Mingiuțe cu morcovi și nuci (raw vegan)



Dacă iubești dulciurile, cu siguranță vei adora acest tip de desert / gustare / boost de energie. Se prepară extraordinar de ușor, practic se mixează ingredientele într-un robot de bucătărie, toată povestea durând nu mai mult de 10 minute, de la cântărirea până la modelarea lor. Aceste mingiuțe sunt un desert crud (raw vegan), preparat din nuci, semințe, cereale și fructe deshidratate, ceea ce-l face nu numai savuros, ci și sănătos, perfect pentru copii. Eu le-am preparat din morcovi, nuci, ovăz și curmale deshidratate, pe care le-am asezonat cu coajă de portocală, scorțișoară și extract de vanilie și mi-au ieșit 20 de mingiuțe brune-portocalii, dulci, aromate, parfumate, care pur și simplu se topesc în gură.

Pe lângă faptul că sunt un deliciu, ele sunt de asemenea bogate în nutrienți (proteine, fibre, vitamine, minerale și grăsimi benefice). Aceste mingiuțe nu au adaos de zahăr procesat, ele fiind îndulcite cu ajutorul zaharurilor furnizate de curmale și morcovi, astfel devenind o alternativă minunată la dulciurile din comerț. Mărturisesc cu sinceritate că de când am descoperit tipul acesta de desert, m-am îndepărtat îmbucurător de mult de ciocolata de pe rafturile supemarketurilor. Eu, marea devoratoare de dulciuri…

Ingrediente (pentru 20 de mingiuțe):

  • 100g morcov ras
  • 80g fulgi de ovăz
  • 80g nucă
  • 2 linguri semințe de cânepă
  • 180g curmale deshidratate (fără sâmburi)
  • coaja unei portocale organice sau ½ linguriță coajă portocală deshidratată
  • ½ linguriță extract de vanilie
  • ¾ linguriță scorțișoară
  • ¼ linguriță sare

Mod de preparare:

  1. Dacă ai un robot de bucătărie puternic, mixează toate ingredientele enumerate anterior până când obții o pastă omogenă.
  2. Dacă robotul tău de bucătărie tinde să fie mai leneș, așa cum este și al meu, de altfel, începe prin a transforma fulgii de ovăz în făină (poză).
  3. Scoate făina de ovăz într-ul bol și mixează nucile împreună cu semințele de cânepă. Adaugă morcovii rași și continuă să mixezi până când rezultă un amestec sfărâmicios de culoare portocalie.
  4. Adaugă făina de ovăz, sarea, extractul de vanilie, scorțișoara și coaja de portocală. Omogenizează.
  5. Adaugă curmalele și pulsează până când rezultă un un aluat lipicios. Consistența sa depinde de cantitatea de apă din morcovi și curmale. Dacă amestecul pare lichid, mai adaugă 1 – 2 linguri de fulgi de ovăz. Dacă amestecul e prea sfărâmicios, mai adaugă 1 – 2 curmale.
  6. Împarte aluatul în 20 de porții și modelează fiecare porție într-o minge cu ajutorul palmelor (poză).
  7. Lasă mingiuțele în frigider pentru minim 30 de minute înainte de a le servi.
  8. Depozitează-le în frigider într-un borcan închis ermetic pentru maxim 2 zile.


Sursa de inspirație: www.blissfulbasil.com

Salată de bulgur cu năut și cireșe (vegană / de post)


După îndelungi cercetări, în sfârșit am găsit salata perfectă! Mare cârcotașă mai pot fi atunci când vine vorba de salate, dar acestui minunat preparat nu-i pot găsi niciun cusur, oricât de tare m-aș strădui. O prepar extrem de des, folosind ingrediente din propria-mi grădină cu legume. Salata aceasta pe cât e de consistentă, pe atât e de savuroasă, pe cât e de sănătoasă, pe atât e de adictivă.

Baza acestei salate o reprezintă bulgurul și năutul, două surse excelente de proteină vegetală, care transformă salata într-un preparat nu numai gustos, ci și foarte sățios. Acestor două proteine li se alătură castraveți proaspeți, ceapă, ierburi aromatice și cireșe dulci și zemoase, transformând preparatul într-un adevărat festin. Și pe lângă toate aceste argumente, această salată mai e și vegană, fiind potrivită pe perioada postului.

Ingrediente (pentru 4 – 6 persoane):

  • 1 cană de bulgur (225g)
  • 1 conservă de năut
  • 2 căței de usturoi
  • 200g cireșe fără sâmburi
  • 3 – 4 castraveți (100g)
  • ½ ceapă (50g)
  • 1 ardei iute
  • ½ legătură de pătrunjel (14g tocat)
  • ½ legătură de mărar (8g tocat)
  • 4 linguri suc de lămâie
  • 5 linguri ulei de măsline
  • ½ linguriță chimion pudră (chimion, nu chimen – sunt două condimente diferite; în lb. engleză: chimion = cumin, chimen = caraway)
  • sare și piper după gust


Mod de preparare:

  1. Am așezat bulgurul uscat într-o oală mică cu capac și l-am asezonat cu ½ linguriță de sare. Am pus la fiert 1 cană de apă (240ml), iar în momentul în care a început să fiarbă, am turnat-o peste bulgur și am acoperit oala cu un capac. Am lăsat oala deoparte pentru 30 de minute.
  2. Într-o tigaie am încălzit 1 lingură de ulei de măsline. Am spălat năutul, l-am scurs, l-am așezat în tigaie și am amestecat. Am adăugat usturoiul tocat și am mai ținut tigaia pe foc timp de 2 – 3 minute, până când usturoiul a devenit foarte parfumat.
  3. Am tocat ceapa, castraveții, pătrunjelul și mărarul. Am îndepărtat semințele ardeiului iute, după care l-am tocat și pe el. Am îndepărtat sâmburii cireșelor, după care le-am înjumătățit.
  4. Într-un bol de salată am adăugat bulgurul (pe care l-am aerat cu o furculiță – poză), năutul usturoiat, ceapa, castraveții, ardeiul iute, pătrunjelul și mărarul. Am adăugat zeama de lămâie și uleiul de măsline (cele patru linguri rămase). Am asezonat cu chimion, sare și piper după care am amestecat.
  5. Am refrigerat salata pentru 30 de minute înainte de a o savura.

Sursa de inspirație: www.onceuponachef.com

Hummus cu leurdă



Hummusul este o minunată pastă de năut de origine orientală, consistentă și catifelată, cu o aromă plăcută de susan. Este un preparat vegan (de post) bogat în proteine, foarte ușor de preparat și extrem de delicios. Am încercat o sumedenie de variante de hummus de-a lungul timpului și m-am jucat atât cu ingredientele, cât și cu tehnicile care stau la baza preparării sale. Pentru a obține un hummus ireal de mătăsos, recurg de fiecare dată la aceleași două trucuri. În primul rând decojesc boabele de năut, le înlătur pielițele cu ajutorul degetelor, după care le adaug în robotul de bucătărie. Al doilea truc este acela de a începe hummusul printr-o emulsie, printr-o “maioneză” formată din tahini, suc de lime și ulei de măsline turnat în fir subțire. Aceste 2 detalii fac diferența între un hummus gustos si un hummus divin.

Varianta pe care ți-o propun este una nemaipomenit de catifelată, aromată și colorată: hummus cu leurdă. Minunata leurdă, cu gustul ei plăcut de usturoi, este și un ingredient nutritiv, bogat în carotenoizi, Vit A, Vit C și complex de vit B. Consumată crudă, leurda poate avea un gust prea agresiv, prea ierbos pentru unele papile gustative, așa că prefer să o blanșez înainte de a o folosi.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 1 conservă de năut (400g)
  • 50g leurdă
  • 1 lingură tahini (15g) – preparat după rețeta aceasta
  • 2 linguri suc de lime (30ml)
  • 3 linguri ulei de măsline (45ml)
  • 1 – 2 linguri apă (15-30ml)
  • ¼ linguriță chimion (chimion, nu chimen – sunt două condimente diferite; în lb. engleză: chimion = cumin, chimen = caraway)
  • 1/8 linguriță fulgi de chili
  • sare după gust

Mod de preparare:

  1. Am blanșat leurda. Am pus la fiert 1l de apă. Am spălat frunzele de leurdă și le-am tăiat codițele fibroase. Când apa a început să fiarbă am adăugat leurda, am redus focul la minimum și am opărit-o pentru 40 de secunde. Între timp am pregătit un vas cu apă rece în care am adăugat vreo 10 cuburi de gheață. După cele 40 de secunde am strecurat leurda și am așezat-o rapid în bolul cu apă foarte rece. După ce leurda s-a răcit complet am strecurat-o și am stors-o de excesul de apă cu ajutorul mâinilor.
  2. M-am ocupat de năut. Am strecurat boabele de năut cu ajutorul unei strecurătoare, după care le-am clătit sub jetul de apă. Am luat câte 8 – 10 boabe și le-am frecat între palme pentru a le înlătura cojile – pasul acesta este opțional (poză).
  3. Am așezat pasta de susan (tahini) și sucul de lime în vasul robotului de bucătărie și am mixat până când am obținut o emulsie (poză).
  4. Cu robotul pornit, am turnat prima lingură de ulei și am mixat. Am procedat la fel și cu celelalte 2 linguri. În acest moment amestecul avea consistența unei maioneze (poză).
  5. Am adăugat năutul decorticat și am mixat timp de un minut, până când a rezultat o pastă.
  6. Am adăugat leurda blanșată (și mărunțită) și condimentele (chimion, fulgi de chili și sare) pe care le-am sfărâmat într-un mojar în prealabil. Am mixat hummusul, adăugând apă până când am ajuns la consistența dorită . Robotul meu de bucătărie nu este unul puternic, așa că m-am folosit și de un blender vertical pentru a  crea un hummus verde și catifelat.
  7. Am servit hummusul cu chilfle făcute în casă (după rețeta aceasta), ceapă verde și ridichi.





    Sursa de inspirație: www.inspiredtaste.net

Tahini (pastă de susan)



Tahini este o pastă de susan indispensabilă în bucătăria orientală. Este un sos catifelat, fluid, cu o aromă plăcută de susan. Tahini poate fi achiziționat din magazinele cu specific oriental, dar poate fi preparat și în casă, cea de-a doua variantă fiind mult mai puțin costisitoare. Tahini se prepară din 3 ingrediente: semințe de susan, ulei vegetal și sare. Semințele de susan se prăjesc într-o tigaie, atât cât să devină discret aurii și parfumate, după care se sfărâmă într-un robot de bucătărie (sau într-un mojar, asta dacă ești iubitor de sporturi extreme, bineînțeles) . După măcinare se adaugă câteva linguri de ulei, care tranformă semințele într-o emulsie galben-aurie, parfumată și mătăsoasă.

Eu mă bucur zilnic de gustul minunat al acestui preparat. Îl folosesc la humus, baba ganoush, ca dressing pentru salate sau legume fierte, alături de preparate din carne sau pur și simplu întins pe pâine proaspătă, alături de chives, lime și fulgi de chili. Pe lângă savoarea pe care o dă preparatelor, tahini aduce și un aport considerabil de nutrienți (proteine, grăsimi nesaturate, calciu, complex de vit B). Tahini e pur și simplu divin și dacă nu ai avut până acum ocazia să te convingi, te încurajez din tot sufletul să o faci!

Ingrediente (pentru 150g de tahini):

  • 140g semințe de susan decorticat
  • 2-3 linguri de ulei vegetal cu gust neutru (rapiță, floarea-soarelui sau un ulei de măsline mai lejer)
  • ¼ linguriță sare de mare

Mod de preparare:

  1. Am așezat semințele de susan într-o tigaie de fontă și le-am prăjit ușor, la foc mediu, amestecând încontinuu cu o lingură de lemn. Le-am ținut pe foc până când au devenit aurii și parfumate (cam 3 – 4 minute). Rumenirea lor excesivă dă un gust amar pastei de susan.
  2. Am luat tigaia de pe foc și am așezat semințele în vasul robotului de bucătărie. Le-am lăsat deoparte pentru vreo 5 minute, cât să se răcească.
  3. După ce s-au răcit am pornit robotul și le-am măcinat până aveau consistența nisipului umed (procesul a durat cam 4 – 5 minute, timpul variază în funcție de puterea aparatului).
  4. După ce le-am măcinat, am adăugat prima lingură de ulei. Am continuat să mixez, adăugând și restul uleiului, până când sosul a devenit fluid și omogen.
  5. L-am așezat într-un borcan cu capac și l-am refrigerat. Tahini rezistă în frigider până patru săptămâni.
  6. Eu l-am servit alături de franzelă făcută-n casă, stropit din belșug cu suc de lime, fulgi de chili și chives.

Salată de spanac cu tofu, fenicul și mandarine



Multe n-am de povestit despre salata de spanac cu fenicul, mandarine și tofu, decât că e salata la care am apelat excesiv toamna / iarna aceasta. E o salată colorată, plină de arome îndrăznețe și texturi contrastante și pe lângă toate acestea, mai e și vegană (de post). Feniculul crocant și parfumat merge de minune cu feliile dulci și suculente de mandarină, iar spanacul fraged și ceapa verde aduc un suflu primăvăratic salatei. Drăgălașele triunghiuri de tofu sunt marinate în suc de mandarină, oțet de orez, sos de soia, ulei de măsline, ghimbir și usturoi, după care sunt coapte până când prind o crustă rumenă și crocantă. Simplu și gustos!

Îmi place salata de spanac cu fenicul, mandarine și tofu pentru că:

  • e vegană, deci perfectă pentru zilele de post
  • e o salată plină de gust și culoare
  • e o salată nutritivă
  • e bogată în proteine, ceea ce o face consistentă
  • merge de minune pe tot parcursul anului, legumele se adaptează în funcție de sezon

Ingrediente pentru (4 persoane):

  • 200g tofu simplu (fără saramură)
  • 1 bulb mic de fenicul (100g)
  • 3 mandarine
  • 3 fire de ceapă verde
  • 50g spanac baby

pentru marinadă:

  • 2 linguri suc de mandarină
  • 2 linguri oțet de orez
  • 2 linguri sos de soia
  • 3 linguri ulei de măsline
  • 1 lingură ghimbir ras
  • 3 căței de usturoi
  • 1 linguriță zahăr brun
  • 1/8 linguriță pudră de chili și 1/8 linguriță piper

Mod de preparare:

  1. Am scos brânza tofu din cutie, am șters-o cu un prosop de hârtie și am așezat-o între alte două prosoape. Am presat-o cu o greutate (eu am folosit mojarul) pentru a elimina lichidul în exces. Am lăsat-o deoparte pentru 30 de minute.
  2. Între timp am preparat marinada. Într-un blender am așezat ingredientele menționate mai sus și am pulsat până când am obținut un sos omogen.
  3. Am luat bucata de tofu și am tăiat-o în 6 dreptunghiuri, după care am tăiat fiecare dreptunghi în două, pe diagonală (poză).
  4. Am luat o pungă resigilabilă și am așezat triunghiurile de tofu în ea. Am turnat 2/3 din marinadă peste brânză (restul l-am păstrat la rece pentru a-l servi ca dressing) și am amestecat cu grijă. Am lăsat feliile la marinat pentru o oră. După 45 de minute am preîncălzit cuptorul la 190°C / 375°F (treapta 5).
  5. După ce s-a scurs timpul de marinare, am luat o tavă tapetată cu hârtie pergamentată și am așezat triunghiurile de tofu pe ea. Am copt triunghiurile timp de 15 minute, după care le-am întors și am reintrodus tava în cuptor pentru alte 10 – 15 minute. După ce s-au rumenit frumos, le-am scos pe o farfurie și le-am lăsat deoparte.
  6. Am decojit mandarinele și le-am separat felie cu felie. Am tăiat ceapa rondele. Am tăiat feniculul în felii subțiri (poză).
  7. Pe un platou am așezat spanacul, după care am distribuit feniculul, ceapa verde, feliile de mandarină și triunghiurile de tofu. Înainte de servire am stropit salata cu dressing-ul refrigerat.

Sursa de inspirație: www.foodnetwork.com

Supă-cremă de dovleac

pumpkin

pumpkin-soup

pumpkin-soup-up

Supa-cremă de dovleac e printre supele mele preferate. Știu că afirm același lucru despre fiecare supă pe care o prezint, la fel cum știu că tare s-ar putea să am o problemă de adicție. N-aș numi-o problemă, totuși. Mai degrabă i-aș spune o afinitate declarată pentru tot ce-i sănătos, savuros și hidratant.

Din punct de vedere dovlecesc, anul acesta a fost unul foarte productiv. Dacă anul trecut, după atâta muncă asiduă, m-am ales cu două tentative leșinate de dovlecei, anul acesta am rupt gura târgului (ca s-o menținem în același registru stilistic) și m-am ales cu niște giganți de d-abia-i țin în brațe. Și mari, și mulți, și gustoși! Sunt atât de frumoși încât mi-e și milă să-i sacrific. Dar în momentele de milă acută îmi aduc aminte cât sunt de gustoși, așa că prind curaj ca prin minune și trec la treabă.

Supa-cremă de dovleac îmi place pentru că :

  • e nutritivă și consistentă
  • e delicioasă, picantă, dulce-sărată, cu arome subtile de salvie, nucșoară și cocos
  • e densă , delicată și catifelată
  • e vegană, așa că e perfectă pentru zilele de post
  • e extrem de rapidă

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 1,5 kg de dovleac plăcintar (eu am folosit varietarea Musquee de Provence)
  • 0,8 – 1l supă de legume (în funcție de concentrația în apă a dovleacului)
  • 3 linguri ulei de măsline
  • 1 ceapă roșie medie (75g)
  • ½ praz (100g)
  • 1 morcov mare (100g)
  • 1 tijă de apio (50g)
  • 1 ardei iute
  • 3 căței de usturoi
  • 10 frunze de salvie
  • 1 lingură de cimbru proaspăt (tocat)
  • 4 linguri vin roșu demisec
  • 1 lingură de miere (în perioada postului / în dieta vegană o înlocuiesc cu sirop de arțar)
  • 100ml lapte de cocos (opțional)
  • ¼ linguriță de nucșoară rasă
  • sare și piper după gust
  • 2 linguri de semințe de dovleac (pentru servire)

soup-ingredients

chopping-pumpkin

chopped-vegetables

sauted-vegetables

cooked-vegetables

Mod de preparare

  1. Cu un cuțit ascuțit am decojit dovleacul și l-am tăiat în cuburi (am avut 1,2 kg de cuburi de dovleac). Am curățat legumele și le-am mărunțit: ceapa – solzi , morcovul și apio – rondele.
  2. Am despicat prazul pe lungime până în centrul său și l-am clătit pentru a putea înlătura firicelele de nispit din interior, după care l-am tocat rondele. I-am înlăturat semințele ardeiului iute, după care l-am tocat fin. Am zdrobit cățeii de usturoi cu latul lamei cuțitului. I-am decojit, le-am eliminat inimile (porțiunea din mijloc), după care i-am tocat fin.
  3. Într-o oală încăpătoare am încălzit uleiul de măsline la foc mediu. Am pus ceapa la sotat în uleiul încins și am amestecat până a devenit translucidă. Am adăugat prazul, morcovul și apio și le-am călit timp de vreo 5 minute, amestecând din când în când.
  4. Am adăugat salvia, cimbrul, ardeiul iute și usturoiul și am amestecat timp de vreo 30 de seunde. Am stins legumele cu vin și am amestecat până când alcoolul s-a evaporat și lichidul s-a redus la jumătate.
  5. Am adăugat cuburile de dovleac și am acoperit legumele cu supă (eu am folosit cam 900ml supă). Am așteptat ca supa să dea în clocot, am acoperit-o cu un capac, după care am redus focul la minimum. Am fiert supa până când dovleacul s-a înmuiat (25 – 30 de minute).
  6. După ce toate legumele erau fierte, am turnat cu grijă amestecul în vasul unui blender și am pasat supa până când a devenit o cremă catifelată (la fel de bine se putea folosi și un blender vertical).
  7. Am turnat supa-cremă înapoi în oală, am reîncălzit-o, am adăugat mierea, laptele de cocos și nucșoara și am asezonat cu sare și piper.
  8. Am servit supa în boluri, cu semințe de dovleac pe post de crutoane.

soup
soup-pumpkin-seeds
soup-bowl

Sos de chili dulce-acrișor

sweet-sour-chili-sauce

chili

chili-sauce-jars

Sosul de chili e o chestie divină! E un sos vegan, adică de post, dulce-acrișor, care se prepară din patru ingrediente (chili, oțet de mere, zahăr brun și usturoi), toate sănătoase și toate accesibile. Sosul acesta are capacitatea de a transforma orice fel de mâncare în ceva sublim. E delicios cu legume sau brânzeturi, cu preparate din carne, cu omlete sau pâine cu ou, cu paste, cu orez, în burgeri sau sandwich-uri. Atât de mult îmi place de dumnealui, încât aș fi în stare să-l sevesc și cu tort de ciocolată, tarte de fructe sau cu te miri ce alte deserturi, atât doar că mă descurajează usturoiul din compoziție.

E un sos dens, are consistența unei dulceți de fructe, iar culoarea este una vibrantă. E dulce-acrișor, parfumat, aromat și picant. Se prepară extrem de rapid, iar ținut în frigider, rezistă până la două luni. Teoretic. Practic, o să termini ditamai borcanul în maxim 2 săptămâni. Pe cuvânt! Sosul de chili e o minunăție!

Ingrediente:

  • 500g de ardei iute
  • 1 cană zahăr brun granulat (se poate înlocui cu zahăr alb) – 200g
  • ¾ cană oțet de mere (5%) – 180ml
  • 3 căței de usturoiingredients

deseed

chopped-chili

Mod de preparare:

  1. Am spălat ardeii și le-am îndepărtat cotoarele. Am luat o pereche de mănuși menajere (pentru a-mi proteja mâinile), i-am înjumătățit pe lung și le-am scos sâmburii și nervurile (poză). Am păstrat o linguriță de semințe pentru a face sosul și mai picant.
  2. Am tocat ardeii în bucăți și i-am așezat în vasul unui robot de bucătărie. Am zdrobit cățeii de usturoi cu latul lamei cuțitului. I-am decojit și le-am eliminat inimile (porțiunea din mijloc).
  3. Am măcinat ardeiul împreună cu usturoiul (poză).
  4. Într-o oală de sosuri am amestecat zahărul împreună cu oțetul. Am pus amestecul la fiert și în momentul în care zahărul s-a topit, am adăugat ardeii măcinați. Am fiert sosul la foc mic-mediu pentru 30 de minute, până când și-a redus volumul la jumătate.
  5. L-am lăsat să se tempereze pentru 5 minute, după care l-am turnat într-un borcan cu închidere ermetică. După ce s-a răcit, l-am refrigerat.
    Sursa de inspirație: www.youtube.com 

    ground-chili

    sauce

    chili-sauce

Mere coapte – umplute cu ovăz și curmale (Vegan)

oatmeal-baked-apples

apple-cores

apples-before-baking

stuffed-apples

Îmi plac tare mult merele coapte. Au gust de nopți răcoroase de toamnă. Și de
foșnitul aproape hipnotic al frunzelor căzute. Și de bruma matinală de octombrie. Au gust de copilărie. Merele coapte sunt delicioase prin simplitatea lor, sunt perfecte prin echilibrul divin între dulceața și aciditatea lor. Merele coapte sunt și cel mai simplu desert din lume, asta dacă nu includem în această categorie Nutella cu pâine (sper că ai înțeles că sunt genul de persoană care consumă Nutella cu pâine, nu pâine cu Nutella), sunt atât de elementare încât și un copil le-ar putea prepara fără prea mari bătăi de cap.

M-am trezit azi dimineață cu un dor nebun de mere coapte, așa că am luat frumușel niște mere roșii dulci-acrișoare (mere locale, cum altfel), le-am scobit cu ajutorul unei noisette, lucru pe care-l puteam executa la fel de bine și cu un cuțit de legume și le-am umplut cu un amestec caramelos și vanilat de fulgi de ovăz, curmale și zahăr brun. Le-am accesorizat cu câte o bucățică de ulei de cocos în stare solidă (și untul nostru clasic ar fi funcționat la fel de bine) și le-am lăsat să se împrieteneacă la cuptor, timp de vreo jumătate bună de ceas. A rezultat o minune de desert!

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 4 mere mari (pentru copt prefer merele noastre roșii-gălbui dulci-acrișoare sau merele verzi de tip Granny Smith)
  • 70g fulgi de ovăz
  • 50g curmale fără sâmburi
  • 2-3 linguri de zahăr brun pudră
  • 1 linguriță extract de vanilie
  • un vârf de cuțit de scorțișoară (eu de regulă folosesc ¼ de linguriță)
  • un vârf de cuțit de sare de mare
  • 1 lingură de ulei de cocos în stare solidă (sau 1 lingură de unt)
  • 4-6 linguri de apă

ingredients

chopping-dates

coring-apples

cored-apples

stuffing

Mod de preparare:

  1. Am preîncălzit cuptorul la 190°C / 375°F (treapta 5).
  2. Am tocat fin curmalele (poză).
  3. Am amestecat curmalele tocate cu fulgii de ovăz, zahărul brun, vanilia, scorțișoara și sarea.
  4. Am scobit merele cu ajutorul unei noisette (instrumentul acela cu care se obțin mingiuțele de pepene), începând cu partea cu codița. Am scos sâmburii și o parte din pulpa mărului, dar am lăsat un perete inferior gros de vreo 2-3 cm, pentru a nu se scurge umplutura în tavă (poză).
  5. Am umplut fiecare măr cu câte 5-6 lingurițe de amestec, presând umplutura în interiorul cavității mărului după primele 3 linguri.
  6. Am luat o tavă ceramică mică și am umplut-o cu un deget de apă (vreo 4 linguri). Am așezat merele umplute în tavă și le-am garnisit cu câte un sfert de lingură de ulei de cocos. Am introdus tava în cuptor și am copt merele (neacoperite) pentru 30 de minute (timpul de coacere depinde de tipul și de dimensiunea mărului). Erau gata când s-au înmuiat iar fulgii de ovăz de la suprafață s-au rumenit.
  7. Le-am servit calde, stropite cu câte o lingură din sucul lăsat de ele în tavă.Sursa de inspirație: www.thekitchn.combaked-apples

    baked-apple

Roșii umplute à la Provençale

tomato

baked-tomatoes

herb-tomato

Am o curiozitate gastronomică cel puțin iritantă pentru cei din jurul meu și această curiozitate mă determină de multe ori să fac asocieri culinare cel puțin curioase, dacă nu dubioase. Îmi plac chestiile complicate, tehnice și inedite, dar de cele mai multe ori mă surprind tânjind după lucruri simple. Nu spun că lucrurile simple sunt cele mai bune, cum nu spun nici că cele complicate ar fi. Spun doar că lucrurile simple au o naturalețe care fascinează, o nonșalanță care cucerește iremediabil.

Din categoria lucrurilor simple fac parte roșiile umplute cu pesmet aromat. La această rețetă trebuie respectate două aspecte: pesmetul să fie făcut din pâine proaspătă (sau veche de-o zi) sfărâmată, iar ierburile aromatice să fie și ele proaspete; pesmetul uscat din comerț și ierburile din plic nu fac casă bună, cel puțin nu la această rețetă. Astea fiind spuse, nu pot descrie în cuvinte cam cât sunt de gustoase roșiile acestea și nici cât de ușor se prepară. Contrastul dintre pulpa dulce și suculentă a roșiei și pesmetul aromat și crocant e atât de plăcut încât n-ai cum să te limitezi la o singură porție. E pur și simplu imposibil! Continuă să citești Roșii umplute à la Provençale

Ratatouille

plating

vegan-ratatouille

ratatouille-french-baguette

Văzusem filmul omonim în ultimul an de liceu și tot atunci am realizat că tocmai descoperisem ceea ce va deveni mâncarea mea preferată. M-am înșelat. Nu cu mult, doar cu câțiva ani. Am preparat-o a doua zi și nu mi-a plăcut mai deloc. Era o simplă tocană de legume, nu strălucea în niciun fel și nici nu-mi spunea mare lucru. Așa că mi-am luat gândul de la Ratatouille. Anul trecut am revăzut filmul și m-a cuprins din nou nostalgia, așa că m-am documentat temeinic, am reluat preparatul și m-am îndrăgostit. E genul de mâncare rustică înspre campestră, care te face să te reîndrăgostești de ea de fiecare dată când ai privilegiul să o guști.

Rețete sunt câte-n lună și-n stele, de la ratatouille sotat, la cel copt în cuptor, ratatouille cu legume ferme, abia pătrunse de foc, până la o variantă gătită aproape în exces, cu legume moi dar incredibil de aromate. Varianta mea de Ratatouille e pe cât de simplă în teorie, pe atât de laborioasă. Legumele se toacă și se călesc, fiecare în parte, în ulei de măsline, până când încep să se caramelizeze, după care se amestecă și se înăbușă la foc mic în sos de roșii. Gătirea aceasta lentă durează o oră bună, dacă nu chiar două, până când legumele se topesc într-o emulsie tomnatică, înmiresmată și mătăsoasă. Normal că poți să gătești toate legumele concomitent și să sari peste caramelizare, dar rezultatul final va fi o tocăniță de legume gustoasă și nu un Ratatouille desăvârșit. Continuă să citești Ratatouille