Roșii umplute à la Provençale (vegan / de post)

tomato

baked-tomatoes

herb-tomato

Am o curiozitate gastronomică cel puțin iritantă pentru cei din jurul meu și această curiozitate mă determină de multe ori să fac asocieri culinare cel puțin curioase, dacă nu dubioase. Îmi plac chestiile complicate, tehnice și inedite, dar de cele mai multe ori mă surprind tânjind după lucruri simple. Nu spun că lucrurile simple sunt cele mai bune, cum nu spun nici că cele complicate ar fi. Spun doar că lucrurile simple au o naturalețe care fascinează, o nonșalanță care cucerește iremediabil.

Din categoria lucrurilor simple fac parte roșiile umplute cu pesmet aromat. La această rețetă trebuie respectate două aspecte: pesmetul să fie făcut din pâine proaspătă (sau veche de-o zi) sfărâmată, iar ierburile aromatice să fie și ele proaspete; pesmetul uscat din comerț și ierburile din plic nu fac casă bună, cel puțin nu la această rețetă. Astea fiind spuse, nu pot descrie în cuvinte cam cât sunt de gustoase roșiile acestea și nici cât de ușor se prepară. Contrastul dintre pulpa dulce și suculentă a roșiei și pesmetul aromat și crocant e atât de plăcut încât n-ai cum să te limitezi la o singură porție. E pur și simplu imposibil! Continuă să citești Roșii umplute à la Provençale (vegan / de post)

Supă toscană de fasole

tuscan-bean-soup

chopped-ingredients

soup

Cum ruginește prima frunză, cum mă pun pe preparat supe, creme, ciorbe și alte preparate lichide și preferabil calde, dacă nu fierbinți. Pur și simplu mă relaxează ideea de a avea ceva pe aragaz care să fiarbă domol și să înmiresmeze întreaga bucătărie. În spiritul acesta am preparat supa toscană de fasole, o abordare italiană a clasicei noastre supe de fasole cu afumătură. Se prepară foarte ușor, se călește jambonul, ceapa, țelina și morcovul, se sting ingredientele cu vin, se adaugă lichidul (apă sau supă), câteva roșii tocate și se lasă la fiert. La final se adaugă fasolea fiartă în prealabil și spanacul. Simplu ca bună ziua! Partea intrigantă a rețetei și, totodată, sursa gustului său complex este cotorul de parmezan care se fierbe împreună cu legumele. Da, ai citit bine, cotor de parmezan. Capătul triunghiului de brânză, chestia aia dură pe care o arunci după ce ai ras parmezanul, conferă acestei supe o aromă fabuloasă. Astea fiind spuse, data viitoare când ești pe punctul de a arunca umilul cotor de parmezan, dă-i o șansă și lasă-l să ridice o banală supă de fasole la rang de artă! Continuă să citești Supă toscană de fasole

Ratatouille

plating

vegan-ratatouille

ratatouille-french-baguette

Văzusem filmul omonim în ultimul an de liceu și tot atunci am realizat că tocmai descoperisem ceea ce va deveni mâncarea mea preferată. M-am înșelat. Nu cu mult, doar cu câțiva ani. Am preparat-o a doua zi și nu mi-a plăcut mai deloc. Era o simplă tocană de legume, nu strălucea în niciun fel și nici nu-mi spunea mare lucru. Așa că mi-am luat gândul de la Ratatouille. Anul trecut am revăzut filmul și m-a cuprins din nou nostalgia, așa că m-am documentat temeinic, am reluat preparatul și m-am îndrăgostit. E genul de mâncare rustică înspre campestră, care te face să te reîndrăgostești de ea de fiecare dată când ai privilegiul să o guști.

Rețete sunt câte-n lună și-n stele, de la ratatouille sotat, la cel copt în cuptor, ratatouille cu legume ferme, abia pătrunse de foc, până la o variantă gătită aproape în exces, cu legume moi dar incredibil de aromate. Varianta mea de Ratatouille e pe cât de simplă în teorie, pe atât de laborioasă. Legumele se toacă și se călesc, fiecare în parte, în ulei de măsline, până când încep să se caramelizeze, după care se amestecă și se înăbușă la foc mic în sos de roșii. Gătirea aceasta lentă durează o oră bună, dacă nu chiar două, până când legumele se topesc într-o emulsie tomnatică, înmiresmată și mătăsoasă. Normal că poți să gătești toate legumele concomitent și să sari peste caramelizare, dar rezultatul final va fi o tocăniță de legume gustoasă și nu un Ratatouille desăvârșit. Continuă să citești Ratatouille

Confit de roșii (vegan / de post)

Tomato confit

French baguette

Servings

Confit-ul, o veche tehnică de gătire și conservare a cărnii, își are originea în Franța. Carnea este asezonată și coaptă lent, la temperaturi joase, într-un amestec de grăsime animală, iar după gătire, carnea se poate conserva în grăsimea de preparare luni de zile. Carnea astfel gătită devine incredibil de fragedă, atât de fragedă încât efectiv se topește în gură. Tehnica aceasta se poate aplica și în cazul fructelor și a legumelor. Diferența este că în cazul vegetalelor, mediul de gătire nu este grăsimea de origine animală, ci un lichid asezonat, fie sirop de zahăr, în cazul fructelor, fie grăsime vegetală, în cazul legumelor.

Confit-ul de roșii este un preparat aparte. El presupune asezonarea roșiilor cu ulei de măsline, sare, piper și ierburi aromatice și gătitea lor la foc mic, timp de 2-3 ore, până când acestea se înmoaie și își intensifică aromele naturale. Confit-ul de roșii este un preparat extrem de versatil. El poate fi servit ca și garnitură, poate însoți paste, mămăligă sau risotto, poate fi servit în sandwich-uri sau pe crutoane de pâine, sub formă de bruschette. Chiar dacă timpul de preparare este îndelungat, rezultatul final face ca fiecare minut de așteptare să merite. Continuă să citești Confit de roșii (vegan / de post)