Salată de linte cu pepene verde și porumb copt (vegan / de post)



Rar mi-a fost dat să mă intersectez cu o salată atât de interesantă. E o salată aparte, atât prin combinații de gusturi, cât și prin asocieri de culori și texturi. E o salată simplă în aparență, preparată din 5 ingrediente, toate necostisitoare și toate de sezon. Porumbul copt, dulce și aromat, pepene verde zemos și parfumat, linte consistentă și aproape cremoasă. Trei ingrediente cu personalitate, a căror arome parcă se amplifică sub ploaia de chives tocat și zeamă de lime.

E consistentă, grație proteinelor furnizate de linte, așa că e absolut perfectă servită la prânz, cină, sau la iarbă verde și e o idee genială de a recicla pepenele verde care se tot trage în frigider de vreo două zile bună, fără să-i acorde cineva atenție. Salata aceasta e o nebunie curată!

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 1 conservă de linte (250g)
  • 2 sțiuleți de porumb (250g boabe de porumb)
  • 1/8 penene verde de dimensiune medie (250g cuburi)
  • 2 linguri ulei de măsline
  • ½ lime
  • 10g chives (ceapa ciorii)
  • sare după gust

Mod de preparare:

  1. Am copt știuleții de porumb exact ca și în rețeta aceasta. După ce s-au rumenit, i-am acoperit cu un prosop de bucătărie curat și i-am lăsat deoparte pentru 5 minute.
  2. În timp ce porumbul se rumenea pe grătar, m-am ocupat de pepene. Am tăiat felia în felii mai mici, le-am îndepărtat coaja, după care le-am tăiat în cubulețe. Fiecare cubuleț l-am tăiat în 2 triunghiuri și am îndepărtat sâmburii cu ajutorul unui cuțit (poză).
  3. Am tocat frunzele de chives.
  4. După ce au trecut cele 5 minute, am tăiat baza știuleților, după care le-am tăiat boabele cu un cuțit ascuțit (poză).
  5. Am clătit lintea, am strecurat-o bine, după care am amestecat-o cu boabele de porumb. Am stropit amestecul cu ulei de măsline, l-am asezonat cu sare și l-am așezat pe un platou.
  6. Am garnisit salata de linte și porumb cu triunghiuri de pepene verde. Înainte de a o servi, am stropit-o cu zeama jumătății de lime.
  7. În cazul în care rămân resturi de salată, aceasta se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, acoperită cu folie de prospețime.

Tips & Tricks Vegan: Pentru un plus de proteină și de acizi grași esențiali, îți recomand să presari deasupra salatei 1 – 2 linguri de semințe de cânepă.

Tips & Tricks Vegetarian: Salata aceasta, deja delicioasă, e senzațională cu o felie generosă de telemea sfărâmată deasupra.



 

Limonadă cu pepene roșu (raw vegan)

Pe căldura aceasta, minunăția asta de limonadă cu gust de vară merge fix ca o mănușă (pun intended!). Răcorește teribil, hidratează nemaipomenit și îndulcește exact atât cât trebuie. Nici nu știu ce-mi place cel mai mult la ea. Poate culoare hipnotică. Sau aroma inconfundabilă de pepene roșu. Sau poate faptul că e gata în câteva minuțele.

Mare parte din dulceața limonadei e asigurată de pepenele roșu. Dacă nimeresc un bostan extra-copt și extra-dulce, de multe ori nici nu mai adaug edulcolant. Eu o prepar raw vegan, așa că dacă pepenele nu mi se pare suficient de dulce, îndulcesc limonada cu puțin sirop de arțar, dar la fel de bine se poate îndulci cu zahăr sau miere. La final o servesc în borcane mari, umplute cu gheață și frunze de mentă, pentru un plus de prospețime și o savurez tolănită la umbra copacului din grădină.

Ingrediente (pentru 1l de limonadă):

  • 600g cuburi de pepene roșu
  • 100ml zeamă de lămâie (1 ½ sau 2 lămâi)
  • 300ml apă
  • 1 – 2 linguri sirop de arțar (30ml)

pentru servire:

  • gheață
  • frunze de mentă

Mod de preparare:

  1. Am luat bucata de pepene roșu și i-am îndepărtat coaja, după care am tăiat-o în cuburi.
  2. Am îndepărtat cu grijă semințele negre cu ajutorul unui cuțit de legume (poză).
  3. Am stors lămâile într-un bol.
  4. Am așezat cuburile de pepene roșu în vasul unui blender, după care am adăugat apa și 1 lingură de sirop de arțar. Am așezat o sită deasupra vasului și am strecurat zeama de lămâie (ca să nu ajungă pulpa și semințele în blender).
  5. Am pulsat vreo 15 secunde, până când ingredientele s-au omogenizat. Am gustat sucul și am simțit nevoia să adaug și cealaltă lingură de sirop de arțar.
  6. Am așezat sita deasupra unei sticle cu gura largă și am turnat limonada din vas în sticlă, strecurând-o.
  7. Am servit-o rece, în borcane umplute cu gheață și frunze de mentă.





Ouă de prepeliță cu sos de usturoi și iaurt grecesc



De când cu adorabila mea fermă de păsări, am ocazia să testez zilnic rețete cu ouă. Ne bucurăm de ouă de găină, rață, gâscă, bibilică, prepeliță, iar dacă am omis vreo drăgălașă lighioană înaripată din enumerație, să-mi fie cu iertare. Așa că treaba-i relativ simplă: noi le oferim lor iubire (și porumb) și ele ne oferă nouă ouă. Am observat că cel mai des mă îndrept înspre ouăle de prepeliță, iar alegerea nu-i justificată atât prin valoarea lor nutritivă, cât prin faptul că se gătesc extrem de repede. Și în plus îmi place să le devorez întregi și să-mi imaginez că ele au dimesiune normală iar eu sunt un gigant, dar asta e o cu totul altă poveste.

Rețeta mea preferată de ouă de prepeliță este și cea mai simplă rețetă pe care o prepar. E delicioasă și e gata în nici 15 minute. Fierb ouăle timp de 3 minute, le decojesc și le servesc alături de un sos catifelat de usturoi și iaurt grecesc. Nu știu ce anume le face perfecte. Poate simplitatea sosului care permite ouălor să strălucească. Poate prepararea sosului care îmi amintește de grația cu care învârtea bunica mea în maioneză. Sau poate dansul bucății de pâine frânte-n sosul galben citrin. Pur și simplu nu știu.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 24 ouă de prepeliță
  • 2 linguri sos aïoli (rețeta mai jos)
  • 2 linguri iaurt grecesc
  • 1 lingură fulgi de midgale

pentru sosul aïoli :

  • 1 gălbenuș de ou
  • 1 linguriță muștar de Dijon
  • 120ml ulei de măsline
  • 1 linguriță apă caldă
  • 1 lingură suc de lămâie
  • 1 cățel de usturoi
  • 1/8 linguriță piper alb
  • ¼ – ½ linguriță sare

Pentru această rețetă folosesc jumătate (2 – 3 linguri) din cantitatea de sos aïoli care rezultă din ingredintele enumerate mai sus.

Mod de preparare:

  1. Am spălat ouăle de prepeliță, le-am așezat într-o oală și le-am acoperit cu apă rece. Am pus oala pe aragaz la foc mediu-mare și am așteptat să dea în clocot. Când a început să fiarbă, am redus focul la minimum și am fiert ouăle timp de 3 minute. Le-am scos într-un bol cu apă rece, le-am lăsat să se răcească timp de vreo 5 minute, după care le-am decojit.
  2. Intre timp am preparat sosul. Într-un bol am amestecat gălbenușul cu muștarul, prin mișcări circulare și într-un singur sens, folosindu-mă de un tel.
  3. Am adăugat câte o linguriță de ulei de măsline, amestecând încontinuu până ce am rămas cu o singură lingură de ulei.
  4. Folosindu-mă de un mojar, am pisat usturoiul împreună cu sarea, piperul și lingura de ulei rămasă.
  5. Am adăugat peste amestecul de ou usturoiul pisat, lingurița de apă și lingura de suc de lămâie și am amestecat până când am obținut un sos omogen.
  6. Am luat jumătate din cantitatea de sos aïoli și am amestecat-o cu aceeași cantitate de iaurt grecesc. Am asezonat cu sare și piper.
  7. Am așezat sosul pe fundul unui platou, am așezat ouăle în sos și le-am garnisit cu fulgii de migdale (pe care i-am rumenit într-o tigaie în prealabil). Am servit ouăle alături de chifle rapide făcute în casă (după rețeta aceasta).

 

 

 

 

Cartofi Hasselback (vegan / de post)



Îmi plac foarte mult cartofii, sub orice formă și în orice combinație. De la cartofi albi, la cei dulci sau mov, de la salată, rösti sau piure de cartofi, la cartofi natur, prăjiți sau copți. Însă pentru acele momente în care nu mă pot decide dacă mi-e poftă pe cartofi piure sau pe cei prăjiți, există delicioșii cartofi Hasselback. Această rețetă nordică reunește textura crocantă a cartofilor prăjiți cu consistența onctuasă a piureului. Aceste evantaie din cartof, pe lângă faptul că sunt frumușele foc, mai sunt și gustoase și sănătoase.

Tehnica lor de pregătire este una foarte simplă, cartofii se crestează în felii paralele, se ung cu unt, după care se rumenesc în cuptor. Pentru a-mi ușura munca, prefer să așez cartoful într-o lingură mare pe care să o sprijin pe o rolă de hârtie (poză). Marginile lingurii îmi vor ghida tăieturile și nu-mi vor permite să secționez cartoful în bucăți. Am vrut ca rețeta să fie una vegană și să o pot consuma și pe perioada postului, așa că am înlocuit untul cu ulei de măsline; pentru a mima gustul complex dat de unt, am împănat cartofii cu felii subțiri de usturoi și frunze de cimbru. Rezultatul a fost unul (muuuuult) mai mult decât satisfăcător!

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 8 cartofi de dimensiune medie (eu am folosit cartofi noi)
  • 3 linguri ulei de măsline
  • 5 căței de usturoi
  • 1 ramură de cimbru
  • ½ linguriță sare
  • ¼ linguriță piper proaspăt măcinat

Mod de preparare:

  1. Am preîncălzit cuptorul la 220°C / 425°F (treapta 7).
  2. Am spălat cartofii, i-am pudrat cu ½ lingură de sare grunjoasă și i-am lăsat deoparte pentru 5 minute. După cele 5 minute le-am îndepărtat pielița cu un cuțit de legume (poză), după care i-am spălat din nou și i-am uscat cu un șervet de hârtie.
  3. Am luat un cartof și l-am așezat într-o lingură. Mânerul lingurii l-am rezemat pe un rol de hârtie, pentru a nu-mi aluneca lingura (fundul pe care am așezat lingura este unul antiderapant, dar dacă simți că lingura îți alunecă, ia un șervet de hârtie, umezește-l și așează-l sub lingură).
  4. Cu un cuțit ascuțit am început să feliez cu grijă cartoful (în felii subțiri de vreo 3 mm), de fiecare dată lama cuțitului oprindu-se în marginile lingurii. Am procedat la fel și cu restul cartofilor.
  5. Am spălat cartofii, i-am șters cu un prosop de hârtie și am feliat usturoiul în felii subțiri.
  6. Am împănat fiecare cartof cu câte 5 felii de usturoi și 5 frunzulițe de cimbru (alternativ).
  7. Am așezat cartofii într-o tavă tapetată cu hârtie pergamentată, i-am stropit cu ulei de măsline, după care i-am pudrat cu sare și piper, având grijă să-i asezonez nu doar la suprafață, ci și în interior.
  8. Am introdus tava în cuptor și am copt cartofii până când s-au rumenit și lama cuțitului intra cu ușurință în ei (timpul de gătire depinde de dimensiunea cartofilor). Ai mei erau gata după 50 de minute. I-am servit calzi alături de un sos rece de usturoi, dar la fel de bine mergea și un sos de roșii sau avocado.


Sursa de inspirație: www.thekitchn.com

Pâine cu usturoi și ierburi aromatice care se rupe în bucăți (pull-apart bread)

Această pâine e extraordinară din două motive mari și late: ea se rupe în bucăți, așa că n-ai nevoie de un cuțit pentru a o servi și bucățile de pâine vin lipite între ele cu un amestec de unt, usturoi și ierburi aromatice, într-o arhitectură pur și simplu perfectă. Pâinea aceasta este piece-ul de resistence pe care îl pui în mijlocul mesei la o cină cu prietenii, din care fiecare se înfruptă, rupându-și cu sete (și foame) o bucată, apoi alta și alta și alta.

Pe lângă faptul că pâinea aceasta are factorul wow, mai e și extrem de savuroasă. E ceva atât de satisfăcător în a rupe pâinea în bucăți, bucăți care pur și simplu se topesc în gură și te răsfață cu arome de unt și usturoi copt. E o pâine aparte, care musai trebuie încercată oricând pe parcursul anului, cu atât mai mult vara, când grădinile abundă în plante aromatice. Încearc-o și mi-e imposibil să cred că vei regreta!

Ingrediente (pentru o tavă de cozonac de 30 x 13 x 7 cm):

  • 420g făină tip 000
  • 120ml apă “ca de pâine” (36-38°C)
  • 1 linguriță de drojdie uscată activă (5g)
  • 1 lingură zahăr granulat (15g)
  • 1 linguriță cu vârf de sare (6g)
  • 120ml lapte
  • 1 lingură + 3 linguri unt (60g în total)
  • 2 căței de usturoi
  • 1 lingură ierburi aromatice tocate (eu am folosit pătrunjel și cimbru proaspăt)

Mod de preparare:

  1. Într-un bol am amestecat apa, drojdia și zahărul și am lăsat bolul deoparte pentru vreo 10 minute. După cele 10 minute, drojdia se activase și amestecul era spumos la suprafață.
  2. Într-o oală mică am pus laptele la încălzit. Am adăugat o lingură de unt și am așteptat ca untul să se topească, după care am luat oala de pe foc.
  3. Într-un bol încăpător am cernut făina și am amestecat-o cu sarea. Am făcut o adâncitură în mijlocul ei și am turnat amestecul de drojdie și laptele. Am amestecat cu o lingură de lemn până am format o minge de aluat.
  4. Am mutat aluatul pe suprafața de lucru pudrată cu făină și l-am frământat timp de 5 minute, pudrându-l cu făină atunci când era prea lipicios (atât cât să se desprindă de suprafața de lucru). După cele 5 minute de frâmântare, aluatul devenise suplu și elastic.
  5. L-am pus înapoi în bol, l-am așezat într-un loc cald, l-am acoperit cu un prosop și l-am lăsat să dospească până când și-a dublat volumul (vreo 50 de minute).
  6. După ce a dospit, l-am readus pe suprafața de lucru pudrată cu făină și l-am frământat pentru a elibera bulele de aer acmulate în interiorul său.
  7. L-am împărțit în 4 și am alungit cu palmele fiecare bucată, pentru a forma un baton. Am împărțit fiecare baton în 12 bucăți (poză). Am luat fiecare bucată și i-am dat o formă circulară cu ajutorul palmelor (poză).
  8. Am luat o tavă pentru cozonac și am tapetat-o cu hârtie pergamentată.
  9. Am topit 3 linguri de unt și am adăugat usturoiul ras și ierburile tocate (poză).
  10. Am luat fiecare bucată de aluat și am trecut-o prin amestecul de unt, având grijă să scutur excesul.
  11. Am acoperit fundul tăvii (poză), după care am așezat al doilea și al treilea strat de cercuri de aluat (poză).
  12. Am preîncălzit cuptorul la 180°C / 350°F (treapta 4).
  13. Am acoperit tava cu un prosop de bucătărie, după care am lăsat-o la dospit timp de 40 – 50 de minute.
  14. Am introdus tava în cuptorul preîncălzit și am copt pâine timp de 30 de minute, până când a deveit rumenă și parfumată.
  15. Am scos-o din cuptor și am uns-o cu restul amestecului de unt topit.
  16. Am așezat-o pe un suport de metal pentru a se răcori, după care am servit-o. o.Sursa de inspirație: www.rasamalaysia.com