½ lingură de sare grunjoasă și i-am lăsat deoparte pentru 5 minute. După cele 5 minute le-am îndepărtat pielița cu un cuțit de legume (poză), după care i-am spălat din nou și i-am uscat cu un șervet de hârtie.
  3. Am luat un cartof și l-am așezat într-o lingură. Mânerul lingurii l-am rezemat pe un rol de hârtie, pentru a nu-mi aluneca lingura (fundul pe care am așezat lingura este unul antiderapant, dar dacă simți că lingura îți alunecă, ia un șervet de hârtie, umezește-l și așează-l sub lingură).
  4. Cu un cuțit ascuțit am început să feliez cu grijă cartoful (în felii subțiri de vreo 3 mm), de fiecare dată lama cuțitului oprindu-se în marginile lingurii. Am procedat la fel și cu restul cartofilor.
  5. Am spălat cartofii, i-am șters cu un prosop de hârtie și am feliat usturoiul în felii subțiri.
  6. Am împănat fiecare cartof cu câte 5 felii de usturoi și 5 frunzulițe de cimbru (alternativ).
  7. Am așezat cartofii într-o tavă tapetată cu hârtie pergamentată, i-am stropit cu ulei de măsline, după care i-am pudrat cu sare și piper, având grijă să-i asezonez nu doar la suprafață, ci și în interior.
  8. Am introdus tava în cuptor și am copt cartofii până când s-au rumenit și lama cuțitului intra cu ușurință în ei (timpul de gătire depinde de dimensiunea cartofilor). Ai mei erau gata după 50 de minute. I-am servit calzi alături de un sos rece de usturoi, dar la fel de bine mergea și un sos de roșii sau avocado.


Sursa de inspirație: www.thekitchn.com

Salată de bulgur cu năut și cireșe (vegană / de post)


După îndelungi cercetări, în sfârșit am găsit salata perfectă! Mare cârcotașă mai pot fi atunci când vine vorba de salate, dar acestui minunat preparat nu-i pot găsi niciun cusur, oricât de tare m-aș strădui. O prepar extrem de des, folosind ingrediente din propria-mi grădină cu legume. Salata aceasta pe cât e de consistentă, pe atât e de savuroasă, pe cât e de sănătoasă, pe atât e de adictivă.

Baza acestei salate o reprezintă bulgurul și năutul, două surse excelente de proteină vegetală, care transformă salata într-un preparat nu numai gustos, ci și foarte sățios. Acestor două proteine li se alătură castraveți proaspeți, ceapă, ierburi aromatice și cireșe dulci și zemoase, transformând preparatul într-un adevărat festin. Și pe lângă toate aceste argumente, această salată mai e și vegană, fiind potrivită pe perioada postului.

Ingrediente (pentru 4 – 6 persoane):

  • 1 cană de bulgur (225g)
  • 1 conservă de năut
  • 2 căței de usturoi
  • 200g cireșe fără sâmburi
  • 3 – 4 castraveți (100g)
  • ½ ceapă (50g)
  • 1 ardei iute
  • ½ legătură de pătrunjel (14g tocat)
  • ½ legătură de mărar (8g tocat)
  • 4 linguri suc de lămâie
  • 5 linguri ulei de măsline
  • ½ linguriță chimion pudră (chimion, nu chimen – sunt două condimente diferite; în lb. engleză: chimion = cumin, chimen = caraway)
  • sare și piper după gust


Mod de preparare:

  1. Am așezat bulgurul uscat într-o oală mică cu capac și l-am asezonat cu ½ linguriță de sare. Am pus la fiert 1 cană de apă (240ml), iar în momentul în care a început să fiarbă, am turnat-o peste bulgur și am acoperit oala cu un capac. Am lăsat oala deoparte pentru 30 de minute.
  2. Într-o tigaie am încălzit 1 lingură de ulei de măsline. Am spălat năutul, l-am scurs, l-am așezat în tigaie și am amestecat. Am adăugat usturoiul tocat și am mai ținut tigaia pe foc timp de 2 – 3 minute, până când usturoiul a devenit foarte parfumat.
  3. Am tocat ceapa, castraveții, pătrunjelul și mărarul. Am îndepărtat semințele ardeiului iute, după care l-am tocat și pe el. Am îndepărtat sâmburii cireșelor, după care le-am înjumătățit.
  4. Într-un bol de salată am adăugat bulgurul (pe care l-am aerat cu o furculiță – poză), năutul usturoiat, ceapa, castraveții, ardeiul iute, pătrunjelul și mărarul. Am adăugat zeama de lămâie și uleiul de măsline (cele patru linguri rămase). Am asezonat cu chimion, sare și piper după care am amestecat.
  5. Am refrigerat salata pentru 30 de minute înainte de a o savura.

Sursa de inspirație: www.onceuponachef.com

Salată de fasole cu ton, țelină și roșii cherry

Salata de fasole cu ton, țelină și roșii cherry coapte e pur și simplu divină, pe cât e de consistentă, pe atât e de savuroasă. E o salată rustică, cu un aspect nefinisat, dar e încântătoare prin combinația de arome, texturi și culori. Se prepară-n doi timpi și trei mișcări, roșiile cherry înjumătățite se rumenesc în cuptor atât cât să se caramelizeze frumos și să-și intensifice aroma. Între timp pregătesc celelalte ingrediente și prepar dressingul mătăsos de muștar și cina-i gata. Sau prânzul. Sau micul dejun, dacă ești mai temerar/ă din fire. O servesc peste o felie de pâine integrală prăjită și frecată cu usturoi și o savurez de la prima până la ultima îmbucătură.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 1 conservă fasole albă cu bob mare
  • 1 conservă ton în ulei de măsline (180g)
  • 1 tijă de apio (50g)
  • 3 – 4 castraveți cornichon murați (50g)
  • 200g roșii cherry
  • o jumătate de ceapă roșie
  • 10g chives tocat
  • 1 linguriță muștar de Dijon
  • 1 lingură suc de lămâie
  • 3 linguri ulei de măsline
  • 1/8 linguriță pudră de chili
  • sare și piper după gust

pentru servire:

  • 2 felii de pâine integrală
  • un cățel de usturoi

Mod de preparare:

  1. Am preîncălzit cuptorul la 400°F / 200°C (treapta 6).
  2. Am înjumătățit roșiile cherry, le-am așezat pe o tavă tapetată cu hârtie pergamentată și le-am așezat în cuptor. Le-am copt timp de 20 de minute, având grijă să le întorc la jumătatea timpului de gătire.
  3. Într-un bol de salată am așezat muștarul și sucul de lămâie. Am turnat uleiul în fir subțire, amestecând încontinuu cu un tel până când am obținut un sos cremos.
  4. Am scurs tonul de ulei, am feliat castraveții și țelina și am tocat fin ceapa și chives.
  5. Am așezat toate ingredientele în bolul cu dressing și am asezonat cu chili, sare și piper. La final am adăugat roșiile cherry și am amestecat din nou.
  6. Am prăjit feliile de pâine integrală, după care le-am frecat cu un cățel de usturoi pentru a le aromatiza.
  7. Pentru servire, am așezat pe farfurii câte o jumătate de felie de pâine, am așezat salata deasupra feliilor de pâine și am garnisit-o cu germeni de ridiche.

Sursa de inspirație: www.foodandwine.com






Hummus cu leurdă



Hummusul este o minunată pastă de năut de origine orientală, consistentă și catifelată, cu o aromă plăcută de susan. Este un preparat vegan (de post) bogat în proteine, foarte ușor de preparat și extrem de delicios. Am încercat o sumedenie de variante de hummus de-a lungul timpului și m-am jucat atât cu ingredientele, cât și cu tehnicile care stau la baza preparării sale. Pentru a obține un hummus ireal de mătăsos, recurg de fiecare dată la aceleași două trucuri. În primul rând decojesc boabele de năut, le înlătur pielițele cu ajutorul degetelor, după care le adaug în robotul de bucătărie. Al doilea truc este acela de a începe hummusul printr-o emulsie, printr-o “maioneză” formată din tahini, suc de lime și ulei de măsline turnat în fir subțire. Aceste 2 detalii fac diferența între un hummus gustos si un hummus divin.

Varianta pe care ți-o propun este una nemaipomenit de catifelată, aromată și colorată: hummus cu leurdă. Minunata leurdă, cu gustul ei plăcut de usturoi, este și un ingredient nutritiv, bogat în carotenoizi, Vit A, Vit C și complex de vit B. Consumată crudă, leurda poate avea un gust prea agresiv, prea ierbos pentru unele papile gustative, așa că prefer să o blanșez înainte de a o folosi.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 1 conservă de năut (400g)
  • 50g leurdă
  • 1 lingură tahini (15g) – preparat după rețeta aceasta
  • 2 linguri suc de lime (30ml)
  • 3 linguri ulei de măsline (45ml)
  • 1 – 2 linguri apă (15-30ml)
  • ¼ linguriță chimion (chimion, nu chimen – sunt două condimente diferite; în lb. engleză: chimion = cumin, chimen = caraway)
  • 1/8 linguriță fulgi de chili
  • sare după gust

Mod de preparare:

  1. Am blanșat leurda. Am pus la fiert 1l de apă. Am spălat frunzele de leurdă și le-am tăiat codițele fibroase. Când apa a început să fiarbă am adăugat leurda, am redus focul la minimum și am opărit-o pentru 40 de secunde. Între timp am pregătit un vas cu apă rece în care am adăugat vreo 10 cuburi de gheață. După cele 40 de secunde am strecurat leurda și am așezat-o rapid în bolul cu apă foarte rece. După ce leurda s-a răcit complet am strecurat-o și am stors-o de excesul de apă cu ajutorul mâinilor.
  2. M-am ocupat de năut. Am strecurat boabele de năut cu ajutorul unei strecurătoare, după care le-am clătit sub jetul de apă. Am luat câte 8 – 10 boabe și le-am frecat între palme pentru a le înlătura cojile – pasul acesta este opțional (poză).
  3. Am așezat pasta de susan (tahini) și sucul de lime în vasul robotului de bucătărie și am mixat până când am obținut o emulsie (poză).
  4. Cu robotul pornit, am turnat prima lingură de ulei și am mixat. Am procedat la fel și cu celelalte 2 linguri. În acest moment amestecul avea consistența unei maioneze (poză).
  5. Am adăugat năutul decorticat și am mixat timp de un minut, până când a rezultat o pastă.
  6. Am adăugat leurda blanșată (și mărunțită) și condimentele (chimion, fulgi de chili și sare) pe care le-am sfărâmat într-un mojar în prealabil. Am mixat hummusul, adăugând apă până când am ajuns la consistența dorită . Robotul meu de bucătărie nu este unul puternic, așa că m-am folosit și de un blender vertical pentru a  crea un hummus verde și catifelat.
  7. Am servit hummusul cu chilfle făcute în casă (după rețeta aceasta), ceapă verde și ridichi.





    Sursa de inspirație: www.inspiredtaste.net

Shakshuka (ouă poșate în sos de roșii)



Shakshuka este un preparat nord-african absolut delicios. Sub acest nume adorabil se ascund niște ouă poșate într-un sos luxuriant de roșii. Shakshuka se servește în general la micul dejun, împreună cu lipii (pita), dar poate fi servit și la prânz sau cină. O tigaie, ulei de măsline, ceapă, ardei, usturoi, chimion și paprika. Sos de roșii. Cinci ouă poșate vreo cinci minute. Frumusețea acestui preparat este faptul că toată poezia se desfășoară într-o singură tigaie, n-ai nevoie de alte oale și ulcele.

Îmi place shakshuka pentru că:

  • e un preparat ușor de făcut, aromat, savuros, sănătos și bogat în proteine
  • e un preparat perfect pentru diminețile de week-end
  • se prepară în vreo 20 de minute
  • se prepară într-o singură tigaie
  • are o rusticitate debordantă

Ingrediente (pentru 2 – 3 porții):

  • 5 – 6 ouă proaspete
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1 ceapă mare (100g)
  • 1 ardei capia (100g)
  • 3 căței de usturoi
  • 1 linguriță semințe de chimion (chimion, nu chimen – sunt două condimente diferite; în lb. engleză: chimion = cumin, chimen = caraway)
  • 1/8 linguriță pudră de chili (sau ½ linguriță pastă harissa)
  • 1 conservă de roșii (400g)
  • 200ml apă
  • 1 linguriță zahăr brun
  • sare și piper după gust

Mod de preparare:

  1. Am tocat ceapa și ardeiul. Am pisat usturoiul.
  2. Am luat o tigaie cu capac și am încins uleiul de măsline la foc mediu. Am adăugat ceapa și am călit-o vreo 5 minute, până când a devenit translucidă. Am adăugat ardeiul și l-am călit vreo 3 minute, până când s-a înmuiat.
  3. Am adăugat usturoiul, paprika și semințele de chimion sfărâmate într-un mojar  și am amestecat timp de 1 minut.
  4. Am adăugat roșiile, am umplut conserva pe jumătate cu apă, am amestecat cu o lingură pentru a aduna reziduurile de roșii din interiorul conservei și am adăugat conținutul în tigaie. Am fiert amestecul din tigaie la foc mediu-mare până când s-a îngroșat (vreo 10 minute).
  5. După ce sosul s-a îngroșat am redus focul la minimum, am asezonat sosul cu zahăr, sare și piper, după care am făcut 6 cuiburi în sos, cu ajutorul unei linguri. În fiecare cuib am așezat cu grijă câte un ou.
  6. Am acoperit tigaia (dacă nu ai un capac pe măsura tigăii, acoper-o cu o tavă) și am poșat ouăle în sosul de roșii timp de 5-6 minute (albușul va fi gătit, iar gălbenușul va fi lichid); chiar dacă le iei de pe foc, ouăle vor continua să se gătească de la căldura reziduală a tigăii.
  7. Le-am așezat în farfurii și le-am servit alături de lipii făcute-n casă (rețeta o găsești aici).

Sursa de inspirație: www.cooking.nytimes.com




Salată de varză cu piept de rață afumat, portocale și caise



Salata de varză cu piept de rață e o salată cel puțin interesantă, dacă nu nemaipomenită. E interesantă din punct de vedere cromatic, vizual, olfactiv, auditiv, și nu în ultimul rând, gustativ. Îți încântă simțurile prin texturi contrastante, arome previzibil de imprevizibile și culori calde. Panglici crocante de varză îmbrăcate în ulei de măsline și oțet de mere, alune de pădure coapte, felii suculente de portocale roșii, fâșii parfumate de caise și felii sărate de pastramă de rață. Cam asta-i povestea salatei.

Îmi place salata de varză cu piept de rață afumat, portocale și caise pentru că:

  • e savuroasă, e de-o complexitate extrem de firească, e sărată, dulce, acră și amară
  • e minunată în lunile reci
  • e consistentă
  • se prepară în 15 minute și se consumă pe nerăsuflate
  • e un preparat atractiv care pare mult mai sofisticat decât e el în realitate

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 350g varză albă
  • 2 portocale roșii
  • 100g caise confiate
  • 70g alune de pădure
  • 4 linguri ulei de măsline extra-virgin (60ml)
  • 1 lingură oțet de mere (15ml)
  • 40g pastramă din piept de rață (de multe ori am înlocuit pastrama cu piept de rață gătit după rețeta aceasta)
  • sare și piper după gust


Mod de preparare:

  1. Am tocat varza în fâșii subțiri (aveam 300g de varză tocată).
  2. Am luat un bol pentru salată și am amestecat în el uleiul cu oțetul până la omogenizare. Peste dressing am adăugat varza tocată și am amestecat pentru a distribui uniform dressing-ul.
  3. Într-o tigaie am rumenit alunele de pădure la foc mediu-mare, timp de vreo 5 minute. Le-am lăsat deoparte pentru a se răci, după care le-am înlăturat pielițele cu degetele.
  4. Am decupat feliile de portocală în felul următor. Am decupat baza și vârful portocalei, obținând două capace late de un deget. Am așezat portocala cu baza pe fundul de lemn și am decojit-o de jur împrejur, înlăturând atât coaja portocalei cât și membrana ei albă. După ce am decojit portocala, am așezat-o pe o parte, fixând bazele între degete. Am decupat fiecare felie de portocală, ghidându-mă după membrane (poză).
  5. Am așezat în bol feliile de portocală, panglicile de caisă și alunele de pădure zdrobite. Am amestecat ingredientele cu ajutorul a două linguri și am păstrat salata în frigider până în momentul servirii.
  6. Înainte de a o servi am așezat salata în farfurii, am garnisit-o cu felii de pastramă de rață și am asezonat-o cu sare și piper.


Sursa de inspirație: Barilla Academy – Salads

Pulpe de cocoș în sos de vin și salvie

rooster-plating

braised-rooster

thick-sauce

Cocoșul, ca pilon de bază al unei gospodării, are o viață extrem de activă, fertilizează ouăle, menține ordinea socială, mă aleargă pe mine când mi-e lumea mai dragă  își apără familia de eventualii prădători, așa că toată sumedenia aceasta de activități trebuie să fie susținută de o masă muculară extrem de puternică. După prepararea termică, această masă musculară atât de necesară îndepliniriii atribuțiilor zilnice, devine (de cele mai multe ori) o experiență ațoasă și înecăcioasă. Bref, o experiență neplăcută. Pentru a frăgezi carnea și pentru a o face să devină suculentă, eu aplez la 2 trucuri:

  1. Las carnea la maturat în frigider pentru un interval de 2-4 zile. Trucul acesta l-am învățat de la bunica mea și îl aplic (cu succes) de fiecare dată. Șterg bine cocoșul, îl învelesc în hârtie pergamentată, îl depozitez pe un raft al frigiderului pe care nu-l accesez foarte des, pentru a nu deranja carnea împachetată și o scot din frigider cu o oră înainte de a o prepara (pentru a ajunge la temperatura camerei). Spre deosebire de folia de plastic, hârtia pergamentată lasă carnea să respire și să se frăgezească în voie.
  2. O gătesc lent, la temperatură joasă. O sigilez în tigaie, doar cât să-i dau culoare, o sting cu vin, o acopăr de jumătate cu supă, acopăr tigaia cu un capac și las cocoșul să se gătească timp de o oră, având grijă să stropesc carnea cu sucurile din tigaie din 15 în 15 minute. În mod evident, cu cât cocoșul este mai înaintat în vârstă, cu atât timpul de gătire este mai lung.

Aplicând aceste 2 trucuri, rezultă de fiecare dată o friptură fragedă și suculentă. Gustul cărnii e pur și simplu divin, onctuos, ușor fieros și cu note subtile de vin și salvie. Dacă n-am reușit să-ți spulber mitul eu-nu-mănânc-pui-de-casă-că-i-prea-ațos, măcar sper că te-am pus pe gânduri!

Ingrediente (pentru 2 porții):

  • 2 pulpe de cocoș (pui de țară) – preferabil maturate conform punctului 1.
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 60ml vin alb sec
  • 240ml supă de pui
  • 6-8 frunze de salvie
  • 6-8 boabe de piper negru

Nu folosesc sare la această rețetă, supa are sare în compoziția sa, așa că sosul rezultat în urma evaporării supei va avea suficientă sare la final.

ingredients

sealed-legsMod de preparare:

  1. Am încins 2 linguri de ulei într-o tigaie medie (o tigaie cu capac). Am uscat pulpele cu ajutorul unui prosop de hârtie. Am așezat pulpele în uleiul încins, cu partea cu pielea în jos. Le-am rumenit vreo 3 minute pe partea cu pielea, după care le-am rumenit încă vreo 2 minute pe cealaltă parte.
  2. După ce carnea s-a rumenit, am adăugat salvia și am gătit-o și pe ea timp de vreo 30 de secunde.
  3. Am deglasat tigaia cu vin, având grijă să desprind toate bucățelele prinse pe fundul tigăii. După ce alcoolul s-a evaporat, am adăugat supa de pui și boabele de piper. Am acoperit tigaia cu un capac, am redus focul la minimum și am lăsat pulpele să se înăbușe, având grijă să le stropesc cu sucurile din tigaie la fiecare 15 minute.
  4. După o oră, pulpele erau fragede iar sucurile din tigaie s-au redus. Aveam cam 4 linguri de sos dens și aromat (dacă pupele sunt fragede dar sosul este prea lichid, fierbe-l la foc mare, neacoperit timp de câteva minute, până când se reduce la consistența dorită; dacă sosul este prea dens, mai desfă-l cu 2-3 linguri de supă de pui). Am înlăturat boabele de piper, am acoperit carnea și am lăsat-o să se odihnească vreo 15 minute.
  5. Am servit pulpele împreună cu sosul delicios din tigaie, alături de felii crocante de mămăligă.

    crispy-polenta-rectangless

    plating

Paste trofie cu pesto de sfeclă coaptă și semințe de dovleac

plating

roasted-beets

beetroot-pesto-trofie

Dacă tot a venit toamna și dârdâi de frig de câteva zile bune, am început să incorporez în rutina culinară și rețete cu caracter autumnal. Și ce-ar fi toamna fără legume? Iubesc din tot sufletul toamna și legumele ei minunate, consistente și pline de aromă. Azi am avut la îndemână câteva sfecle roșii mici și foarte parfumate și m-am gândit să le împrietenesc cu semințe de dovleac (că tot e și sezonul dumnealui) și cu niște Grana Padano rasă și să le transform într-un pesto tomnatic. Zis și făcut! În timp ce sfeclele se coceau cumințele în cuptor, am fiert al dente niște paste. De regulă prefer să le prepar eu, dar acum am apelat la cutia ce stătea de câteva săptămâni, stingheră, pe un raft din cămară. A rezultat un preparat consistent, cu o culoare aproape ireală și un gust diferit, extrem de interesant, bogat, astringent, ușor citric, un gust de octombrie.

Cum pesto alla genovese, varianta originală a celebrului sos, rezonează cu  pastele trofie, eram tare curioasă să descopăr cum comunică pastele în discuție cu pesto-ul de sfeclă. Comunică extraordinar, își șoptesc povești de dragoste! Continuă să citești Paste trofie cu pesto de sfeclă coaptă și semințe de dovleac

Confit de roșii

Tomato confit

French baguette

Servings

Confit-ul, o veche tehnică de gătire și conservare a cărnii, își are originea în Franța. Carnea este asezonată și coaptă lent, la temperaturi joase, într-un amestec de grăsime animală, iar după gătire, carnea se poate conserva în grăsimea de preparare luni de zile. Carnea astfel gătită devine incredibil de fragedă, atât de fragedă încât efectiv se topește în gură. Tehnica aceasta se poate aplica și în cazul fructelor și a legumelor. Diferența este că în cazul vegetalelor, mediul de gătire nu este grăsimea de origine animală, ci un lichid asezonat, fie sirop de zahăr, în cazul fructelor, fie grăsime vegetală, în cazul legumelor.

Confit-ul de roșii este un preparat aparte. El presupune asezonarea roșiilor cu ulei de măsline, sare, piper și ierburi aromatice și gătitea lor la foc mic, timp de 2-3 ore, până când acestea se înmoaie și își intensifică aromele naturale. Confit-ul de roșii este un preparat extrem de versatil. El poate fi servit ca și garnitură, poate însoți paste, mămăligă sau risotto, poate fi servit în sandwich-uri sau pe crutoane de pâine, sub formă de bruschette. Chiar dacă timpul de preparare este îndelungat, rezultatul final face ca fiecare minut de așteptare să merite. Continuă să citești Confit de roșii