Salată de dovleac copt cu porumb dulce și nuci

pumpkins

pumpkin

pumpkin-corn-salad

Din punct de vedere culinar, pentru mine toamna nu înseamnă altceva decât dovleac. Înseamnă supe și piureuri de dovleac, salate, plăcinte, prăjituri și smoothie-uri, toate savuroase și toate de dovleac. Dovleacul plăcintar e o legumă minunată, consistentă, aromată, dulce și versatilă. Eu rezonez cu varietatea Musquee de Provence, varietate pe care o cultiv de câțiva ani buni în grădina mea de legume. E un dovleac gigant, are coaja preponderent brun-portocalie, cu porțiuni verde-albăstrui în zona de contact cu solul, cu o consistență cărnoasă și un gust divin. Continuă să citești Salată de dovleac copt cu porumb dulce și nuci

Sos de ardei iute dulce-acrișor (vegan / de post)

 

chili

chili-sauce-jars

Sosul de chili e o chestie divină! E un sos vegan dulce-acrișor, care se prepară din trei ingrediente (chili, oțet de mere și zahăr), toate la-ndemână și toate relativ necostisitoare. Sosul acesta are capacitatea de a transforma orice fel de mâncare în ceva sublim. E delicios cu legume sau brânzeturi, cu omlete sau pâine cu ou, cu paste, cu orez, în burgeri sau sandwich-uri. Atât de mult îmi place de dumnealui, încât aș fi în stare să-l servesc și cu tort de ciocolată, tarte de fructe sau cu te miri ce alte deserturi, atât doar că mă descurajează usturoiul din compoziție.

E un sos dens, are consistența unei dulceți de fructe, iar culoarea este una vibrantă. E dulce-acrișor, parfumat, aromat și picant. Se prepară extrem de rapid, iar ținut în frigider, rezistă până la două luni (dacă borcanul cu dulceață sterilizează prin fierbere, preparartul va rezista mult și bine în cămară). Teoretic. Practic, o să termini ditamai borcanul în maxim 2 săptămâni. Pe cuvânt! Sosul de chili e o minunăție! Continuă să citești Sos de ardei iute dulce-acrișor (vegan / de post)

Tort Mocha (Tort de cafea cu cremă Ganache)



sponges

chocolate

cake

VespressoCooking face un anișor. Nu-mi vine să cred! Habar n-am cum a zburat timpul, dar mă bucur tare că m-am aruncat cu capul înainte în acest proiect atât de drag mie. A fost un an plin, mi-am schimbat cariera, am pus bazele unei micro ferme de păsări, mi-am descoperit pasiunea pentru fotografie, am urmat cursurile unei școli de bucătari și am devenit chef cu acte-n regulă. Cu riscul de a deveni clișeică, simt nevoia să îți mulțumesc! Îți mulțumesc din suflet pentru fiecare vizită, pentru fiecare rând citit și pentru fiecare rețetă salvată!
Nu puteam aniversa fără un tort, iar acest tort n-are nicio șansă să fie altfel decât extraordinar. Faptul că ciocolata și cafeaua merg nemaipomenit, asta e indiscutabil. Totuși, tortul acesta reușește să mă surpindă la fiecare felie. Blaturile sunt echilibrul perfect între dens și aerat iar ganacheul spumos e pur și simplu divin.

Blatul e de fapt o reinterpretare a unui pandișpani pe care îl savuram frecvent în Italia la mic dejun. M-au cucerit consistența și gustul lui încă de la prima felie și mi-am dorit enorm să-l reproduc în propria mea bucătărie. Persuasivă fiind din fire, am obținut rețeta numaidecât și de atunci o prepar cel puțin de două ori pe lună, dacă nu mai des. Din pură curiozitate am asociat pandișpanul cu o cremă ganache și mi-a plăcut rezultatul la nebunie.

Despre ganache n-am prea multe de povestit. Ganacheul e o cremă clasică obținută din ciocolată (de obicei neagră) topită în smântână pentru frișcă. Consistența finală a cremei e dată de raportul dintre cele două ingrediente. Eu folosesc următoarea schemă: Continuă să citești Tort Mocha (Tort de cafea cu cremă Ganache)

Pulpe de cocoș în sos de vin și salvie

rooster-plating

braised-rooster

thick-sauce

Cocoșul, ca pilon de bază al unei gospodării, are o viață extrem de activă, fertilizează ouăle, menține ordinea socială, mă aleargă pe mine când mi-e lumea mai dragă  își apără familia de eventualii prădători, așa că toată sumedenia aceasta de activități trebuie să fie susținută de o masă muculară extrem de puternică. După prepararea termică, această masă musculară atât de necesară îndepliniriii atribuțiilor zilnice, devine (de cele mai multe ori) o experiență ațoasă și înecăcioasă. Bref, o experiență neplăcută. Pentru a frăgezi carnea și pentru a o face să devină suculentă, eu aplez la 2 trucuri:

  1. Las carnea la maturat în frigider pentru un interval de 2-4 zile. Trucul acesta l-am învățat de la bunica mea și îl aplic (cu succes) de fiecare dată. Șterg bine cocoșul, îl învelesc în hârtie pergamentată, îl depozitez pe un raft al frigiderului pe care nu-l accesez foarte des, pentru a nu deranja carnea împachetată și o scot din frigider cu o oră înainte de a o prepara (pentru a ajunge la temperatura camerei). Spre deosebire de folia de plastic, hârtia pergamentată lasă carnea să respire și să se frăgezească în voie.
  2. O gătesc lent, la temperatură joasă. O sigilez în tigaie, doar cât să-i dau culoare, o sting cu vin, o acopăr de jumătate cu supă, acopăr tigaia cu un capac și las cocoșul să se gătească timp de o oră, având grijă să stropesc carnea cu sucurile din tigaie din 15 în 15 minute. În mod evident, cu cât cocoșul este mai înaintat în vârstă, cu atât timpul de gătire este mai lung.

Aplicând aceste 2 trucuri, rezultă de fiecare dată o friptură fragedă și suculentă. Gustul cărnii e pur și simplu divin, onctuos, ușor fieros și cu note subtile de vin și salvie. Dacă n-am reușit să-ți spulber mitul eu-nu-mănânc-pui-de-casă-că-i-prea-ațos, măcar sper că te-am pus pe gânduri! Continuă să citești Pulpe de cocoș în sos de vin și salvie