Supă – cremă de zucchini

Cremoasă și aromată, această supă de zucchini mă salvează atunci când nu am mai mult de 30 de minute pentru a creea ceva sățios și reconfortant. Și o spun cu mâna pe inimă, un bol cu supă de zucchini e tot ce am nevoie după o zi lungă de muncă. E gustoasă, e catifelată, e delicată și în același timp consistentă.
Tot secretul acestei supe constă în organizare. Astfel, toc rapid ceapa și o las să se călească domol; între timp pun supa într-o oală la fiert și toc rapid dovleceii. Aromatizez ceapa cu usturoi și cimbru, adaug dovleceii și supa fierbinte iar în 15 – 20 de minute mă și aștept să fie gata. Mixez supa, adaug smântâna și o servesc. Ultra rapid, necostisitor și bun de te unge pe suflet!

Ingrediente (pentru 4 porții):
⦁ 3 zucchini de dimensiune medie (1 – 1,2 kg)
⦁ 2 cepe de dimensiune medie (150g)
⦁ 3 căței de usturoi
⦁ 2 crenguțe de cimbru
⦁ 2 linguri ulei de măsline
⦁ 3 căni de supă de legume (750ml)
⦁ 50ml smântână pentru frișcă

pentru servit:
⦁ crutoane (eu am folosit biluțe Backerbsen)
⦁ parmezan

Mod de preparare:

1. Ceapa. Am curățat ceapa, am înjumătățit-o și am tocat-o solzișori. Într-o oală încăpătoare am încălzit 2 linguri de ulei de măsline. Am adăugat ceapa și am călit-o la foc mic până când a devenit translucidă (vreo 5 minute).
2. Supa. Am turnat cele 3 căni de supă într-o oală de sosuri și am pus-o la fiert.
3. Zucchini. Am spălat dovleceii și i-am șters cu un prosop de hârtie. Le-am tăiat extremitățile, i-am înjumătățit pe lățime și i-am tocat în felii.
4. Sotarea legumelor. Peste ceapă am adăugat usturoiul tocat și frunzele de cimbru și am amestecat timp de 1 minut, până când usturoiul a devenit parfumat. Am adăugat dovleceii și supa fierbinte, am acoperit cu un capac. Din momentul în care dovlecii au începul să fiarbă am redus focul la mic – mediu și am fiert amestecul timp de 15 – 20 de minute (până când dovlecii s-au înmuiat).
5. Mixare. Am scos cam o cană din lichidul de fierbere și l-am lăsat deoparte. Am așezat conținutul oalei în vasul unui blender și am mixat până când am obținut o supă cremoasă. Dacă supa-cremă ar fi fost prea densă, aș fi subțiat-o cu supa pusă deoparte.
6. Asezonare. Am reașezat supa în oală, am adăugat smântâna lichidă și am asezonat cu sare.
7. Servire. Am servit supa în boluri, cu o ploaie de parmezan și crutoane.

Notă
1. Eu folosesc dovlecei cu coajă verde (zucchini). La fel de bine se pot folosi și dovlecei clasici, în acest caz, culoarea supei va fi mai puțin vibrantă.
2. Eu folosesc zucchini organici, din propria-mi grădină, așa că nu îi decojesc. Coaja lor e sursă de fibre, antioxidanți și vitamina K.
3. Pentru a obține o după densă, eu iau cam o cană din supa dupa în care au fiert dovleceii. Dacă crema astfel rezultată e prea densă, o subțiez cu supa scoasă.
4. Sursa de inspirație: www.slinnytaste.com

Pasta e Fagioli – tocană de fasole cu paste (vegan /de post)



Acest preparat de inspirație italiană este savuros și deosebit de ușor de pregătit. Practic, vorbim despre niște paste mărunte fierte într-o supă de roșii aromatizată cu busuioc, în supa cu pricina fierbând o sumedenie de legume, de la boabe onctuoase de fasole, la ceapă, țelină și morcov. Cu un pic de organizare, toată filozofia nu ia mai mult de 40 de minute, iar nivelul de dificulate este ușor înspre banal. Aromele legumelor mai sus menționate se împletesc într-o simfonie de gust, rezultând astfel un preparat absolut delicios, consistent și sățios. Dacă ar fi să încadrez acest preparat într-o categorie, l-aș situa undeva între supă și tocană; o supă mai densă sau o tocăniță mai lichidă. Eu o prefer mai densă, dar dacă-ți surâde mai degrabă idea unei supe, nu trebuie decât să mărești cantitatea de lichid. Simplu de tot și bun rău!

Ingrediente (pentru 6 porții):

  • 2 linguri ulei de măsline
  • 2 cepe de dimensiune medie (200g după tocare)
  • 2 morcovi mari (200g după tocare)
  • 3 tije de apio (150g după tocare)
  • 4 căței de usturoi
  • 10 frunze de busuioc
  • 2 frunze de dafin
  • 1 conservă de roșii
  • 5 căni de supă de legume (1,25l)
  • 500g fasole albă fiartă (2 conserve)
  • 1 cană paste mărunte uscate (120g)
  • sare și piper după gust

Mod de preparare:

  1. Supa. Am pus supa de legume la fiert. Dacă supa e la temperatura camerei, i-ar lua mai mult timp preparatului să ajungă la punctul de fierbere.
  2. Legumele. Am curățat ceapa, morcovul și cățeii de usturoi. Am tocat ceapa, morcovul și țelina. Am tocat fin usturoiul și busuiocul.
  3. Călirea legumelor. Am încălzit uleiul de măsline într-o oală de dimensiune medie. Am adăugat ceapa și am sotat-o la foc mediu până când a devenit translucidă (vreo 3 minute). Am adăugat usturoiul și l-am sotat timp de 1 minut. Am adăugat morcovul și apio și am continuat să le călesc timp de alte 3 minute.
  4. Lichidul. Am adăugat busuiocul tocat și frunzele de dafin. Am adăugat roșiile din conservă, după care am adăugat 5 căni de supă fierbinte. Am acoperit oala cu un capac și am adus amestecul la punctul de fierbere. Am redus focul și am continuat fierberea legumelor la foc mediu timp de 15 minute. După ce s-au scurs cele 15 minute, am adăugat fasolea și am fiert preparatul pentru alte 10 minute.
  5. Pastele. La final am adaugat pastele și am mai ținut preparatul pe foc până când pastele s-au înmuiat (cam 10 minute). Am asezonat cu sare și piper și am servit preparatul în boluri mari.

Sursa de inspirație: www.themostlyvegan.com

Supă de prepeliță cu tăiței de casă



Supa de prepeliță cu tăiței de casă e supa mea preferată, fără doar și poate. Pentru mine, supa de pasăre cu tăiței e chintesența zilei de duminică, e motivul pentru care ne adunăm cu toții în jurul mesei, e ceea ce face din duminică, duminică. E fericire în stare pură, e motivul pentru care m-am îndrăgostit iremediabil de gastronomie.

Carnea de prepeliță este o carne mai fibroasă comparativ cu cea de pui, asemănându-se din acest punct de vedere cu cea de rață. Aș încadra-o mai degrabă în categoria cărnurilor roșii, are un gust bogat și o aromă subtilă de vânat. Supa de prepeliță păstrează această aromă plăcută a cărnii, e gustoasă, hrănitoare, iar asociată cu tăiței din ouă de rață, devine un adevărat festin. Și dacă tot e primăvară, mi s-ar fi părut cumplit să nu folosesc legume tinere, fragede, culese din propria mea grădină de verdețuri. De regulă nu folosesc bouquet garni când prepar o supă clară, dar aroma proaspătă de cimbru și gustul astringent al salviei complimentează minunat carnea de prepeliță. Continuă să citești Supă de prepeliță cu tăiței de casă

Supă de roșii cu cârnați și ouă poșate



Supa de roșii cu cârnați și ouă poșate, o supă pe cât de rustică, pe atât de gustoasă. E supa copilăriei mele, e supa dimineților cu „roșu-n gât”, e supa de dinainte de teme și supa zilelor dulci de vacanță. E o supă a contrastelor, sucul de roșii parfumat cu busuioc proaspăt se împletește cu aroma cârnatului afumat, iar geometria perfectă a lășcuțelor de casă întregește frumusețea imperfectă a oului poșat.

Îmi place supa de roșii cu cârnați și ouă poșate pentru că:

  • e pur și simplu delicioasă, e consistentă și parfumată
  • e gata în 30 de minute
  • se prepară, practic, singură
  • presupune vreo 5 ingrediente, toate la-ndemână
  • merge nemaipomenit pe tot parcursul anului

Continuă să citești Supă de roșii cu cârnați și ouă poșate

Curry de ouă de prepeliță cu unt și sfeclă

quail-egg-beetroot-curry

pretty-little-quail

silky-curry

quail-egg-butter-curry-and-sprouts

Ouă de prepeliță servite într-un sos de unt, sfeclă și roșii, catifelat și parfumat cu Garam Masala, celebrul amestec de condimente. Nu știu dacă sună bine sau nu, dar e divin. Rar mă dă pe spate câte o combinație de arome, nu că aș fi eu greu impresionabilă, dar încerc să-mi mențin calmul culinar. Însă combinația aceasta de arome mă fascinează, mă răvășește și mă duce chiar și în punctul de a o găti la 12 noaptea, în pijamale, dacă mi se face dor.

Punctul de plecare al acestei rețete este Murgh Makhani, un curry (o tocană, dacă vrei) de origine indiană absolut delicios. Murgh Makhani se prepară din pui, unt și roșii, dar eu l-am reinterpretat înlocuind puiul cu ouă de prepeliță. Atât de bine s-au integrat ouăle în ecuație, încât de mai bine de 3 ani îl prepar doar în forma aceasta. Ideal ar fi ca untul să fie înlocuit cu ghee, untul clarifiat indian, un element-cheie din medicina ayurvedică, cu proprietăți recunoscute și de către medicina occidentală. N-am avut ghee la îndemână (îl prepar în casă, din unt de țară și taman acum am rămas fără), dar untul românesc a funcționat și el de minune. Continuă să citești Curry de ouă de prepeliță cu unt și sfeclă

Pulpe de cocoș în sos de vin și salvie

rooster-plating

braised-rooster

thick-sauce

Cocoșul, ca pilon de bază al unei gospodării, are o viață extrem de activă, fertilizează ouăle, menține ordinea socială, mă aleargă pe mine când mi-e lumea mai dragă  își apără familia de eventualii prădători, așa că toată sumedenia aceasta de activități trebuie să fie susținută de o masă muculară extrem de puternică. După prepararea termică, această masă musculară atât de necesară îndepliniriii atribuțiilor zilnice, devine (de cele mai multe ori) o experiență ațoasă și înecăcioasă. Bref, o experiență neplăcută. Pentru a frăgezi carnea și pentru a o face să devină suculentă, eu aplez la 2 trucuri:

  1. Las carnea la maturat în frigider pentru un interval de 2-4 zile. Trucul acesta l-am învățat de la bunica mea și îl aplic (cu succes) de fiecare dată. Șterg bine cocoșul, îl învelesc în hârtie pergamentată, îl depozitez pe un raft al frigiderului pe care nu-l accesez foarte des, pentru a nu deranja carnea împachetată și o scot din frigider cu o oră înainte de a o prepara (pentru a ajunge la temperatura camerei). Spre deosebire de folia de plastic, hârtia pergamentată lasă carnea să respire și să se frăgezească în voie.
  2. O gătesc lent, la temperatură joasă. O sigilez în tigaie, doar cât să-i dau culoare, o sting cu vin, o acopăr de jumătate cu supă, acopăr tigaia cu un capac și las cocoșul să se gătească timp de o oră, având grijă să stropesc carnea cu sucurile din tigaie din 15 în 15 minute. În mod evident, cu cât cocoșul este mai înaintat în vârstă, cu atât timpul de gătire este mai lung.

Aplicând aceste 2 trucuri, rezultă de fiecare dată o friptură fragedă și suculentă. Gustul cărnii e pur și simplu divin, onctuos, ușor fieros și cu note subtile de vin și salvie. Dacă n-am reușit să-ți spulber mitul eu-nu-mănânc-pui-de-casă-că-i-prea-ațos, măcar sper că te-am pus pe gânduri! Continuă să citești Pulpe de cocoș în sos de vin și salvie

Supă toscană de fasole

tuscan-bean-soup

chopped-ingredients

soup

Cum ruginește prima frunză, cum mă pun pe preparat supe, creme, ciorbe și alte preparate lichide și preferabil calde, dacă nu fierbinți. Pur și simplu mă relaxează ideea de a avea ceva pe aragaz care să fiarbă domol și să înmiresmeze întreaga bucătărie. În spiritul acesta am preparat supa toscană de fasole, o abordare italiană a clasicei noastre supe de fasole cu afumătură. Se prepară foarte ușor, se călește jambonul, ceapa, țelina și morcovul, se sting ingredientele cu vin, se adaugă lichidul (apă sau supă), câteva roșii tocate și se lasă la fiert. La final se adaugă fasolea fiartă în prealabil și spanacul. Simplu ca bună ziua! Partea intrigantă a rețetei și, totodată, sursa gustului său complex este cotorul de parmezan care se fierbe împreună cu legumele. Da, ai citit bine, cotor de parmezan. Capătul triunghiului de brânză, chestia aia dură pe care o arunci după ce ai ras parmezanul, conferă acestei supe o aromă fabuloasă. Astea fiind spuse, data viitoare când ești pe punctul de a arunca umilul cotor de parmezan, dă-i o șansă și lasă-l să ridice o banală supă de fasole la rang de artă! Continuă să citești Supă toscană de fasole

Supă-cremă de roșii cu busuioc și chipsuri dantelate de parmezan

Tomato soup

Parmesan chips

Tomato soup & parmesan chips

Azi povestim despre supa de roșii, o supă simplă, dar fascinantă în simplitatea ei. Roșiile sunt cele mai versatile legume (sau fructe, după unele păreri), merg într-o sumedenie de combinații, așa că rețetele de supă de roșii sunt foarte numeroase. Eu apelez cu mare drag la două rețete, una pentru lunile reci, iar cealaltă pentru cele călduroase. Prima rețetă e o supă de roșii cu lășcuțe (pătrățele de aluat) făcute-n casă, cârnaț afumat și ou poșat, iar a doua rețetă e o supă-cremă de roșii proaspete, aromatizată cu busuioc și servită alături de chipsuri dantelate de parmezan. Fiecare e perfectă în felul ei.

Crema de roșii și busuioc e nemaipomenită în zilele fierbinți de vară, atunci când roșiile sunt în plin sezon. E o simfonie de arome, culori și texturi și e extrem de ușor de preparat. Roșiile le înjumătățesc, le stopesc cu ulei de măsline și le coc în cuptor până când se caramelizează, lucru ce îi conferă cremei o aromă extraordinară. Pentru un plus de aromă, o servesc împreună cu chipsuri adorabile din parmezan, un detaliu elegant și incredibil de ușor de preparat. Continuă să citești Supă-cremă de roșii cu busuioc și chipsuri dantelate de parmezan

Salată de quinoa cu vișine (vegan / de post)

DSC_6969

Sour cherry

Salad

Aștept de-o veșnicie să îți prezint salata mea preferată, iar acum că s-au copt vișinele, am reușit să o și fotografiez în toată splendoarea ei. E un preparat rustic, simplu, fără pretenții, dar incredibil de savuros. Are în componența sa doar câteva ingrediente, ingrediente pe care poate nu le-ai asocia dar care merg divin împreună, se completeză reciproc și crează o adevărată simfonie de arome. Partea și mai plăcută a acestei salate e faptul că e consistentă și poate fi savurată și în perioada postului. Continuă să citești Salată de quinoa cu vișine (vegan / de post)

Mușchiuleț de porc învelit în bacon și sos de vișine

Juicy tenderloinSour cherries

PlatingCând vine vorba de friptură la cuptor, aleg des mușchiulețul de porc, poate chiar prea des. E o bucată de carne care se prepară foarte rapid, e plină de aromă și e incredibil de fragedă, fără să-i faci mare lucru înainte. În timp ce ceafa de porc poate fi uneori prea grasă, iar cotletul prea slab, mușchiulețul are exact atâta grăsime cât are nevoie. E o carne ce-și păstrează suculența o perioadă bună de timp după gătire și porționare și nici nu dă mari bătăi de cap în ceea ce privește alegerea garniturii.

Nu mă înțelege greșit, mușchiulețul e divin și preparat ca atare, dar eu am ales să îl marinez pentru câteva ore în ceai de rodie și sare de mare. În felul acesta mușchiul a devenit și mai fraged iar ceaiul a parfumat carnea într-un mod minunat. După marinare am uns mușchiulețul cu usturoi copt, l-am înfășat în bacon, l-am rumenit frumos în tigaie, după care l-am finalizat în cuptor vreun sfert de ceas.

Nu-i taman o enigmă faptul că mușchiul de porc merge de minune cu fructe de tot felul, așa că am îmbrăcat mușchiulețul în straie de sărbătoare cu ajutorul unui sos de vișine dulce-acrișor. Ca să fie treaba treabă, am cules dis de dimineață niște cartofi noi, i-am fiert în supă de pui, după care i-am încălzit în nițel unt aromatizat cu salvie. Și toată treaba asta minunată n-a durat mai mult de 60 de minute, asta dacă pun la socoteală și coptul usturoiului, băutul cafelei și n-șpe drumuri în grădină după te-miri-ce-uri, mie fiindu-mi imposibil să-mi aduc aminte ce-mi trebuie din prima! Continuă să citești Mușchiuleț de porc învelit în bacon și sos de vișine