Prăjitură răsturnată cu mere și caramel (vegan / de post)

Să se tot facă vreo 2 ani de când coc și răscoc prăjiturica aceasta, și la propriu, si la figurat. Am tot testat un catralion de rețete vegane (de post), dar niciuna parcă nu mă satisfăcea pe deplin. Așa că după multe tentative mai mult sau mai puțin eșuate, eforturile mi-au fost în sfârșit răsplătite și am ajuns la varianta pe care o pot considera cu tărie finală. Lipsa din compoziție a produselor de origine animală nu impactează rezultatul final, lipsa ouălor e suplinită de semințele de in rehidratate, iar untul de ulei și iaurt de soia.

Nu că mă laud, departe de mine gândul, dar prăjitura aceasta e desăvârșită. O mantie fină de caramel sărat ascunde un strat generos de mere asezonate cu scorțișoară si un blat fraged, vanilat si pufos.
Pur si simplu perfectă in simplitatea ei, aromată și cu un miros îmbietor, această prăjitură se și prepară foarte ușor. Bineînțeles, ea se poate adapta in funcție de sezon, primăvara o fac cu căpșuni, vara cu piersici, toamna cu smochine, iarna cu ananas conservat, dar posibilitățile sunt nelimitate, desigur. Astea fiind spuse, hai să ne apucăm de treabă…


Ingrediente (pentru o tavă cu diametrul de 26 cm):


⦁ 3 – 4 mere de dimesiune medie (eu am folosit Ida Red)
⦁ 2 linguri zahăr brun pudră (de consistența nisipului umed)
⦁ 1 lingură ulei de cocos
⦁ 2 linguri fulgi de migdale
⦁ 300g făină albă tip 000
⦁ 150g zahăr alb granulat
⦁ 1 plic de praf de copt
⦁ 1/4 linguriță bicarbonat de sodiu
⦁ 1/2 linguriță sare
⦁ 1/2 linguriță scorțișoară
⦁ 1 linguriță extract de vanilie
⦁ 300g iaurt de soia
⦁ 120ml ulei vegetal
⦁ 3 linguri semințe de in măcinate
⦁ 9 linguri de apă

Mod de preparare:

  1. Preîncălzirea cuptorului și pregătirea tăvii. Am preîncălzit cuptorul la 200°C / 400° F (treapta 6). Am luat o tavă (cu diametrul de 26cm) cu fund detașabil, am uns-o cu ulei de cocos și am tapetat-o cu hârtie de copt (am folosit ulei pentru ca hârtia să se lipească de tavă).
  2. Pregătirea ingredientelor. Am cântărit ingredientele. Am curățat merele, le-am tăiat în 4, am îndepărtat cotoarele, după care am împărțit fiecare sfert în 3 felii. Am râșnițat semințele de in (ele se pot zdrobi într-un mojar în lipsa unei râșnițe). Le-am hidratat în 9 linguri de apă, după care am lăsat amestecul deoparte pentru 5 minute.
  3. Așezarea merelor. Am luat tava tapetată cu hârtie, am adăugat uleiul de cocos topit și zahărul brun și am omogenizat amestecul ajutorul unei spatule. Am adăugat un vârf de cuțit de sare și am răsfirat fulgii de migdale în ploaie. Am așezat merele deasupra fulgilor de migdale în cercuri concentrice.
  4. Pregătirea ingredientelor uscate. Întru-un bol încăpător am cernut făina. Am adăugat jumătate din cantitatea de sare (adica un sfert de linguriță), bicarbonatul de sodiu, praful de copt , zahărul și scorțișoara și am amestecat.
  5. Pregătirea ingredientelor umede. Într-un bol am amestecat iaurtul de soia cu uleiul, extractul de vanilie și semințele de in rehidratate.
  6. Aluatul. Am adăugat ingredientele umede peste cele uscate și am amestecat cu spatula până la omogenizare, fară să exagerez.
  7. Coacere. Am turnat amestecul în tavă și l-am copt timp de 10 minute în cuptorul preîncălzit. După 10 minute am scăzut temperatura la 180°C / 350° F (treapta 4) și am mai copt blatul pentru 30 – 35 de minute (până când a trecut testul scobitorii).
  8. Răcire. După 5 minute am scos blatul din tavă l-am așezat pe un suport metalic pentu răcit.

Trufe de ciocolată (vegan / de post)

Catifelate, onctuoase și cu un gust bogat de ciocolată, aceste minunate trufe vegane (de post) fac deliciul după-amiezelor toride de vară. În compoziția lor intră 2 ingrediente de bază și vreo 2 -3 ingrediente obționale, care nu fac altceva decât să le desăvârșească gustul. Sunt gata cât ai bate din palme și cam tot atât de rapid dispar din frigider. Dacă nu ai încercat rețeta până acum, te invit cu căldură să o faci!

Ingrediente:

  • 300g ciocolată amăruie (eu am folosit cea cu 60% cacao)
  • 240ml cremă de cocos (crema e partea solidă a unei conserve cu lapte de cocos)
  • coaja rasă a unei jumătăți de portocală organică
  • 1 linguriță extract de vanilie
  • 4 – 5 linguri pudră de cacao (pentru finisare)

Mod de preparare:

  1. Pregătirea ciocolatei. Am tăiat ciocolata în cubulețe, cu cât cuburile vor fi mai mici, cu atât ciocolata se va topi mai repede. Am așezat ciocolata într-un bol.
  2. Încălzirea cremei de cocos. Am așezaat crema de cocos într-o cratiță și am încălzit-o până când au început să iasă aburi. Am turnat crema fierbinte peste cubulețele de ciocolată și am lăsat bolul deoparte pentru 2 – 3 minute.
  3. Prepararea ganache-ului. După ce au trecut cele 2 minute am început să amestec viguros până când am obținut o cremă fină. Am adăugat coaja de portocală și extractul de vanilie și am amestecat.
  4. Răcirea ganacheului. Am refrigerat ganache-ul timp de vreo 3 ore până când s-a solidificat complet (am verificat acest lucru cu ajutorul unui cuțit).
  5. Modelarea trufelor. Cu ajutorul unei noisette (instrument cu care se formează mingiuțele de pepene) am format trufele, după care le-am dat o formă sferică cu ajutorul degetelor unse cu ulei. Le-am pudrat cu cacao și le-am refrigerat până la consum.

Sursa de inspirație: www.lovingitvegan.com

Babka – cozonac cu ciocolată și migdale (vegan / de post)

Nu pot descrie în cuvinte cât îmi sunt de dragi cozonacii. Pur și simplu îi ador. Simpli, cu rahat, nucă, mac, roșcove, ciocolată sau bezea de cocos, rulați, despicați sau împletiți, toți mi-s dragi. Una dintre rețetele mele de suflet e babka, un cozonac cu origini poloneze despicat și răsucit. Azi vin cu o variantă de post a acestui minunat desert, un cozonac auriu, pufos și aerat, umplut cu o cremă onctuoasă de ciocolată și migdale. Un cozonac de post nu numai frumușel foc, ci și absolut de-li-cios.

Ingrediente (pentru 2 cozonaci):

  • 500 g făină tip 650
  • 250 ml lapte de migdale
  • 90 ml ulei de floarea soarelui
  • 7 g drojdie uscata
  • 120 g zahăr pudră
  • ¼ linguriță sare
  • 1/8 linguriță pudră de turmenic (curcuma) – pentru colorarea aluatului
  • 1 linguriță extract de vanilie
  • coaja unei portocale
  • 100g ciocolată amăruie
  • 100g migdale tocate
  • 60ml ulei de cocos
  • 50g zahăr pudră
  • 30g cacao

Mod de preparare:

1. Activarea drojdiei.
Am amestecat laptele cu zahărul și am încălzit compoziția la foc mic, amestecând până când zahărul s-a topit. Am luat oala de pe foc și am așteptat să coboare temperatura lichidului la 36-38°C (“ca de pâine”). Când amestecul a ajuns la temperatura dorită, am adăugat drojdia si am lăsat vasul deoparte, într-un loc cald, pentru 15 minute (după cele 15 minute amestecul prezenta bule la suprafață).

2. Formarea aluatului. Într-un vas încăpător am cernut făina și pudra de curcuma, am adăugat laptele cu drojdia activată, vanilia și coaja de portocala. Am omogenizat bine amestecul cu o lingură de lemn, am adăugat seara și am continuat să amestec până am format o minge de aluat.

3. Frământarea aluatului. Am mutat aluatul pe o suprafața de lucru pudrată cu făină și am început să îl frământ, adăugând câte o linguriță de ulei. Am observat că aluatul devenea tot mai lipicios cu fiecare linguriță de ulei adăugată dar am continuat să îl frământ, pudrând blatul de lucru cu puțină făină. După 15 minute de frământat aluatul era elastic și neted la suprafață. L-am așezat înapoi în vas, l-am acoperit cu un prosop și l-am lăsat la dospit pentru o oră și jumătate.

4. Prepararea cremei. Între timp am preparat crema. Am topit ciocolata pe baine-marie, am adăugat uleiul de cocos, zahărul si pudra de cacao si am amestecat până la omogenizare.

5. Întinderea aluatului. După 90 de minute aluatul își dublase volumul, așa că l-am frământat vreo 2 minute pentru a elimina bulele de aer formate în interiorul lui. Am tapetat cu făină blatul de lucru și am împărțit bila de aluat în două. Am luat prima bilă și cu ajutorul unui sucitor și i-am dat o formă dreptunghiulară cu grosimea de 1 cm si lungimea egală cu cea a tăvii.

6. Umplerea cozonacului. Am turnat jumatate din cantitatea de crema de ciocolata peste dreptunghiul de aluat și am distribuit-o uniform, avand grija sa nu o inting mai mult de 2 cm de la marginile. Am pudrat aluatul cu jumatate din cantitatea de  migdale macinate.

7. Rularea cozonacului. Am uns latura stângă cu lapte de migdale. L-am rulat de la drepta la stânga, având grijă să lipesc bine partea unsă cu lapte. Cu un cutit ascuțit și pudrat generos cu făina l-am tăiat pe lung. Am lipit bine capetele si am răsucit jumătățile obținute având grijă să le lipesc și la cealaltă extremitate. Am așezat cozonacul în tava tapetată cu hârtie de copt și am procedat la fel și cu cel de-al doilea cozonac.

8. Coacerea cozonacilor. I-am acoperit cu un prosop curat și i-am lăsat la dopit pentru o ora. Am copt cozonacii în cuptorul preîncalzit la 180°C, pentru 30-35 minute (erau gata atunci când au trecut testul scobitorii). I-am lăsat la răcit pe un grătar pentru cel puțin 2 ore inainte de a-i felia.

Sursele de inspirație:

www.lauraadamache.ro
www.prettysimplesweet.com

Česnica (cesniţa) cu foi făcute în casă – plăcintă tradiţională sârbească de Crăciun

Cesnița este un desert minunat care se servește în gospodăriile sârbești în Ajun de Crăciun pe rit vechi. Dacă acum doi ani, folosindu-mă de foi de plăcintă din comerț, am ilustrat o variantă facilă de preparare a cesniței, acum am considerat de cuviință să-mi iau inima-n dinți și să o prepar à l’ancienne, exact așa cum o pregătea draga mea bunică. În timpul preparării, în ceșniță se ascunde un bănuț iar cel ce-l va nimeri, se spune că va fi norocos tot anul.

 

Să fi fost de-o șchioapă când am văzut-o ultima oară pe bunica preparând cesnița, dar imaginile-mi sunt încă atât de vivide, precum un film vechi care se derulează în mintea mea necontenit. Acest film mut mi-a marcat temeinic copilăria, mai mult decât orice altceva. Încă-mi sunt vii în memorie toți pașii,  începând cu cernutul făinii, topitul unturii, plămădirea și frământarea aluatului, odihnirea lui, măcinarea nucii, aranjarea fără cusur a feței de masă, întinderea aluatului cu mâinile, așezarea în tavă a foilor, umplerea lor, așezarea bănuților norocoși, crestarea aluatului, coacerea plăcintei…

Din teama de a nu omite nimic, am intervievat mai multe femei din comunitatea sârbă din Arad și Timiș, așa că rețeta pe care o voi prezenta în cele ce urmează e o fuziune între bagajul meu informațional și trucurile dumnealor dezvăluite după zeci și zeci de cesnițe perfecte.

Ingrediente(pentru o tavă de 30x22cm, adică 20 de felii de cesniță):

pentru foi

  • 500g făină pentru pâine tip 650 *
  • 255ml apă „ca de pâine” (între 36 – 38°C) – sau 17 linguri de apă
  • 75ml ulei vegetal cu gust neutru / untură topită – 5 linguri de ulei
  • 10ml oțet 9° – 2 lingurițe
  • un praf de sare – 1/8 linguriță

pentru ungerea foilor

  • 45ml ulei vegetal cu gust neutru / untură topită – 3 linguri
  • 45ml lapte
  • 3 linguri de miere (opțional)

pentru umplutură

  • 300g nucă
  • 225g zahăr tos **
  • coaja unei lămâi
  • 3 bănuți (spălați temeinic cu apă și săpun, după care sterilizați prin fierbere ptr minimum 30 de minute)

Mod de preparare:

  1. Într-un bol încăpător am cernut făina și am amestecat-o cu sarea.
  2. Am făcut o adâncitură în mijlocul ingredientelor uscate și am adăugat apa călduță, uleiul și oțetul. Am amestecat cu o furculiță până a rezultat o minge de aluat pe care am frământat-o în bol timp de vreo 3 minute, până când a devenit netedă la suprafață.
  3. Am mutat aluatul pe blatul de lucru și am continuat să-l frământ cu podul palmei, aruncându-l cu putere pe sufrața mesei. L-am învelit lejer într-o pungă de plastic, l-am acoperit cu un prosop și l-am lăsat la odihnit pentru minim 1 oră (odihnirea aluatului este vitală pentru relaxarea glutenului).
  4. Am sterilizat bănuții prin fierbere timp de 30 de minute.
  5. Am măcinat nuca și am ras coaja de lâmâie. Am luat 2 boluri. În primul am amestecat nuca, zahărul, coaja rasă de lămâie și în al doilea am amestecat uleiul cu laptele.
  6. Am luat tava și am tapetat-o cu hârtie de copt.
  7. După ce aluatul s-a odihnit, am îndepărtat punga de plastic și l-am împărțit în 3 bucăți relativ egale. O bucată de aluat am lăsat-o pe suprafața de lucru și pe celelalte două le-am reintrodus în pungă.
  8. Am pudrat suprafața de lucru cu făină și am întins alutul cu sucitorul până când avea grosimea de 1/2 de cm.
  9. Am acoperit masa cu o față de masă curată (se poate folosi și lenjerie de pat), am așezat foaia de aluat întinsă pe podul palmelor și am început să o întind cu mișcări ușoare din centru înspre periferie. După ce partea centrală părea sufcicient de subțire, am așezat foaia pe fața de masă și am continuat să o subțiez, trăgând ferm marginile foii înspre marginile mesei, rotindu-mă de jur împrejurul mesei. În momentul în care foaia opunea rezistență, mă opream și lăsam aluatul să se odihnească pentru câteva momente. La final foaia trebuie să fie atât de subțire încât se poate citi ziarul prin ea. Am tăiat foaia în 4 părți egale (m-am folosit de un cutter de pizza).
  10. Am luat prima foaie și am continuat (dacă era nevoie) să o întind pe cele 2 laturi tăiate (unde era practic mijlocul foii mari de aluat). Am așezat-o în tavă și i-am îndepărtat marginile mai groase. Am uns-o cu amestecul de ulei și lapte. Peste ea am așezat cea de-a doua foaie, pe care am uns-o.
  11. Peste cea de-a doua foaie am distribui uniform 2 pumni de nucă dulce și aromată.
  12. Am acoperit nuca cu cea de-a treia foaie, am uns foaia și am distribuit uniform amestecul de nucă.
  13. Am procedat la fel până am ajuns la foaia nr. 6 (după ce-am epuizat prima bucată de aluat intinsă, am trecut la întinsul celei de-a doua bucăți din pungă), când peste amestecul de nucă am așezat cei 3 bănuți sterilizați.
  14. Am continuat cu restul foilor până când am ajuns la foaia nr. 10, pe care am uns-o și peste care am așezat ultimul strat generos de nucă.
  15. Am acoperit nuca cu penultima foaie de aluat. Am uns foaia și am acoperit-o cu ultima foaie de aluat. Am tăiat suprafața plăcintei în 20 de pătrate, am uns-o cu amestecul de ulei și lapte și am pus-o în cuptorul preîncălzit la foc mediu – mare 375°F/190°C (trapta 5) pentru 30 de minute.
  16. Cât plăcinta era încă fierbunte, am uns-o cu 3 linguri de miere amestecate cu 2 linguri de apă și am acoperit-o cu un prosop. Acest pas este absolut opțional, în unele gospodării se însiropează cesnița, în timp ce alte gospodării o preferă uscată.

 

Notă:

*Conținutul mare de gluten este esențial pentru elasticitatea foilor. Un conținut mare de gluten împiedică ruperea foilor.

**Se poate folosi și zahăr brun. Cantitatea aceasta de zahăr (225g) mi se pare idealăzahăr, făcând prăjitura moderat dulce, dar această cantitatea se poate modifica după gustul fiecăruia.











Biscuiți shortbread cu lavandă (vegan / de post)

Când mă gândesc la gustarea ideală, îmi imaginez o cană mare de ceai fierbinte însoțită de biscuiți proaspăt scoși din cuptor. Iubesc biscuiții, indifererent de formă, aromă sau culoare, așa că m-am îndrăgostit de aceste dreptunghiuri parfumate încă de la prima înghițitură. Biscuiții shortbread sunt originari din Scoția și în compoziția lor intră o parte de zahăr, două părți de unt și trei părți de făină. Eu am respectat proporțiile dar am înlocuit untul cu margarină, adaptând astfel rețeta pentru perioada postului. Acești biscuiți sunt atât de fragezi încât pur și simplu se topesc în gură, iar aroma lavandei te învăluie cu fiecare înghițitură.

Biscuiții cu lavandă sunt pe cât de savuroși, pe atât de ușor de făcut. Aluatul se modelează în forma unui baton, se refrigerează și se taie în dreptunghiuri, așa că n-ai nevoie de forme speciale pentru tăiat biscuiți. E fascinant cum câteva ingrediente banale reușesc să se transformă în ceva sublim.

Ingrediente (pentru 20 de biscuiți):

  • 115g margarină / grăsime tartinabilă vegană (unt vegan) / ulei de cocos în stare solidă –  la temperatura camerei
  • 130g făină albă tip 000
  • 30g zahăr pudră
  • 1/2 linguriță extract de vanilie
  • 1/2 linguriță flori de lavandă tocate
  • un praf de sare



Mod de preparare:

  1. Am preincalzit cuptorul la 180C / 350F (treapta 4).
  2. Am așezat grăsimea (margarina, în cazul meu) într-un bol încăpător și am aerat-o cu ajutorul unui mixer timp de vreo 15 secunde. Am cernut zahărul pudră și l-am adăugat peste grăsime. Am mixat cele 2 ingrediente până la omogenizare.
  3. Am adăugat sarea, vanilia și florile uscate de lavandă (pe care le-am tocat fin în prealabil). Am amestecat până la omogenizare.
  4. Am adăugat făina cernută și am continuat să mixez până când amestecul avea aspectul de nisip umed. Am lăsat mixerul deoparte și am început să frământ cu degetele până când amestecul sfărâmicios s-a compactat, devenind o cocă.
  5. Am modelat aluatul într-un baton și l-am așezat între 2 dreptunghiuri de folie de prospețime. Am continuat să modelez batonul, apăsând ușor de sus în jos, până când acesta a devenit un paralelipiped. L-am introdus în congelator timp de 15 minute.
  6. După 15 minute l-am dezvelit și l-am împărțit în 20 de felii subțiri de vreo 4-5mm. Eu inițial crestez tot aluatul, după care tai feliile propriu-zise.
  7. Am așezat biscuiții pe o tavă tapetată cu hârtie pergamentată și am refrigerat tava timp de 10 minute. Această etapă permite biscuiților să-și păstreze forma în timpul coacerii.
  8. Am intodus tava în cuptorul preîncălzit și am copt biscuiții până când au devenit aurii la bază (13-14 minute).
  9. I-am așezat pe un grătar pentru a se răci, după care i-am depozitat într-un borcan închis ermetic.




Mingiuțe cu morcovi și nuci (raw vegan)



Dacă iubești dulciurile, cu siguranță vei adora acest tip de desert / gustare / boost de energie. Se prepară extraordinar de ușor, practic se mixează ingredientele într-un robot de bucătărie, toată povestea durând nu mai mult de 10 minute, de la cântărirea până la modelarea lor. Aceste mingiuțe sunt un desert crud (raw vegan), preparat din nuci, semințe, cereale și fructe deshidratate, ceea ce-l face nu numai savuros, ci și sănătos, perfect pentru copii. Eu le-am preparat din morcovi, nuci, ovăz și curmale deshidratate, pe care le-am asezonat cu coajă de portocală, scorțișoară și extract de vanilie și mi-au ieșit 20 de mingiuțe brune-portocalii, dulci, aromate, parfumate, care pur și simplu se topesc în gură.

Pe lângă faptul că sunt un deliciu, ele sunt de asemenea bogate în nutrienți (proteine, fibre, vitamine, minerale și grăsimi benefice). Aceste mingiuțe nu au adaos de zahăr procesat, ele fiind îndulcite cu ajutorul zaharurilor furnizate de curmale și morcovi, astfel devenind o alternativă minunată la dulciurile din comerț. Mărturisesc cu sinceritate că de când am descoperit tipul acesta de desert, m-am îndepărtat îmbucurător de mult de ciocolata de pe rafturile supemarketurilor. Eu, marea devoratoare de dulciuri… Continuă să citești Mingiuțe cu morcovi și nuci (raw vegan)

Crumble cu cireșe și migdale

Pur și simplu n-am chef de simetrii, geometrii și finisaje, câteodată. Am momente când o plăcintă trântită haotic într-o farfurie albă îmi creează o stare de extaz, de satisfacție deplină, cum nicio altă perfecțiune nu mi-ar putea vreodată oferi. În acele momente nu-mi rămâne altceva de făcut decât să prepar un crumble.

Crumble-ul nu-i nimic altceva decât un strat generos de fructe de sezon, acoperit cu nonșalanță de un amestec sfărâmicios de făină și unt rece. Fructele se gătesc lent în sucul lor propriu, creând un sos aromat, parfumat și mătăsos, în timp ce crusta sfărâmicioasă se rumenește frumos. Nu-i cel mai estetic desert din lume, cu asta sunt de acord, dar gustul e unul pur si simplu divin. Pentru această variantă de crumble am ales cireșe pietroase de iunie, pe care le-am asezonat cu apă de trandafiri (la fel de bine mergea și extractul de vanilie sau migdale), după care le-am acoperit cu un strat generos de unt, făină, zahăr brun și fulgi de migdale. O nebunie curată! Continuă să citești Crumble cu cireșe și migdale

French Toast din pâine integrală

French Toast (frigănele dulci, pâine cu ou, pâine pane sau Pain Perdu) este un preparat absolut divin. În esență, nu-i nimic altceva decât niște felii de pâine veche de-o zi scufundate într-un amestec de ou și lapte aromat cu scorțișoară, prăjite la foc domol în unt, garnisite cu miere și fructe proaspete și savurate la mic dejun. Prepar această minunăție de fiecare dată când mă pricopsesc cu pâine veche pe care parcă nu mă lasă sufletul s-o arunc. Mi se pare fascinat modul în care un ingredient indezirabil, asociat cu alte două trei ingredient banale, se metamorfozează în ceva sublim.

Pentru acest preparat am folosit cam orice tip de pâine, de la cea albă, la cea integrală, focaccia, ciabatta, cozonac, babka sau challah. Cel mai des folosesc pâine integrală veche de două zile, pe care o înmoi într-un amestec de lapte, ou și zahăr brun aromatizat cu vanilie, nucșoară și scorțișoară. Pâinea veche dă preparatului o consistență nemaipomenită; nu-i capăt de țară nici dacă pâinea-i proaspătă, nu-i nevoie să aștepți două zile până când dumneaei catadicsește să se usuce, o poți deshidrata în cuptorul încins timp de vreo 10 minute. Astea fiind spune, hai să ne apucăm de treabă! Continuă să citești French Toast din pâine integrală

Prăjitură cu nucă de cocos (Torta al Cocco)

 

Prăjitura aceasta este pur și simplu divină. Are trei componente, toate minunate și toate pe bază de nucă de cocos. Un blat ce se topește în gură, sfidând parcă regulile fizicii (și ale chimiei, pe alocuri), o glazură delicată și un topping de lamele crocante de cocos. E perfectă servită la mic dejun, ca și gustare de după-amiază, alături de ceai sau cafea, sau poate fi servită ca și desert, că doar e o prăjitură.

Îmi place prăjitura cu nucă de cocos pentru că:

  • are gust de cocos, ceea ce pentru mine e întotdeuna un plus
  • are o textură și o consistență extrem de interesante, e incredibil de fragedă și de parfumată
  • nu are făină, prin urmare nu are gluten
  • e gata în 40 de minute
  • Vai! Era să uit! Are gust de cocos!

Continuă să citești Prăjitură cu nucă de cocos (Torta al Cocco)

Pere poșate în vin și cremă de mascarpone aromatizată cu apă de flori de portocal



Perele poșate în vin sunt o poveste aparte. Dacă lucrurile simple sunt cele mai sofisticate, atunci perele poșate sunt chintesența acestei idei. Pere, zahăr brun,  vin roșu. Poate și o păstaie de vanilie, un anason stelat și un baton de scorțișoară. N-ai nevoie de mai mult pentru a crea un desert spectaculos, savuros și extrem de rafinat.

Perele poșate sunt foarte versatile. Servite alături de un platou de brânzeturi, complimentează orice masă festivă, oricât de pretențioasă ar fi ea. Servite alături de o bulină de înghețată de vanilie, perele fac deliciul zilelor toride de vară. Dar de data aceasta le-am servit alături de o reducție de vin (vinul în care au fiert perele, bineînțeles) și de o cremă de mascarpone cu miere și apă de flori de portocal. O combinație divină! Continuă să citești Pere poșate în vin și cremă de mascarpone aromatizată cu apă de flori de portocal