Acadele crocante din aripi de pui cu sos picant de roșii (chicken lollipops)



Acadelele din aripi de pui sunt întotdeauna o idee bună, fie că sunt servite ca și aperitiv, gustare sau fel principal. Sub crusta lor crocantă se ascunde o carne fragedă, suculentă și aromată. E un preparat necostisitor, cu ingrediente la-ndemână și foarte apreciat, mai ales în rândul piticilor!

Prepar foarte des acadele din aripioare și de fiecare dată folosesc doar ciocănelele (partea superioară a aripii, cea cu un singur os). În general le marinez cu un amestec de suc și coajă de lămâie, salvie și usturoi și le las la frăgezit și aromatizat peste noapte. Așa am făcut și de data aceasta și am obținut niște acadele foarte fragede și tare simpatice, pe care le-am servit alături de un sos de roșii și chilli făcut în casă.

Acadele din aripi de pui

Ingrediente (pentru 6 porții):

  • 12 ciocănele de aripi
  • ¼ cană făină
  • ½ cană pesmet
  • 1 ou
  • 1 lingură lapte
  • ¼ linguriță sare
  • ¼ linguriță piper

pentru marinadă

  • 1 lingură ulei de măsline
  • zeama și sucul unei jumătăți de lămâie
  • 1 linguriță zahăr brun pudră
  • 3 căței de usturoi zdrobiți
  • 7 frunze de salvie
  • ½ linguriță sare de mare
  • ¼ linguriță piperMod de preparare:
    1. Am preparat marinada amestecând ingredientele menționate mai sus.
    2. Am pregătit ciocănelele. Am făcut o incizie de jur împrejurul osului la 1 cm de capătul aripioarei, tăind atât pielea cât și tendoanele. Am împins carnea spre capătul superior al aripii, folosindu-mă de un cuțit de legume pentru a curăța osul. Am rulat carnea peste piele, ]n felul acesta obținând o sferă cu carnea la exterior și pielea la interior (poze).
    3. Am pus aripioarele în bolul cu marinadă și am amestecat pentru a se acoperi uniform cu amestecul de lămâie și ulei de măsline, după care le-am așezat într-o pungă și le-am așezat în frigider pentru minim 4 ore (peste noapte, în cazul meu).
    4. După ce aripioarele s-au marinat, am luat 3 boluri; în primul am pus făina, în al doilea pesmetul și în al treilea am bătut oul împreună cu laptele,sarea și piperul.
    5. Am trecut aripioarele prin făină, ou bătut și pesmet (poză).
    6. Le-am prăjit în baie de ulei încins la 170°C timp de 7-8 minute, până când s-au rumenit (în momentul în care am înțepat o aripioară cu o furculiță, lichidul care a ieșit era clar).
    7. Le-am așezat pe un șervețel absorbant și le-am servit alături de sosul de roșii.



    Sos de roșii și chilli

    Ingrediente (pentru 6 porții):

    • 1 lingură ulei de măsline
    • 1 ceapă
    • ½ morcov (15g)
    • ½ tijă de apio (15g)
    • 2 căței de usturoi
    • 1 ardei iute
    • 30 ml vin roșu sec
    • 1 conservă de roșii (400g)
    • 1 frunză de dafin
    • 1 linguriță de cimbru tocat
    • 1 linguriță de zahăr brun
    • ¼ linguriță sare de mare
    • ¼ linguriță piper


    Mod de preparare:

    1. Am curățat legumele și le-am tocat mărunt.
    2. Într-o oală încăpătoare am pus uleiul de măsline la încins. Am adăugat ceapa tăiată solzi și cubulețele de morcov, apio și ardeiul iute tocat mărunt; le-am călit la foc mediu până când ceapa a devenit translucidă (vreo 5 minute).
    3. Am adăugat usturoiul, frunzele de dafin și cimbrul și am amestecat timp de 1 minut.
    4. Am adăugat vinul și am amestecat până când lichidul s-a redus la jumătate.
    5. Am adăugat roșiile, am redus focul la minim și am lăsat să fiarbă sosul (neacoperit) timp de 30-40 de minute, până când devenise foarte gros.
    6. La final am scos frunza de dafin, am adăugat zahărul, sarea și piperul și l-am pasat cu ajutorul uni blender.
    7. Am servit acadelele la temperatura camerei, pe farfurii de desert pe care le-am „pictat” cu sosul de roșii și chili.





Supă de prepeliță cu tăiței de casă



Supa de prepeliță cu tăiței de casă e supa mea preferată, fără doar și poate. Pentru mine, supa de pasăre cu tăiței e chintesența zilei de duminică, e motivul pentru care ne adunăm cu toții în jurul mesei, e ceea ce face din duminică, duminică. E fericire în stare pură, e motivul pentru care m-am îndrăgostit iremediabil de gastronomie.

Carnea de prepeliță este o carne mai fibroasă comparativ cu cea de pui, asemănându-se din acest punct de vedere cu cea de rață. Aș încadra-o mai degrabă în categoria cărnurilor roșii, are un gust bogat și o aromă subtilă de vânat. Supa de prepeliță păstrează această aromă plăcută a cărnii, e gustoasă, hrănitoare, iar asociată cu tăiței din ouă de rață, devine un adevărat festin. Și dacă tot e primăvară, mi s-ar fi părut cumplit să nu folosesc legume tinere, fragede, culese din propria mea grădină de verdețuri. De regulă nu folosesc bouquet garni când prepar o supă clară, dar aroma proaspătă de cimbru și gustul astringent al salviei complimentează minunat carnea de prepeliță. Continuă să citești Supă de prepeliță cu tăiței de casă

Supă-cremă de dovleac

pumpkin

pumpkin-soup

pumpkin-soup-up

Supa-cremă de dovleac e printre supele mele preferate. Știu că afirm același lucru despre fiecare supă pe care o prezint, la fel cum știu că tare s-ar putea să am o problemă de adicție. N-aș numi-o problemă, totuși. Mai degrabă i-aș spune o afinitate declarată pentru tot ce-i sănătos, savuros și hidratant.

Din punct de vedere dovlecesc, anul acesta a fost unul foarte productiv. Dacă anul trecut, după atâta muncă asiduă, m-am ales cu două tentative leșinate de dovlecei, anul acesta am rupt gura târgului (ca s-o menținem în același registru stilistic) și m-am ales cu niște giganți de d-abia-i țin în brațe. Și mari, și mulți, și gustoși! Sunt atât de frumoși încât mi-e și milă să-i sacrific. Dar în momentele de milă acută îmi aduc aminte cât sunt de gustoși, așa că prind curaj ca prin minune și trec la treabă. Continuă să citești Supă-cremă de dovleac

Pulpe de cocoș în sos de vin și salvie

rooster-plating

braised-rooster

thick-sauce

Cocoșul, ca pilon de bază al unei gospodării, are o viață extrem de activă, fertilizează ouăle, menține ordinea socială, mă aleargă pe mine când mi-e lumea mai dragă  își apără familia de eventualii prădători, așa că toată sumedenia aceasta de activități trebuie să fie susținută de o masă muculară extrem de puternică. După prepararea termică, această masă musculară atât de necesară îndepliniriii atribuțiilor zilnice, devine (de cele mai multe ori) o experiență ațoasă și înecăcioasă. Bref, o experiență neplăcută. Pentru a frăgezi carnea și pentru a o face să devină suculentă, eu aplez la 2 trucuri:

  1. Las carnea la maturat în frigider pentru un interval de 2-4 zile. Trucul acesta l-am învățat de la bunica mea și îl aplic (cu succes) de fiecare dată. Șterg bine cocoșul, îl învelesc în hârtie pergamentată, îl depozitez pe un raft al frigiderului pe care nu-l accesez foarte des, pentru a nu deranja carnea împachetată și o scot din frigider cu o oră înainte de a o prepara (pentru a ajunge la temperatura camerei). Spre deosebire de folia de plastic, hârtia pergamentată lasă carnea să respire și să se frăgezească în voie.
  2. O gătesc lent, la temperatură joasă. O sigilez în tigaie, doar cât să-i dau culoare, o sting cu vin, o acopăr de jumătate cu supă, acopăr tigaia cu un capac și las cocoșul să se gătească timp de o oră, având grijă să stropesc carnea cu sucurile din tigaie din 15 în 15 minute. În mod evident, cu cât cocoșul este mai înaintat în vârstă, cu atât timpul de gătire este mai lung.

Aplicând aceste 2 trucuri, rezultă de fiecare dată o friptură fragedă și suculentă. Gustul cărnii e pur și simplu divin, onctuos, ușor fieros și cu note subtile de vin și salvie. Dacă n-am reușit să-ți spulber mitul eu-nu-mănânc-pui-de-casă-că-i-prea-ațos, măcar sper că te-am pus pe gânduri! Continuă să citești Pulpe de cocoș în sos de vin și salvie

Mămăligă coaptă și sos de unt cu salvie și nuci

crispy-polenta-butter-sauce

baked-polenta-tray

cripy-polenta

Mămăliga crocantă e o garnitură delicioasă, cu o crustă crocantă și parfumată și un miez cremos, o alternativă consistentă și savuroasă la clasicii noștri cartofi de (aproape) toate zilele. Prepararea ei nu-i o treabă complicată și nici laborioasă. Fierberea mălaiului și rumenirea feliilor durează, împreună, puțin peste o jumătate de oră, iar timpul de așteptare dintre cele 2 etape, timpul de închegare a mămăligii, e de o oră. Așa că fierb mălaiul în apă cu sare, torn mămăliga într-o formă dreptunghiulară și o las la răcit pentru o oră, timp în care mă apuc de prepararea proteinei din meniu.  După o oră o fliez, așez dreptunghiurile pe o tavă unsă cu ulei de măsline și le rumenesc frumos pe funcția grill a cuptorului. În mod evident, ele se pot rumeni și într-o tigaie antiaderentă, într-un strat subțire de ulei, dar eu le prefer în varianta coaptă.

Mie îmi place să servesc mămăliga crocantă alături de un sos de unt, salvie și nuci. Nucile le rumenesc în tigaie pentru a le accentua aroma și pentru a le putea îndepărta cu ușurință pielițele. Topesc unt într-o tigaie, îl gătesc până când devine brun-arămiu (beurre noisette), adug salvia, nucile și un strop de lămâie și îl servesc alături de feliile de mămăligă coaptă. Foarte simplu și de-li-cios!
Continuă să citești Mămăligă coaptă și sos de unt cu salvie și nuci

Mușchiuleț de porc învelit în bacon și sos de vișine

Juicy tenderloinSour cherries

PlatingCând vine vorba de friptură la cuptor, aleg des mușchiulețul de porc, poate chiar prea des. E o bucată de carne care se prepară foarte rapid, e plină de aromă și e incredibil de fragedă, fără să-i faci mare lucru înainte. În timp ce ceafa de porc poate fi uneori prea grasă, iar cotletul prea slab, mușchiulețul are exact atâta grăsime cât are nevoie. E o carne ce-și păstrează suculența o perioadă bună de timp după gătire și porționare și nici nu dă mari bătăi de cap în ceea ce privește alegerea garniturii.

Nu mă înțelege greșit, mușchiulețul e divin și preparat ca atare, dar eu am ales să îl marinez pentru câteva ore în ceai de rodie și sare de mare. În felul acesta mușchiul a devenit și mai fraged iar ceaiul a parfumat carnea într-un mod minunat. După marinare am uns mușchiulețul cu usturoi copt, l-am înfășat în bacon, l-am rumenit frumos în tigaie, după care l-am finalizat în cuptor vreun sfert de ceas.

Nu-i taman o enigmă faptul că mușchiul de porc merge de minune cu fructe de tot felul, așa că am îmbrăcat mușchiulețul în straie de sărbătoare cu ajutorul unui sos de vișine dulce-acrișor. Ca să fie treaba treabă, am cules dis de dimineață niște cartofi noi, i-am fiert în supă de pui, după care i-am încălzit în nițel unt aromatizat cu salvie. Și toată treaba asta minunată n-a durat mai mult de 60 de minute, asta dacă pun la socoteală și coptul usturoiului, băutul cafelei și n-șpe drumuri în grădină după te-miri-ce-uri, mie fiindu-mi imposibil să-mi aduc aminte ce-mi trebuie din prima! Continuă să citești Mușchiuleț de porc învelit în bacon și sos de vișine

Supă-cremă de țelină și măr (vegan / de post)

Soup creamToppingsDSC_0002-2Cream soup
Îmi place la nebunie salata de țelină și măr, așa că m-am încumetat să o transform într-o supă-cremă. Nu-s prea multe de povestit. Am fiert împreună niște legume (și fructe) în supă făcută în casă, le-am mixat și am obținut o cremă dulce-acrișoară, consistentă, hrănitoare și extrem de aromată. Ca să nu mă plictisec prea tare, am făcut și niște chipsuri de țelină și salvie și cu ocazia asta, am și înveselit un pic bolurile. Continuă să citești Supă-cremă de țelină și măr (vegan / de post)

Chifteluţe suedeze cu găluște, zucchini și merișoare

Plating

Dish

Chiftelele suedeze sunt un preparat originar din Suedia (doh!.. nu v-ați fi așteptat, nu-i așa?). Chifteluțele acestea savuroase sunt scufundate într-un sos alb, asezonat generos și el, la rândul lui și servite alături de un gem dulce-acrișor de merișoare de munte. Continuă să citești Chifteluţe suedeze cu găluște, zucchini și merișoare

Ficăţei înveliţi în bacon / curmale învelite în bacon cu sos de iaurt grecesc și sfeclă

ApetizersGoat cheese stuffed dates wraped in bacon
Nu cred că există vreo persoană căreia să nu-i placă baconul. În cazul meu, cu cât mai mult (și mai crocant), cu atât mai bine. Sunt conștientă că nu e cea mai sănătoasă opțiune, motiv pentru care îl consum cu moderație. Îmi place să mă bucur de aroma lui incomfundabilă mai ales în sezonul rece, așa că îl includ mereu în meniul de Crăciun/An Nou.

Astăzi vin cu două propuneri: ficăței de pui înveliți în bacon și curmale învelite în bacon. Ambele combinații mi se par perfecte, fiecare în felul ei. Prima combinație e foarte aromată și consistentă iar a doua e… cel puțin surprinzătoare. Am ales să servesc rulourile cu un sos răcoritor de iaurt grecesc și usturoi copt. Continuă să citești Ficăţei înveliţi în bacon / curmale învelite în bacon cu sos de iaurt grecesc și sfeclă