Salată de quinoa cu morcov, migdale și merișoare (vegan / de post)

Îmi plouă-n gură numai când mă gândesc la salata aceasta, la gustul ei minunat, la culorile ei primăvăratice, la texturile ei contrastante. Fără îndoială, e cea mai bună salată pe care am încercat-o vreodată, nu-i numai aspectuoasă, ci și deosebit de gustoasă. Se întâmplă niște treburi tare interesante în farfuria aceasta cu salată, aroma discretă de nucă a semințelor de quinoa e amplificată de fulgii rumeni de migdale, iar gustul proaspăt al morcovului se potrivește ca o mănușă cu dulceața merișoarelor. Un adevărat festin!

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 100g semințe de quinoa (1/2 cană)
  • 120ml apă (1 cană)
  • 1 morcov mediu (50g)
  • 20g fulgi de migdale
  • 40g merișoare confiate
  • 2 fire de ceapă verde
  • 1 lingură de pătrunjel tocat
  • 2 linguri suc de lămâie
  • 2 linguri ulei cu gust neutru (floarea-soarelui, rapiță)
  • sare și piuper după gust

Mod de preparare:

  1. Quinoa. Am așezat quinoa într-o sită și am spălat-o sub jet de apă timp de un minut, după care am scurs-o. Am așezat-o într-o oală de sosuri, am adăugat apa și un sfert de linguriță de sare și am pus-o la fiert la foc mare, neacoperită. Când apa a început să fiarbă, am acoperit oala cu un capac și am redus focul la minimum. Am lăsat să fiarbă timp de 15 minute, după care am stins focul și am mai lăsat oala acoperită pe aragaz (cu focul stins) încă 5 minute. După cele 5 minute am afânat quinoa cu ajutorul unei furculițe.
  2. Migdale. Între timp am luat o tigaie și am rumenit în ea fulgii de migdale la foc mediu, având însă grijă să nu se ardă.
  3. Morcov, ceapă, merișoare, pătrunjel. Am curățat morcovul cu ajutorul unui peeler de legume, după care l-am dat pe răzătoare. Am luat firele de ceapă verde și le-am tocat rondele. Am înjumătățit merișoarele. Am spălat pătrunjelul, l-am uscat cu ajuorul unui prosop de hârtie, după care l-am tocat fin.
  4. Dressing și asamblare. Pentru a forma dressingul, am luat un bol și am amestecat zeama de lămâie cu uleiul și pătrunjelul tocat. Am luat un bol încăpător și am așezat în el quinoa afânată. Peste ea am adăugat morcovul, ceapa verde, merișoarele și migdalele. Deasupra am turnat dressingul, am amestecat și am asezonat cu sare și piper.
  5. Resturi alimentare. În cazul în care rămân resturi de salată, aceasta se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, acoperită cu folie de prospețime.
    Sursa de inspirație: www.bettycrocker.com 



Pâine cu usturoi și ierburi aromatice care se rupe în bucăți (pull-apart bread)

Această pâine e extraordinară din două motive mari și late: ea se rupe în bucăți, așa că n-ai nevoie de un cuțit pentru a o servi și bucățile de pâine vin lipite între ele cu un amestec de unt, usturoi și ierburi aromatice, într-o arhitectură pur și simplu perfectă. Pâinea aceasta este piece-ul de resistence pe care îl pui în mijlocul mesei la o cină cu prietenii, din care fiecare se înfruptă, rupându-și cu sete (și foame) o bucată, apoi alta și alta și alta.

Pe lângă faptul că pâinea aceasta are factorul wow, mai e și extrem de savuroasă. E ceva atât de satisfăcător în a rupe pâinea în bucăți, bucăți care pur și simplu se topesc în gură și te răsfață cu arome de unt și usturoi copt. E o pâine aparte, care musai trebuie încercată oricând pe parcursul anului, cu atât mai mult vara, când grădinile abundă în plante aromatice. Încearc-o și mi-e imposibil să cred că vei regreta! Continuă să citești Pâine cu usturoi și ierburi aromatice care se rupe în bucăți (pull-apart bread)

Salată de bulgur cu năut și cireșe (vegană / de post)


După îndelungi cercetări, în sfârșit am găsit salata perfectă! Mare cârcotașă mai pot fi atunci când vine vorba de salate, dar acestui minunat preparat nu-i pot găsi niciun cusur, oricât de tare m-aș strădui. O prepar extrem de des, folosind ingrediente din propria-mi grădină cu legume. Salata aceasta pe cât e de consistentă, pe atât e de savuroasă, pe cât e de sănătoasă, pe atât e de adictivă.

Baza acestei salate o reprezintă bulgurul și năutul, două surse excelente de proteină vegetală, care transformă salata într-un preparat nu numai gustos, ci și foarte sățios. Acestor două proteine li se alătură castraveți proaspeți, ceapă, ierburi aromatice și cireșe dulci și zemoase, transformând preparatul într-un adevărat festin. Și pe lângă toate aceste argumente, această salată mai e și vegană, fiind potrivită pe perioada postului. Continuă să citești Salată de bulgur cu năut și cireșe (vegană / de post)

Triunghiuri cu cremă de brânză de capră, mazăre și ouă de prepeliță



Triunghiurile cu cremă de brânză de capră, mazăre blanșată și ouă de prepeliță sunt extraordinare. Sunt delicioase, aromate, primăvăratice și pe lângă toate acestea, ele reprezintă o alternativă nemaipomenită la aperitivele convenționale. Nu exagerez, sunt gata în nici 30 de minute și se evaporă de pe masă în timp și mai scurt. Pentru a-mi ușura munca, pentru baza crocantă folosesc aluat pufos de foietaj pe care îl coc între 2 tăvi. Această metodă de coacere nu-i permite aluatului să crească exagerat, rezultatul fiind o crustă relativ subțire, rumenă și crocantă. Dreptunghiurile sfărâmicioase de crustă vin mai apoi îmbrăcate într-o cremă fină de brânză de capră cu verdețuri, peste care așez cu nonșalanță boabe de mazăre și jumătăți de ouă de prepeliță cu gălbenușul moale și catifelat. Continuă să citești Triunghiuri cu cremă de brânză de capră, mazăre și ouă de prepeliță

Supă de prepeliță cu tăiței de casă



Supa de prepeliță cu tăiței de casă e supa mea preferată, fără doar și poate. Pentru mine, supa de pasăre cu tăiței e chintesența zilei de duminică, e motivul pentru care ne adunăm cu toții în jurul mesei, e ceea ce face din duminică, duminică. E fericire în stare pură, e motivul pentru care m-am îndrăgostit iremediabil de gastronomie.

Carnea de prepeliță este o carne mai fibroasă comparativ cu cea de pui, asemănându-se din acest punct de vedere cu cea de rață. Aș încadra-o mai degrabă în categoria cărnurilor roșii, are un gust bogat și o aromă subtilă de vânat. Supa de prepeliță păstrează această aromă plăcută a cărnii, e gustoasă, hrănitoare, iar asociată cu tăiței din ouă de rață, devine un adevărat festin. Și dacă tot e primăvară, mi s-ar fi părut cumplit să nu folosesc legume tinere, fragede, culese din propria mea grădină de verdețuri. De regulă nu folosesc bouquet garni când prepar o supă clară, dar aroma proaspătă de cimbru și gustul astringent al salviei complimentează minunat carnea de prepeliță. Continuă să citești Supă de prepeliță cu tăiței de casă

Shakshuka (ouă poșate în sos de roșii)



Shakshuka este un preparat nord-african absolut delicios. Sub acest nume adorabil se ascund niște ouă poșate într-un sos luxuriant de roșii. Shakshuka se servește în general la micul dejun, împreună cu lipii (pita), dar poate fi servit și la prânz sau cină. O tigaie, ulei de măsline, ceapă, ardei, usturoi, chimion și paprika. Sos de roșii. Cinci ouă poșate vreo cinci minute. Frumusețea acestui preparat este faptul că toată poezia se desfășoară într-o singură tigaie, n-ai nevoie de alte oale și ulcele.

Îmi place shakshuka pentru că:

  • e un preparat ușor de făcut, aromat, savuros, sănătos și bogat în proteine
  • e un preparat perfect pentru diminețile de week-end
  • se prepară în vreo 20 de minute
  • se prepară într-o singură tigaie
  • are o rusticitate debordantă

Continuă să citești Shakshuka (ouă poșate în sos de roșii)

Salată de ouă de prepeliță


De o vreme bună experimentez foarte mult în ceea ce privește ouăle de prepeliță, le includ aproape zilnic în meniu, la mic dejun, prânz sau cină, ca aperitiv, fel principal sau desert. Sunt foarte versatile, sunt nutritive și se mai și gătesc cât ai zice pește.

Salata de ouă de prepeliță e absolut delicioasă. Se prepară în vreo 20 de minute, e extrem de catifelată, grație maionezei făcute în casă și e o veritabilă simfonie de texturi și arome. Nu există termen de comparație între maioneza făcută în casă și cea din comerț, maioneza de casă e mult superioară, atât din punct de vedere nutritiv, cât și al gustului. Drăgălașele ouă de prepeliță, fierte în prealabil vreo 3 minute, se împrietenesc într-un bol cu ceapă verde, tije de țelină, castraveți murați (și ei preparați în casă, bineînțeles). Puțin muștar, pătrunjel, coajă de lămâie și chili. Și un pic de maioneză, sare și piper. O chiflă integrală tăiată-n două. Simplu de tot și bun rău! Continuă să citești Salată de ouă de prepeliță

Ouă scoțiene



Ouăle scoțiene nu sunt nimic altceva decât niște ouă fierte învelite într-un strat de cârnați, date prin pesmet, iar apoi gătite. Pentru acest preparat, mie-mi place să folosesc ouă de prepeliță, în felul acesta mingile de cârnați vor fi mititele, dar la fel de bine se pot folosi și ouă de găină sau rață. Ouăle scoțiene se pot servi atât calde (fel principal, alături de orez, paste sau legume), cât și reci (aperitiv). Eu prefer să le servesc ca și aperitiv rece pentru că nu sunt numai delicioase, ci și drăgălașe foc.

Tot secretul acestui preparat (evident, din punctul meu de vedere) e ca ouăle de prepeliță să fie fierte nu mai mult de 2 minute și jumătate, pentru ca gălbenușul să rămână semi-lichid, catifelat și onctuos și să curgă atunci când tai ouăle scoțiene în jumătate.

Îmi plac ouăle scoțiene pentru că:

  • sunt extrem de ușor de preparat, fiind gata în mai puțin de jumătate de oră
  • sunt delicioase și aromate
  • contrastul dintre crusta crocantă și miezul onctuos e pur și simplu divin
  • sunt adorabile
  • sunt consistente

Continuă să citești Ouă scoțiene

Roșii umplute à la Provençale (vegan / de post)

tomato

baked-tomatoes

herb-tomato

Am o curiozitate gastronomică cel puțin iritantă pentru cei din jurul meu și această curiozitate mă determină de multe ori să fac asocieri culinare cel puțin curioase, dacă nu dubioase. Îmi plac chestiile complicate, tehnice și inedite, dar de cele mai multe ori mă surprind tânjind după lucruri simple. Nu spun că lucrurile simple sunt cele mai bune, cum nu spun nici că cele complicate ar fi. Spun doar că lucrurile simple au o naturalețe care fascinează, o nonșalanță care cucerește iremediabil.

Din categoria lucrurilor simple fac parte roșiile umplute cu pesmet aromat. La această rețetă trebuie respectate două aspecte: pesmetul să fie făcut din pâine proaspătă (sau veche de-o zi) sfărâmată, iar ierburile aromatice să fie și ele proaspete; pesmetul uscat din comerț și ierburile din plic nu fac casă bună, cel puțin nu la această rețetă. Astea fiind spuse, nu pot descrie în cuvinte cam cât sunt de gustoase roșiile acestea și nici cât de ușor se prepară. Contrastul dintre pulpa dulce și suculentă a roșiei și pesmetul aromat și crocant e atât de plăcut încât n-ai cum să te limitezi la o singură porție. E pur și simplu imposibil! Continuă să citești Roșii umplute à la Provençale (vegan / de post)

Porumb copt și unt aromatizat cu ierburi

Eating grilled corn

Grilled corn and butter

Herbed butter

Grilled corn & butter

Nimic nu-mi aduce aminte mai mult de gustul copilărie decât porumbul fript în jar. Acum că mă gândesc la el, parcă îi simt aroma incomfundabilă și mirosul acela familiar, dulceag și cald. Țin minte că îl luam fierbinte din jar, atât de fierbinte încât abia îl țineam în palme și mă înfruptam din el de parcă nu mai mâncasem porumb niciodată și acela avea să fie și ultimul. Dar am mai mâncat de-atunci sute de știuleți, poate chiar mii și i-am savurat de fiecare dată cu același entuziasm, pe fiecare-n parte.
De data aceasta n-am fript porumbul în jar, ci l-am copt pe grătar până l-am rumenit frumos și i-am amplificat aroma. Cât era încă fierbinte, l-am îmbrăcat într-un strat generos de unt amestecat cu ardei iute și ierburi aromatice. Despre ierburi n-am multe de povestit, decât că le-am cules din grădina mea. Mi-ar plăcea să pot descrie în cuvinte cât de faină e combinația, dar mă tem că mi-e imposibil! Continuă să citești Porumb copt și unt aromatizat cu ierburi