Frittata din ouă de rață cu zucchini și parmezan



Frittata din ouă de rață cu zucchini e răspunsul la întrebarea “oare ce pot eu găti pentru cină în 20 de minute și din nimic?”. Frittata se prepară extrem de simplu, include 4 – 5 ingrediente și o tigaie antiaderentă (cea de fontă își face treaba impecabil). E un preparat consistent, cremos, plin de aromă și aproape că se prepară singur. Îmi place să împrietenesc frittata cu un colț de pâine cu coaja groasă și cu o porție zdravănă de salată cu legume de prin grădină și uite-așa obțin o cină vegetariană de te lingi pe degete.

Ouăle de rață au un conținut mare de grăsimi, ceea ce le face absolut delicioase, dar pe lângă aportul crescut de acizi grași esențiali omega 3, aceastea au și o cantitate mai mare de colesterol comparativ cu ouăle de găină, iar acest lucru nu le recomandă spre a fi consumate zilnic. Pe de altă parte, ouăle de rață aduc un aport crescut de complex de vitamine B, vitamin A, seleniu și fosfor. Consumate în cantități limitate, ouăle de rață nu sunt numai delicioase, ci și nutritive.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 5 ouă de rață (300g) sau 6 ouă mari de găină
  • 2 zucchini mici (300g)
  • 1 ceapă mică (40g)
  • 50g parmezan ras
  • ½ lingură cimbru proaspăt tocat
  • 2 linguri ulei de măsline
  • ¾ linguriță sare și ¼ linguriță piper

Mod de preparare:

  1. Am spălat cei 2 zucchini și i-am dat pe răzătoare, cu tot cu coajă. I-am așezat într-un bol, i-am pudrat cu ½ linguriță sare, am amestecat și i-am lăsat deoparte pentru 5 minute.
  2. Am tocat ceapa și cimbrul și am ras parmezanul.
  3. Am luat o tavă de fontă și am încălzit 1 lingură de ulei de măsline. Am sotat ceapa la foc mic-mediu timp de vreo 3 minute.
  4. Am stors în mâini dovlecelul ras până când am eliminat aproape toată zeama (partea aceasta se poate realiza și cu ajutorul unui prosop de bucătărie curat).
  5. Am adăugat peste ceapă dovlecelul stors și l-am sotat și pe acesta timp de vreo 2 minute, amestecând din când în când cu o spatulă.
  6. Am spart ouăle de rață într-un bol mare. Am adăugat parmezanul, cimbrul, ¼ linguriță sare și ¼ linguriță piper. Am bătut ouăle cu un tel, după care am adăugat amestecul din tigaie și am omogenizat ingredientele.
  7. Am spălat tigaia de fontă, am turnat lingura de ulei rămasă, după care am adăugat compoziția din bol.
  8. Am pus tigaia pe foc mic-mediu și am lăsat-o până când frittata începuse să se închege la suprafață (8 – 9 minute).
  9. Am mutat frittata în cuptorul pornit pe funcția grill și am copt-o până când s-a rumenit la suprafață (vreo 5 minute).
  10. Am scos-o cu grijă din cuptor și servit-o caldă, alături de o salată de roșii, castraveți și ceapă.
  11. Resturile de frittata se păstrează minunat în frigider până la 2 zile, acoperite cu folie de prospețime.

Cartofi Hasselback (vegan / de post)



Îmi plac foarte mult cartofii, sub orice formă și în orice combinație. De la cartofi albi, la cei dulci sau mov, de la salată, rösti sau piure de cartofi, la cartofi natur, prăjiți sau copți. Însă pentru acele momente în care nu mă pot decide dacă mi-e poftă pe cartofi piure sau pe cei prăjiți, există delicioșii cartofi Hasselback. Această rețetă nordică reunește textura crocantă a cartofilor prăjiți cu consistența onctuasă a piureului. Aceste evantaie din cartof, pe lângă faptul că sunt frumușele foc, mai sunt și gustoase și sănătoase.

Tehnica lor de pregătire este una foarte simplă, cartofii se crestează în felii paralele, se ung cu unt, după care se rumenesc în cuptor. Pentru a-mi ușura munca, prefer să așez cartoful într-o lingură mare pe care să o sprijin pe o rolă de hârtie (poză). Marginile lingurii îmi vor ghida tăieturile și nu-mi vor permite să secționez cartoful în bucăți. Am vrut ca rețeta să fie una vegană și să o pot consuma și pe perioada postului, așa că am înlocuit untul cu ulei de măsline; pentru a mima gustul complex dat de unt, am împănat cartofii cu felii subțiri de usturoi și frunze de cimbru. Rezultatul a fost unul (muuuuult) mai mult decât satisfăcător!

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 8 cartofi de dimensiune medie (eu am folosit cartofi noi)
  • 3 linguri ulei de măsline
  • 5 căței de usturoi
  • 1 ramură de cimbru
  • ½ linguriță sare
  • ¼ linguriță piper proaspăt măcinat

Mod de preparare:

  1. Am preîncălzit cuptorul la 220°C / 425°F (treapta 7).
  2. Am spălat cartofii, i-am pudrat cu ½ lingură de sare grunjoasă și i-am lăsat deoparte pentru 5 minute. După cele 5 minute le-am îndepărtat pielița cu un cuțit de legume (poză), după care i-am spălat din nou și i-am uscat cu un șervet de hârtie.
  3. Am luat un cartof și l-am așezat într-o lingură. Mânerul lingurii l-am rezemat pe un rol de hârtie, pentru a nu-mi aluneca lingura (fundul pe care am așezat lingura este unul antiderapant, dar dacă simți că lingura îți alunecă, ia un șervet de hârtie, umezește-l și așează-l sub lingură).
  4. Cu un cuțit ascuțit am început să feliez cu grijă cartoful (în felii subțiri de vreo 3 mm), de fiecare dată lama cuțitului oprindu-se în marginile lingurii. Am procedat la fel și cu restul cartofilor.
  5. Am spălat cartofii, i-am șters cu un prosop de hârtie și am feliat usturoiul în felii subțiri.
  6. Am împănat fiecare cartof cu câte 5 felii de usturoi și 5 frunzulițe de cimbru (alternativ).
  7. Am așezat cartofii într-o tavă tapetată cu hârtie pergamentată, i-am stropit cu ulei de măsline, după care i-am pudrat cu sare și piper, având grijă să-i asezonez nu doar la suprafață, ci și în interior.
  8. Am introdus tava în cuptor și am copt cartofii până când s-au rumenit și lama cuțitului intra cu ușurință în ei (timpul de gătire depinde de dimensiunea cartofilor). Ai mei erau gata după 50 de minute. I-am servit calzi alături de un sos rece de usturoi, dar la fel de bine mergea și un sos de roșii sau avocado.


Sursa de inspirație: www.thekitchn.com

Pâine cu usturoi și ierburi aromatice care se rupe în bucăți (pull-apart bread)

Această pâine e extraordinară din două motive mari și late: ea se rupe în bucăți, așa că n-ai nevoie de un cuțit pentru a o servi și bucățile de pâine vin lipite între ele cu un amestec de unt, usturoi și ierburi aromatice, într-o arhitectură pur și simplu perfectă. Pâinea aceasta este piece-ul de resistence pe care îl pui în mijlocul mesei la o cină cu prietenii, din care fiecare se înfruptă, rupându-și cu sete (și foame) o bucată, apoi alta și alta și alta.

Pe lângă faptul că pâinea aceasta are factorul wow, mai e și extrem de savuroasă. E ceva atât de satisfăcător în a rupe pâinea în bucăți, bucăți care pur și simplu se topesc în gură și te răsfață cu arome de unt și usturoi copt. E o pâine aparte, care musai trebuie încercată oricând pe parcursul anului, cu atât mai mult vara, când grădinile abundă în plante aromatice. Încearc-o și mi-e imposibil să cred că vei regreta!

Ingrediente (pentru o tavă de cozonac de 30 x 13 x 7 cm):

  • 420g făină tip 000
  • 120ml apă “ca de pâine” (36-38°C)
  • 1 linguriță de drojdie uscată activă (5g)
  • 1 lingură zahăr granulat (15g)
  • 1 linguriță cu vârf de sare (6g)
  • 120ml lapte
  • 1 lingură + 3 linguri unt (60g în total)
  • 2 căței de usturoi
  • 1 lingură ierburi aromatice tocate (eu am folosit pătrunjel și cimbru proaspăt)

Mod de preparare:

  1. Într-un bol am amestecat apa, drojdia și zahărul și am lăsat bolul deoparte pentru vreo 10 minute. După cele 10 minute, drojdia se activase și amestecul era spumos la suprafață.
  2. Într-o oală mică am pus laptele la încălzit. Am adăugat o lingură de unt și am așteptat ca untul să se topească, după care am luat oala de pe foc.
  3. Într-un bol încăpător am cernut făina și am amestecat-o cu sarea. Am făcut o adâncitură în mijlocul ei și am turnat amestecul de drojdie și laptele. Am amestecat cu o lingură de lemn până am format o minge de aluat.
  4. Am mutat aluatul pe suprafața de lucru pudrată cu făină și l-am frământat timp de 5 minute, pudrându-l cu făină atunci când era prea lipicios (atât cât să se desprindă de suprafața de lucru). După cele 5 minute de frâmântare, aluatul devenise suplu și elastic.
  5. L-am pus înapoi în bol, l-am așezat într-un loc cald, l-am acoperit cu un prosop și l-am lăsat să dospească până când și-a dublat volumul (vreo 50 de minute).
  6. După ce a dospit, l-am readus pe suprafața de lucru pudrată cu făină și l-am frământat pentru a elibera bulele de aer acmulate în interiorul său.
  7. L-am împărțit în 4 și am alungit cu palmele fiecare bucată, pentru a forma un baton. Am împărțit fiecare baton în 12 bucăți (poză). Am luat fiecare bucată și i-am dat o formă circulară cu ajutorul palmelor (poză).
  8. Am luat o tavă pentru cozonac și am tapetat-o cu hârtie pergamentată.
  9. Am topit 3 linguri de unt și am adăugat usturoiul ras și ierburile tocate (poză).
  10. Am luat fiecare bucată de aluat și am trecut-o prin amestecul de unt, având grijă să scutur excesul.
  11. Am acoperit fundul tăvii (poză), după care am așezat al doilea și al treilea strat de cercuri de aluat (poză).
  12. Am preîncălzit cuptorul la 180°C / 350°F (treapta 4).
  13. Am acoperit tava cu un prosop de bucătărie, după care am lăsat-o la dospit timp de 40 – 50 de minute.
  14. Am introdus tava în cuptorul preîncălzit și am copt pâine timp de 30 de minute, până când a deveit rumenă și parfumată.
  15. Am scos-o din cuptor și am uns-o cu restul amestecului de unt topit.
  16. Am așezat-o pe un suport de metal pentru a se răcori, după care am servit-o. o.Sursa de inspirație: www.rasamalaysia.com

Supă de prepeliță cu tăiței de casă



Supa de prepeliță cu tăiței de casă e supa mea preferată, fără doar și poate. Pentru mine, supa de pasăre cu tăiței e chintesența zilei de duminică, e motivul pentru care ne adunăm cu toții în jurul mesei, e ceea ce face din duminică, duminică. E fericire în stare pură, e motivul pentru care m-am îndrăgostit iremediabil de gastronomie.

Carnea de prepeliță este o carne mai fibroasă comparativ cu cea de pui, asemănându-se din acest punct de vedere cu cea de rață. Aș încadra-o mai degrabă în categoria cărnurilor roșii, are un gust bogat și o aromă subtilă de vânat. Supa de prepeliță păstrează această aromă plăcută a cărnii, e gustoasă, hrănitoare, iar asociată cu tăiței din ouă de rață, devine un adevărat festin. Și dacă tot e primăvară, mi s-ar fi părut cumplit să nu folosesc legume tinere, fragede, culese din propria mea grădină de verdețuri. De regulă nu folosesc bouquet garni când prepar o supă clară, dar aroma proaspătă de cimbru și gustul astringent al salviei complimentează minunat carnea de prepeliță.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 4 prepelițe
  • 2l apă
  • 1 ceapă
  • 100g morcovi tineri
  • 30g păstârnac + pătrunjel tânăr
  • 1 tijă de țelină
  • bouquet garni (frunze de pătrunjel, cimbru, salvie)
  • 1 linguriță sare
  • vreo 7 – 8 boabe de piper
  • o mână de tăiței de casă (preparați după rețeta aceasta) – 30g

Mod de preparare:

  1. Am spălat foarte bine prepelițele, în vreo 5 – 6 ape, insistând asupra cavităților lor. Le-am scurs de excesul de apă și le-am așezat într-o oală. Am turnat apa peste ele, am adăugat sarea, piperul și ceapa și am pus oala la fiert la foc mic – mediu.
  2. Pe măsură ce lichidul se apropia de punctul de fierbere, suprafața sa se acoperea de spumă închisă la culoare. Am îndepărtat spuma cu o lingură și am așteptat să dea primul clocot.
  3. Am redus focul la minimum, continuând să adun spuma de la suprafață și am fiert prepelițele, timp de 30 de minute.
  4. După 30 de minute am adăugat morcovii, păstârnacul, pătrunjelul și buquet garni. Am fiert supa la foc minim timp de o oră.
  5. După o oră am lăsat supa să se tempereze, după care am strecurat-o cu ajutorul unei site.
  6. Prepelițele le-am dezosat și carnea am folosit-o pentru a prepara umplutura unor ravioli.
  7. Înainte de a servi supa, am readus-o la punctul de fierbere, am adăugat tăițeii și i-am fiert timp de 2 minute. Am asezonat-o cu sare și am servit-o fierbinte.

Supă-cremă de dovleac

pumpkin

pumpkin-soup

pumpkin-soup-up

Supa-cremă de dovleac e printre supele mele preferate. Știu că afirm același lucru despre fiecare supă pe care o prezint, la fel cum știu că tare s-ar putea să am o problemă de adicție. N-aș numi-o problemă, totuși. Mai degrabă i-aș spune o afinitate declarată pentru tot ce-i sănătos, savuros și hidratant.

Din punct de vedere dovlecesc, anul acesta a fost unul foarte productiv. Dacă anul trecut, după atâta muncă asiduă, m-am ales cu două tentative leșinate de dovlecei, anul acesta am rupt gura târgului (ca s-o menținem în același registru stilistic) și m-am ales cu niște giganți de d-abia-i țin în brațe. Și mari, și mulți, și gustoși! Sunt atât de frumoși încât mi-e și milă să-i sacrific. Dar în momentele de milă acută îmi aduc aminte cât sunt de gustoși, așa că prind curaj ca prin minune și trec la treabă.

Supa-cremă de dovleac îmi place pentru că :

  • e nutritivă și consistentă
  • e delicioasă, picantă, dulce-sărată, cu arome subtile de salvie, nucșoară și cocos
  • e densă , delicată și catifelată
  • e vegană, așa că e perfectă pentru zilele de post
  • e extrem de rapidă

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 1,5 kg de dovleac plăcintar (eu am folosit varietarea Musquee de Provence)
  • 0,8 – 1l supă de legume (în funcție de concentrația în apă a dovleacului)
  • 3 linguri ulei de măsline
  • 1 ceapă roșie medie (75g)
  • ½ praz (100g)
  • 1 morcov mare (100g)
  • 1 tijă de apio (50g)
  • 1 ardei iute
  • 3 căței de usturoi
  • 10 frunze de salvie
  • 1 lingură de cimbru proaspăt (tocat)
  • 4 linguri vin roșu demisec
  • 1 lingură de miere (în perioada postului / în dieta vegană o înlocuiesc cu sirop de arțar)
  • 100ml lapte de cocos (opțional)
  • ¼ linguriță de nucșoară rasă
  • sare și piper după gust
  • 2 linguri de semințe de dovleac (pentru servire)

soup-ingredients

chopping-pumpkin

chopped-vegetables

sauted-vegetables

cooked-vegetables

Mod de preparare

  1. Cu un cuțit ascuțit am decojit dovleacul și l-am tăiat în cuburi (am avut 1,2 kg de cuburi de dovleac). Am curățat legumele și le-am mărunțit: ceapa – solzi , morcovul și apio – rondele.
  2. Am despicat prazul pe lungime până în centrul său și l-am clătit pentru a putea înlătura firicelele de nispit din interior, după care l-am tocat rondele. I-am înlăturat semințele ardeiului iute, după care l-am tocat fin. Am zdrobit cățeii de usturoi cu latul lamei cuțitului. I-am decojit, le-am eliminat inimile (porțiunea din mijloc), după care i-am tocat fin.
  3. Într-o oală încăpătoare am încălzit uleiul de măsline la foc mediu. Am pus ceapa la sotat în uleiul încins și am amestecat până a devenit translucidă. Am adăugat prazul, morcovul și apio și le-am călit timp de vreo 5 minute, amestecând din când în când.
  4. Am adăugat salvia, cimbrul, ardeiul iute și usturoiul și am amestecat timp de vreo 30 de seunde. Am stins legumele cu vin și am amestecat până când alcoolul s-a evaporat și lichidul s-a redus la jumătate.
  5. Am adăugat cuburile de dovleac și am acoperit legumele cu supă (eu am folosit cam 900ml supă). Am așteptat ca supa să dea în clocot, am acoperit-o cu un capac, după care am redus focul la minimum. Am fiert supa până când dovleacul s-a înmuiat (25 – 30 de minute).
  6. După ce toate legumele erau fierte, am turnat cu grijă amestecul în vasul unui blender și am pasat supa până când a devenit o cremă catifelată (la fel de bine se putea folosi și un blender vertical).
  7. Am turnat supa-cremă înapoi în oală, am reîncălzit-o, am adăugat mierea, laptele de cocos și nucșoara și am asezonat cu sare și piper.
  8. Am servit supa în boluri, cu semințe de dovleac pe post de crutoane.

soup
soup-pumpkin-seeds
soup-bowl

Roșii umplute à la Provençale (vegan / de post)

tomato

baked-tomatoes

herb-tomato

Am o curiozitate gastronomică cel puțin iritantă pentru cei din jurul meu și această curiozitate mă determină de multe ori să fac asocieri culinare cel puțin curioase, dacă nu dubioase. Îmi plac chestiile complicate, tehnice și inedite, dar de cele mai multe ori mă surprind tânjind după lucruri simple. Nu spun că lucrurile simple sunt cele mai bune, cum nu spun nici că cele complicate ar fi. Spun doar că lucrurile simple au o naturalețe care fascinează, o nonșalanță care cucerește iremediabil.

Din categoria lucrurilor simple fac parte roșiile umplute cu pesmet aromat. La această rețetă trebuie respectate două aspecte: pesmetul să fie făcut din pâine proaspătă (sau veche de-o zi) sfărâmată, iar ierburile aromatice să fie și ele proaspete; pesmetul uscat din comerț și ierburile din plic nu fac casă bună, cel puțin nu la această rețetă. Astea fiind spuse, nu pot descrie în cuvinte cam cât sunt de gustoase roșiile acestea și nici cât de ușor se prepară. Contrastul dintre pulpa dulce și suculentă a roșiei și pesmetul aromat și crocant e atât de plăcut încât n-ai cum să te limitezi la o singură porție. E pur și simplu imposibil! Continuă să citești Roșii umplute à la Provençale (vegan / de post)

Ratatouille

plating

vegan-ratatouille

ratatouille-french-baguette

Văzusem filmul omonim în ultimul an de liceu și tot atunci am realizat că tocmai descoperisem ceea ce va deveni mâncarea mea preferată. M-am înșelat. Nu cu mult, doar cu câțiva ani. Am preparat-o a doua zi și nu mi-a plăcut mai deloc. Era o simplă tocană de legume, nu strălucea în niciun fel și nici nu-mi spunea mare lucru. Așa că mi-am luat gândul de la Ratatouille. Anul trecut am revăzut filmul și m-a cuprins din nou nostalgia, așa că m-am documentat temeinic, am reluat preparatul și m-am îndrăgostit. E genul de mâncare rustică înspre campestră, care te face să te reîndrăgostești de ea de fiecare dată când ai privilegiul să o guști.

Rețete sunt câte-n lună și-n stele, de la ratatouille sotat, la cel copt în cuptor, ratatouille cu legume ferme, abia pătrunse de foc, până la o variantă gătită aproape în exces, cu legume moi dar incredibil de aromate. Varianta mea de Ratatouille e pe cât de simplă în teorie, pe atât de laborioasă. Legumele se toacă și se călesc, fiecare în parte, în ulei de măsline, până când încep să se caramelizeze, după care se amestecă și se înăbușă la foc mic în sos de roșii. Gătirea aceasta lentă durează o oră bună, dacă nu chiar două, până când legumele se topesc într-o emulsie tomnatică, înmiresmată și mătăsoasă. Normal că poți să gătești toate legumele concomitent și să sari peste caramelizare, dar rezultatul final va fi o tocăniță de legume gustoasă și nu un Ratatouille desăvârșit. Continuă să citești Ratatouille

Albuş de ou poşat

Herb egg whites, avocado & homemade bread

Breakfast

Poached herb egg whites

De fiecare dată când mă aventurez în proiecte ambiţioase de cofetărie, mă pricopsesc cu câte 6-8 albuşuri pe care le găzduiesc câteva zile în frigider, după care le arunc. Şi nimic nu mă irită în bucătărie mai mult decât risipa. Pentru a evita risipa (şi nervii aferenţi), iau frumuşel câte 2 albuşuri, le aşez pe un pătrat de folie de prospeţime, le asezonez cu ierburi proaspete, le leg într-un pacheţel şi le poşez în apă fierbinte. În felul acesta obţin nişte mingiuţe de albuş drăgălaşe, aromate şi numai bune pentru un mic dejun de sfârşit de săptămână.

Spre deosebire de clasica omletă din albuşuri, aceste mingiuţe poşate sunt extrem de aromate. În plus, în oala cu apă fierbinte se pot poşa mai multe pacheţele, în felul acesta putându-se pregăti concomitent câte 3-4 porţii. În general servesc albuşurile poşate pe câte o felie de pâine de casă cu bere unsă cu un strat generos de avocado pasat. Simplu şi delicios! Continuă să citești Albuş de ou poşat

Pâine cu bere

Cheese & beer bread

Mixing

Beer loaf

Ultima mea obsesie în materie de produse de panificație e pâinea cu brânză și bere. E o pâine extrem de ușor de preparat, este rapidă, nu necesită frământare iar ingredientele folosite sunt cel puțin comune. Rezultatul, în schimb, e unul ce depășește (cu mult) așteptările – o coajă crocantă, plină de bucățele de cașcaval rumenit și un miez delicios, dens, elastic și parfumat. Deși singura sursă de grăsime a acestui preparat este cașcavalul (și acela ales în varianta „light”, bietul de el), gustul acestei pâini este neașteptat de bogat și parcă aromele se amplifică cu fiecare îmbucătură. Acestea fiind spuse, îți doresc mult succes în a te limita la o singură porție! Continuă să citești Pâine cu bere

Porumb copt și unt aromatizat cu ierburi

Eating grilled corn

Grilled corn and butter

Herbed butter

Grilled corn & butter

Nimic nu-mi aduce aminte mai mult de gustul copilărie decât porumbul fript în jar. Acum că mă gândesc la el, parcă îi simt aroma incomfundabilă și mirosul acela familiar, dulceag și cald. Țin minte că îl luam fierbinte din jar, atât de fierbinte încât abia îl țineam în palme și mă înfruptam din el de parcă nu mai mâncasem porumb niciodată și acela avea să fie și ultimul. Dar am mai mâncat de-atunci sute de știuleți, poate chiar mii și i-am savurat de fiecare dată cu același entuziasm, pe fiecare-n parte.
De data aceasta n-am fript porumbul în jar, ci l-am copt pe grătar până l-am rumenit frumos și i-am amplificat aroma. Cât era încă fierbinte, l-am îmbrăcat într-un strat generos de unt amestecat cu ardei iute și ierburi aromatice. Despre ierburi n-am multe de povestit, decât că le-am cules din grădina mea. Mi-ar plăcea să pot descrie în cuvinte cât de faină e combinația, dar mă tem că mi-e imposibil! Continuă să citești Porumb copt și unt aromatizat cu ierburi