Acadele crocante din aripi de pui cu sos picant de roșii (chicken lollipops)



Acadelele din aripi de pui sunt întotdeauna o idee bună, fie că sunt servite ca și aperitiv, gustare sau fel principal. Sub crusta lor crocantă se ascunde o carne fragedă, suculentă și aromată. E un preparat necostisitor, cu ingrediente la-ndemână și foarte apreciat, mai ales în rândul piticilor!

Prepar foarte des acadele din aripioare și de fiecare dată folosesc doar ciocănelele (partea superioară a aripii, cea cu un singur os). În general le marinez cu un amestec de suc și coajă de lămâie, salvie și usturoi și le las la frăgezit și aromatizat peste noapte. Așa am făcut și de data aceasta și am obținut niște acadele foarte fragede și tare simpatice, pe care le-am servit alături de un sos de roșii și chilli făcut în casă.

Acadele din aripi de pui

Ingrediente (pentru 6 porții):

  • 12 ciocănele de aripi
  • ¼ cană făină
  • ½ cană pesmet
  • 1 ou
  • 1 lingură lapte
  • ¼ linguriță sare
  • ¼ linguriță piper

pentru marinadă

  • 1 lingură ulei de măsline
  • zeama și sucul unei jumătăți de lămâie
  • 1 linguriță zahăr brun pudră
  • 3 căței de usturoi zdrobiți
  • 7 frunze de salvie
  • ½ linguriță sare de mare
  • ¼ linguriță piperMod de preparare:
    1. Am preparat marinada amestecând ingredientele menționate mai sus.
    2. Am pregătit ciocănelele. Am făcut o incizie de jur împrejurul osului la 1 cm de capătul aripioarei, tăind atât pielea cât și tendoanele. Am împins carnea spre capătul superior al aripii, folosindu-mă de un cuțit de legume pentru a curăța osul. Am rulat carnea peste piele, ]n felul acesta obținând o sferă cu carnea la exterior și pielea la interior (poze).
    3. Am pus aripioarele în bolul cu marinadă și am amestecat pentru a se acoperi uniform cu amestecul de lămâie și ulei de măsline, după care le-am așezat într-o pungă și le-am așezat în frigider pentru minim 4 ore (peste noapte, în cazul meu).
    4. După ce aripioarele s-au marinat, am luat 3 boluri; în primul am pus făina, în al doilea pesmetul și în al treilea am bătut oul împreună cu laptele,sarea și piperul.
    5. Am trecut aripioarele prin făină, ou bătut și pesmet (poză).
    6. Le-am prăjit în baie de ulei încins la 170°C timp de 7-8 minute, până când s-au rumenit (în momentul în care am înțepat o aripioară cu o furculiță, lichidul care a ieșit era clar).
    7. Le-am așezat pe un șervețel absorbant și le-am servit alături de sosul de roșii.



    Sos de roșii și chilli

    Ingrediente (pentru 6 porții):

    • 1 lingură ulei de măsline
    • 1 ceapă
    • ½ morcov (15g)
    • ½ tijă de apio (15g)
    • 2 căței de usturoi
    • 1 ardei iute
    • 30 ml vin roșu sec
    • 1 conservă de roșii (400g)
    • 1 frunză de dafin
    • 1 linguriță de cimbru tocat
    • 1 linguriță de zahăr brun
    • ¼ linguriță sare de mare
    • ¼ linguriță piper


    Mod de preparare:

    1. Am curățat legumele și le-am tocat mărunt.
    2. Într-o oală încăpătoare am pus uleiul de măsline la încins. Am adăugat ceapa tăiată solzi și cubulețele de morcov, apio și ardeiul iute tocat mărunt; le-am călit la foc mediu până când ceapa a devenit translucidă (vreo 5 minute).
    3. Am adăugat usturoiul, frunzele de dafin și cimbrul și am amestecat timp de 1 minut.
    4. Am adăugat vinul și am amestecat până când lichidul s-a redus la jumătate.
    5. Am adăugat roșiile, am redus focul la minim și am lăsat să fiarbă sosul (neacoperit) timp de 30-40 de minute, până când devenise foarte gros.
    6. La final am scos frunza de dafin, am adăugat zahărul, sarea și piperul și l-am pasat cu ajutorul uni blender.
    7. Am servit acadelele la temperatura camerei, pe farfurii de desert pe care le-am „pictat” cu sosul de roșii și chili.





Smochine cu brânză de capră și prosciutto


Ce faci atunci când primești în dar cele mai frumoase smochine din lume? Te minunezi pe ele vreo jumătate de ceas, le faci câteva poze, le tragi la patru ace (adicătelea le umpli cu brânză de capră și le învelești în prosciutto), după care le savurezi pe nerăsuflate.

Dintotdeauna am adorat combinația dulce-sărat, așa că rețeta aceasta este chintesența acestei asocieri. Smochinele dulci și parfumate se potrivesc de minune cu prosciutto sărat și afumat, în timp ce aciditatea brânzei de capră contrabalansează dulceața fructelor. Rezultă din toată povestea asta un aperitiv de zile mari, o nebunie delicioasă, elegantă și parfumată.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 4 smochine coapte
  • 40g brânză de capră
  • 2 felii de prosciutto
  • 1 lingură reducție oțet baslamic

Mod de preparare:

  1. Am preîncălzit cuptorul la 180°C / 350°F (treapta 4).
  2. Am spălat smochinele și le-am șters cu un șervet de bucătărie. Le-am îndepărtat codițele și le-am tăiat în cruce, de sus în jos, având grijă să las treimea de la bază intactă.
  3. Am sfărâmat brânza și am distribuit-o egal în cavitățile celor 4 smochine.
  4. Am înjumătățit feliile de prosciutto pe lung și am învelit fiecare smochină cu câte o jumătate de felie de prosciutto.
  5. Am fixat felia de prosciutto cu câte o scobitoare.
  6. Am așezat smochinele într-o tavă tapetată cu hârtie pergamentată și le-am introdus în cuptor pentru 20 de minute.
  7. După ce s-au copt, le-am lăsat să se tempereze timp de vreo 10 minute, după care le-am servit ca și aperitiv, stropite cu reducție de oțet balsamic.

Triunghiuri cu cremă de brânză de capră, mazăre și ouă de prepeliță



Triunghiurile cu cremă de brânză de capră, mazăre blanșată și ouă de prepeliță sunt extraordinare. Sunt delicioase, aromate, primăvăratice și pe lângă toate acestea, ele reprezintă o alternativă nemaipomenită la aperitivele convenționale. Nu exagerez, sunt gata în nici 30 de minute și se evaporă de pe masă în timp și mai scurt. Pentru a-mi ușura munca, pentru baza crocantă folosesc aluat pufos de foietaj pe care îl coc între 2 tăvi. Această metodă de coacere nu-i permite aluatului să crească exagerat, rezultatul fiind o crustă relativ subțire, rumenă și crocantă. Dreptunghiurile sfărâmicioase de crustă vin mai apoi îmbrăcate într-o cremă fină de brânză de capră cu verdețuri, peste care așez cu nonșalanță boabe de mazăre și jumătăți de ouă de prepeliță cu gălbenușul moale și catifelat. Continuă să citești Triunghiuri cu cremă de brânză de capră, mazăre și ouă de prepeliță

Canapé de primăvară (focaccia cu brânză de capră, căpșuni, prosciutto și reducție de oțet balsamic)

Canapé-urile acestea primăvăratice sunt absolut delicioase. Baza o reprezintă o felie subțire de focaccia cu negrilică proaspăt scoasă din cuptor iar ca și topping am ales brânză de capră, iute și acidă, prosciutto, căpșuni dulci și zemoase, panglici de mentă și reducție de oțet balsamic. Reducția de oțet balsamic este un condiment extraordinar, are un gust acrișor înspre dulceag și o aromă inconfundabilă. Merge nemaipomenit alături de brânzeturi, legume, fructe sau diverse deserturi. Dacă tot e primăvară și grădina mea abundă în flori, am decis să garnisesc canapé-urile cu flori comestibile, strict din considerente estetice.

Focaccia am preparat-o în casă, după rețeta aceasta, aducându-i totuși câteva modificări minore. Aluatul l-am preparat cu o seară înainte, l-am frământat bine, l-am așezat într-un bol, am acoperit bolul cu folie de prospețime și l-am refrigerat până a doua zi dimineață. Focaccia mea a dospit lent, în frigider, timp de 12 ore. A doua zi am frământat-o, am rulat-o, am garnisit-o cu negrilică și ulei de măsline și am mai lăsat-o la dospit timp de o oră, după care am copt-o.

Reducția de oțet balsamic am preparat-o în casă. Într-o oală de sosuri am turnat o cană de oțet balsamic pe care l-am fiert la foc mic până când volumul lui s-a redus cu două treimi (în final am avut o teime de cană de reducție). La finalul fierberii, reducția are consistența unui sirop, ea urmând să se îngroașe pe măsură ce se răcește, moment în care o torn într-un borcan cu capac și o refrigerez. Continuă să citești Canapé de primăvară (focaccia cu brânză de capră, căpșuni, prosciutto și reducție de oțet balsamic)

Hummus cu leurdă



Hummusul este o minunată pastă de năut de origine orientală, consistentă și catifelată, cu o aromă plăcută de susan. Este un preparat vegan (de post) bogat în proteine, foarte ușor de preparat și extrem de delicios. Am încercat o sumedenie de variante de hummus de-a lungul timpului și m-am jucat atât cu ingredientele, cât și cu tehnicile care stau la baza preparării sale. Pentru a obține un hummus ireal de mătăsos, recurg de fiecare dată la aceleași două trucuri. În primul rând decojesc boabele de năut, le înlătur pielițele cu ajutorul degetelor, după care le adaug în robotul de bucătărie. Al doilea truc este acela de a începe hummusul printr-o emulsie, printr-o “maioneză” formată din tahini, suc de lime și ulei de măsline turnat în fir subțire. Aceste 2 detalii fac diferența între un hummus gustos si un hummus divin.

Varianta pe care ți-o propun este una nemaipomenit de catifelată, aromată și colorată: hummus cu leurdă. Minunata leurdă, cu gustul ei plăcut de usturoi, este și un ingredient nutritiv, bogat în carotenoizi, Vit A, Vit C și complex de vit B. Consumată crudă, leurda poate avea un gust prea agresiv, prea ierbos pentru unele papile gustative, așa că prefer să o blanșez înainte de a o folosi.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 1 conservă de năut (400g)
  • 50g leurdă
  • 1 lingură tahini (15g) – preparat după rețeta aceasta
  • 2 linguri suc de lime (30ml)
  • 3 linguri ulei de măsline (45ml)
  • 1 – 2 linguri apă (15-30ml)
  • ¼ linguriță chimion (chimion, nu chimen – sunt două condimente diferite; în lb. engleză: chimion = cumin, chimen = caraway)
  • 1/8 linguriță fulgi de chili
  • sare după gust

Mod de preparare:

  1. Am blanșat leurda. Am pus la fiert 1l de apă. Am spălat frunzele de leurdă și le-am tăiat codițele fibroase. Când apa a început să fiarbă am adăugat leurda, am redus focul la minimum și am opărit-o pentru 40 de secunde. Între timp am pregătit un vas cu apă rece în care am adăugat vreo 10 cuburi de gheață. După cele 40 de secunde am strecurat leurda și am așezat-o rapid în bolul cu apă foarte rece. După ce leurda s-a răcit complet am strecurat-o și am stors-o de excesul de apă cu ajutorul mâinilor.
  2. M-am ocupat de năut. Am strecurat boabele de năut cu ajutorul unei strecurătoare, după care le-am clătit sub jetul de apă. Am luat câte 8 – 10 boabe și le-am frecat între palme pentru a le înlătura cojile – pasul acesta este opțional (poză).
  3. Am așezat pasta de susan (tahini) și sucul de lime în vasul robotului de bucătărie și am mixat până când am obținut o emulsie (poză).
  4. Cu robotul pornit, am turnat prima lingură de ulei și am mixat. Am procedat la fel și cu celelalte 2 linguri. În acest moment amestecul avea consistența unei maioneze (poză).
  5. Am adăugat năutul decorticat și am mixat timp de un minut, până când a rezultat o pastă.
  6. Am adăugat leurda blanșată (și mărunțită) și condimentele (chimion, fulgi de chili și sare) pe care le-am sfărâmat într-un mojar în prealabil. Am mixat hummusul, adăugând apă până când am ajuns la consistența dorită . Robotul meu de bucătărie nu este unul puternic, așa că m-am folosit și de un blender vertical pentru a  crea un hummus verde și catifelat.
  7. Am servit hummusul cu chilfle făcute în casă (după rețeta aceasta), ceapă verde și ridichi.





    Sursa de inspirație: www.inspiredtaste.net

Confit de roșii (vegan / de post)

Tomato confit

French baguette

Servings

Confit-ul, o veche tehnică de gătire și conservare a cărnii, își are originea în Franța. Carnea este asezonată și coaptă lent, la temperaturi joase, într-un amestec de grăsime animală, iar după gătire, carnea se poate conserva în grăsimea de preparare luni de zile. Carnea astfel gătită devine incredibil de fragedă, atât de fragedă încât efectiv se topește în gură. Tehnica aceasta se poate aplica și în cazul fructelor și a legumelor. Diferența este că în cazul vegetalelor, mediul de gătire nu este grăsimea de origine animală, ci un lichid asezonat, fie sirop de zahăr, în cazul fructelor, fie grăsime vegetală, în cazul legumelor.

Confit-ul de roșii este un preparat aparte. El presupune asezonarea roșiilor cu ulei de măsline, sare, piper și ierburi aromatice și gătitea lor la foc mic, timp de 2-3 ore, până când acestea se înmoaie și își intensifică aromele naturale. Confit-ul de roșii este un preparat extrem de versatil. El poate fi servit ca și garnitură, poate însoți paste, mămăligă sau risotto, poate fi servit în sandwich-uri sau pe crutoane de pâine, sub formă de bruschette. Chiar dacă timpul de preparare este îndelungat, rezultatul final face ca fiecare minut de așteptare să merite. Continuă să citești Confit de roșii (vegan / de post)

Chiftele de zucchini și telemea

Zucchini cake - plating

Cakes

Zucchini cake & herb Greek yogurt

Am crescut într-o familie mare amatoare de carne (ca să mă exprim elegant), iar gândul că baza unor chiftele ar putea fi și vegetală era de neconceput. Eu încerc din răsputeri să rup cercul acesta vicios și să introduc cât mai multe legume și fructe în dietă, oricând și sub orice formă. Așa am găsit rețeta aceasta de chiftele de zucchini și telemea, o rețetă nesperat de gustoasă și hrănitoare. Chiftelele acestea se modelează în mingiuțe, se aplatizează și se coc în cuptor, la foc mare. În felul acesta ele prind o crustă crocantă care ascunde în interior un amestec cremos și aromat. N-are rost să o lungesc, chiftelele acestea minunate intră în categoria rețetelor obligatorii de preparat vara! Continuă să citești Chiftele de zucchini și telemea

Porumb copt și unt aromatizat cu ierburi

Eating grilled corn

Grilled corn and butter

Herbed butter

Grilled corn & butter

Nimic nu-mi aduce aminte mai mult de gustul copilărie decât porumbul fript în jar. Acum că mă gândesc la el, parcă îi simt aroma incomfundabilă și mirosul acela familiar, dulceag și cald. Țin minte că îl luam fierbinte din jar, atât de fierbinte încât abia îl țineam în palme și mă înfruptam din el de parcă nu mai mâncasem porumb niciodată și acela avea să fie și ultimul. Dar am mai mâncat de-atunci sute de știuleți, poate chiar mii și i-am savurat de fiecare dată cu același entuziasm, pe fiecare-n parte.
De data aceasta n-am fript porumbul în jar, ci l-am copt pe grătar până l-am rumenit frumos și i-am amplificat aroma. Cât era încă fierbinte, l-am îmbrăcat într-un strat generos de unt amestecat cu ardei iute și ierburi aromatice. Despre ierburi n-am multe de povestit, decât că le-am cules din grădina mea. Mi-ar plăcea să pot descrie în cuvinte cât de faină e combinația, dar mă tem că mi-e imposibil! Continuă să citești Porumb copt și unt aromatizat cu ierburi

Pâté de mazăre și ricotta cu ceapă caramelizată

Pea appetizersFocacciaBlanched peas
Pâté-ul de mazăre preparat din mazăre congelată e un aperitiv foarte gustos.   Atunci când e preparat din mazăre proaspătă, pâté-ul devine pur și simplu demențial. Mazărea blanșată, mixată împreună cu ricotta, parmezan, ceapă verde și mentă se transformă într-o cremă densă, aromată, cu gust de primăvară și de un verde aproape ireal. Aproape.

Nemaiavând pâine în casă, m-am gândit că ar fi o idee strălucită să pregătesc o focaccia (preparată fix după rețeta aceasta), pentru că ș-așa nu mai făcusem de mult pâine (de 3 zile, ca să fiu mai precisă). Așa că până a dospit focaccia, am preparat rapid pâté-ul de mazăre și ricotta. Cum aveam ceva timp la dispoziție, m-am decis să caramelizez și vreo 2 cepe uitate de câteva săptămâni bune în cămară. Le-am caramelizat încet, la foc mic, fără zahăr, până au căpătat o culoare brună și un gust extrem de bogat și dulce. Am asamblat preparatele enumerate anterior și am obținut un aperitiv drăgălaș și extrem de gustos. Continuă să citești Pâté de mazăre și ricotta cu ceapă caramelizată

Salată de ton cu avocado (Paleo)

Tuna boatTuna saladAvocado, apple tuna salad
Îmi place tare mult salata de ton cu ceapă și maioneză. Mi-a plăcut combinația asta dintotdeuna și niciodată n-am încercat să o perfecționez pentru simplul fapt că o consideram deja perfectă. Problema a apărut în ziua în care n-am avut niciun ou în casă și-mi era imposibil să trântesc o maioneză. Căutând un înlocuitor pentru maioneză, am dat peste un avocado amețit care-și făcea veacul prin cămară și mi-am zis să-i dau și lui o șansă. N-am regretat. Ba mai mult, din ziua aceea salata mea de ton conține întotdeuna avocado și nu maioneză.   Continuă să citești Salată de ton cu avocado (Paleo)