Spaghetti din zucchini cu sos marinara – Zoodles alla Marinara (Raw Vegan)



Pastele acestea sunt minunate din patru motive mari și late (hop și rima):

  1. sunt un deliciu raw vegan, adică se prepară fără cuptor / grill / mașină de gătit, un detaliu binevenit pe canicula aceasta care încă nu dă semne de astâmpărare
  2. nefiind preparate termic, sunt o metodă excelentă de a introduce nutrienți în dietă
  3. toată treaba, de la culesul roșiei, până la așezarea nelipsitei frunze de busuioc nu durează mai mult de 15 minute
  4. august fiind, s-au copt și roșiile de grădină care dau preparatului o savoare aparte

Spiralizatorul de legume își face treaba absolut ireproșabil și ușurează munca teribil, dar dacă ai un pic de timp liber la dispoziție, el poate fi înlocuit cu un fund de lemn și un cuțit ascuțit. Dovlecelul se taie în felii late de jumătate de centimetru, după care fiecare felie se taie pe lung, în tăiței cu lățimea tot de o jumătate de centimetru. Nu spun că nu-i o treabă laborioasă, dar lipsa spiralizatorului nu m-a împiedicat niciodată să mă bucur de spaghetti de zucchini proaspete, delicioase și sănătoase. Continuă să citești Spaghetti din zucchini cu sos marinara – Zoodles alla Marinara (Raw Vegan)

Curry de ouă de prepeliță cu unt și sfeclă

quail-egg-curry-naan

quail-egg-beetroot-curry

pretty-little-quail

silky-curry

quail-egg-butter-curry-and-sprouts

Ouă de prepeliță servite într-un sos de unt, sfeclă și roșii, catifelat și parfumat cu Garam Masala, celebrul amestec de condimente. Nu știu dacă sună bine sau nu, dar e divin. Rar mă dă pe spate câte o combinație de arome, nu că aș fi eu greu impresionabilă, dar încerc să-mi mențin calmul culinar. Însă combinația aceasta de arome mă fascinează, mă răvășește și mă duce chiar și în punctul de a o găti la 12 noaptea, în pijamale, dacă mi se face dor.

Punctul de plecare al acestei rețete este Murgh Makhani, un curry (o tocană, dacă vrei) de origine indiană absolut delicios. Murgh Makhani se prepară din pui, unt și roșii, dar eu l-am reinterpretat înlocuind puiul cu ouă de prepeliță. Atât de bine s-au integrat ouăle în ecuație, încât de mai bine de 3 ani îl prepar doar în forma aceasta. Ideal ar fi ca untul să fie înlocuit cu ghee, untul clarifiat indian, un element-cheie din medicina ayurvedică, cu proprietăți recunoscute și de către medicina occidentală. N-am avut ghee la îndemână (îl prepar în casă, din unt de țară și taman acum am rămas fără), dar untul românesc a funcționat și el de minune. Continuă să citești Curry de ouă de prepeliță cu unt și sfeclă

Pulpe de cocoș în sos de vin și salvie

rooster-plating

braised-rooster

thick-sauce

Cocoșul, ca pilon de bază al unei gospodării, are o viață extrem de activă, fertilizează ouăle, menține ordinea socială, mă aleargă pe mine când mi-e lumea mai dragă  își apără familia de eventualii prădători, așa că toată sumedenia aceasta de activități trebuie să fie susținută de o masă muculară extrem de puternică. După prepararea termică, această masă musculară atât de necesară îndepliniriii atribuțiilor zilnice, devine (de cele mai multe ori) o experiență ațoasă și înecăcioasă. Bref, o experiență neplăcută. Pentru a frăgezi carnea și pentru a o face să devină suculentă, eu aplez la 2 trucuri:

  1. Las carnea la maturat în frigider pentru un interval de 2-4 zile. Trucul acesta l-am învățat de la bunica mea și îl aplic (cu succes) de fiecare dată. Șterg bine cocoșul, îl învelesc în hârtie pergamentată, îl depozitez pe un raft al frigiderului pe care nu-l accesez foarte des, pentru a nu deranja carnea împachetată și o scot din frigider cu o oră înainte de a o prepara (pentru a ajunge la temperatura camerei). Spre deosebire de folia de plastic, hârtia pergamentată lasă carnea să respire și să se frăgezească în voie.
  2. O gătesc lent, la temperatură joasă. O sigilez în tigaie, doar cât să-i dau culoare, o sting cu vin, o acopăr de jumătate cu supă, acopăr tigaia cu un capac și las cocoșul să se gătească timp de o oră, având grijă să stropesc carnea cu sucurile din tigaie din 15 în 15 minute. În mod evident, cu cât cocoșul este mai înaintat în vârstă, cu atât timpul de gătire este mai lung.

Aplicând aceste 2 trucuri, rezultă de fiecare dată o friptură fragedă și suculentă. Gustul cărnii e pur și simplu divin, onctuos, ușor fieros și cu note subtile de vin și salvie. Dacă n-am reușit să-ți spulber mitul eu-nu-mănânc-pui-de-casă-că-i-prea-ațos, măcar sper că te-am pus pe gânduri! Continuă să citești Pulpe de cocoș în sos de vin și salvie

Paste trofie cu pesto de sfeclă coaptă și semințe de dovleac

plating

roasted-beets

beetroot-pesto-trofie

Dacă tot a venit toamna și dârdâi de frig de câteva zile bune, am început să incorporez în rutina culinară și rețete cu caracter autumnal. Și ce-ar fi toamna fără legume? Iubesc din tot sufletul toamna și legumele ei minunate, consistente și pline de aromă. Azi am avut la îndemână câteva sfecle roșii mici și foarte parfumate și m-am gândit să le împrietenesc cu semințe de dovleac (că tot e și sezonul dumnealui) și cu niște Grana Padano rasă și să le transform într-un pesto tomnatic. Zis și făcut! În timp ce sfeclele se coceau cumințele în cuptor, am fiert al dente niște paste. De regulă prefer să le prepar eu, dar acum am apelat la cutia ce stătea de câteva săptămâni, stingheră, pe un raft din cămară. A rezultat un preparat consistent, cu o culoare aproape ireală și un gust diferit, extrem de interesant, bogat, astringent, ușor citric, un gust de octombrie.

Cum pesto alla genovese, varianta originală a celebrului sos, rezonează cu  pastele trofie, eram tare curioasă să descopăr cum comunică pastele în discuție cu pesto-ul de sfeclă. Comunică extraordinar, își șoptesc povești de dragoste! Continuă să citești Paste trofie cu pesto de sfeclă coaptă și semințe de dovleac

Ratatouille

plating

vegan-ratatouille

ratatouille-french-baguette

Văzusem filmul omonim în ultimul an de liceu și tot atunci am realizat că tocmai descoperisem ceea ce va deveni mâncarea mea preferată. M-am înșelat. Nu cu mult, doar cu câțiva ani. Am preparat-o a doua zi și nu mi-a plăcut mai deloc. Era o simplă tocană de legume, nu strălucea în niciun fel și nici nu-mi spunea mare lucru. Așa că mi-am luat gândul de la Ratatouille. Anul trecut am revăzut filmul și m-a cuprins din nou nostalgia, așa că m-am documentat temeinic, am reluat preparatul și m-am îndrăgostit. E genul de mâncare rustică înspre campestră, care te face să te reîndrăgostești de ea de fiecare dată când ai privilegiul să o guști.

Rețete sunt câte-n lună și-n stele, de la ratatouille sotat, la cel copt în cuptor, ratatouille cu legume ferme, abia pătrunse de foc, până la o variantă gătită aproape în exces, cu legume moi dar incredibil de aromate. Varianta mea de Ratatouille e pe cât de simplă în teorie, pe atât de laborioasă. Legumele se toacă și se călesc, fiecare în parte, în ulei de măsline, până când încep să se caramelizeze, după care se amestecă și se înăbușă la foc mic în sos de roșii. Gătirea aceasta lentă durează o oră bună, dacă nu chiar două, până când legumele se topesc într-o emulsie tomnatică, înmiresmată și mătăsoasă. Normal că poți să gătești toate legumele concomitent și să sari peste caramelizare, dar rezultatul final va fi o tocăniță de legume gustoasă și nu un Ratatouille desăvârșit. Continuă să citești Ratatouille

Mușchiuleț de porc învelit în bacon și sos de vișine

Juicy tenderloinSour cherries

PlatingCând vine vorba de friptură la cuptor, aleg des mușchiulețul de porc, poate chiar prea des. E o bucată de carne care se prepară foarte rapid, e plină de aromă și e incredibil de fragedă, fără să-i faci mare lucru înainte. În timp ce ceafa de porc poate fi uneori prea grasă, iar cotletul prea slab, mușchiulețul are exact atâta grăsime cât are nevoie. E o carne ce-și păstrează suculența o perioadă bună de timp după gătire și porționare și nici nu dă mari bătăi de cap în ceea ce privește alegerea garniturii.

Nu mă înțelege greșit, mușchiulețul e divin și preparat ca atare, dar eu am ales să îl marinez pentru câteva ore în ceai de rodie și sare de mare. În felul acesta mușchiul a devenit și mai fraged iar ceaiul a parfumat carnea într-un mod minunat. După marinare am uns mușchiulețul cu usturoi copt, l-am înfășat în bacon, l-am rumenit frumos în tigaie, după care l-am finalizat în cuptor vreun sfert de ceas.

Nu-i taman o enigmă faptul că mușchiul de porc merge de minune cu fructe de tot felul, așa că am îmbrăcat mușchiulețul în straie de sărbătoare cu ajutorul unui sos de vișine dulce-acrișor. Ca să fie treaba treabă, am cules dis de dimineață niște cartofi noi, i-am fiert în supă de pui, după care i-am încălzit în nițel unt aromatizat cu salvie. Și toată treaba asta minunată n-a durat mai mult de 60 de minute, asta dacă pun la socoteală și coptul usturoiului, băutul cafelei și n-șpe drumuri în grădină după te-miri-ce-uri, mie fiindu-mi imposibil să-mi aduc aminte ce-mi trebuie din prima! Continuă să citești Mușchiuleț de porc învelit în bacon și sos de vișine

Piept de rață cu sos de cireșe și vin

Duck & cherry sauceCherriesDuck - searedDuck slices
Dintotdeuna am iubit gustul cărnii de rață, aroma aceea inconfundabilă, bogată și sofisticată, dar multă vreme m-a intimidat teribil ideea de a o prepara. Evitam să mă ating de carnea aceea de un roșu-sângeriu, mi-era frică să nu cumva o distug în urma preparării termice. Cu timpul m-am împrietenit cu ea, am început să o înțeleg, am învățat cum să o tratez termic și cu ce să o combin. Și mi-am dat seama că nu-i mare filozofie, sunt vreo trei sau patru principii importante care trebuie respectate cu sfințenie, în rest treaba e simplă de tot.

Când vine vorba de pieptul de rață, obiectivele mele sunt foarte clare. Îl prepar de fiecare dată mediu înspre bine făcut, cu o crustă divină și o carne rozie, suculentă și încărcată de aromă.  Îl sigilez în tigaie, îl rumenesc frumos în grăsimea proprie, îl așez pentru câteva minute în cuptor, după care îl servesc alături de un sos dulce acrișor de vin și cireșe. E o combinație pur și simplu minunată! Continuă să citești Piept de rață cu sos de cireșe și vin

Tortilla umplută cu cremă de ricotta și sparanghel sotat

Tortilla wrapAsparagusTortillaWrap - ingredients

Azi am avut o poftă de nestăvilit de tortilla, așa că m-am pus pe treabă. Am frământat rapid aluatul și cât timp l-am lăsat la odihnit, am preparat o cremă de ricotta cu ierburi și niște sparanghel sotat cu usturoi, că tot e sezonul dumnealui. Toată povestea a durat vreo 40 de minute și m-am ales cu 9 lipii frumoase foc și gustoase foarte (8 trebuiau să iasă, dar stau cam prost cu aritmetica, pare-se).

Continuă să citești Tortilla umplută cu cremă de ricotta și sparanghel sotat

Cottage pie (plăcintă țărănească irlandeză) vegană

Vegan cottage pieVegan mushroom pie
Cottage pie este o plăcintă sărată irlandeză, preparată din carne măcinată și cartofi.  Aceasta nu este nimic altceva decât o tocăniță de vită cu legume, asezonată cu sos Worcester, peste care se așează un strat generos de piure de cartofi, urmând a fi mai apoi rumenită în cuptor. Este un preparat nepretențios, dar savuros în simplitatea lui.

Eu am păstrat ideea de bază a rețetei și am transformat-o într-o plăcintă vegană, consistentă și hrănitoare, perfectă în perioada postului. Tocănița am preparat-o din ciuperci, mazăre și tofu și am acoperit-o cu un strat de piure de cartofi aromatizat cu cimbru si usturoi. Continuă să citești Cottage pie (plăcintă țărănească irlandeză) vegană

Trippa alla Romana

Tripa - pecorino romanoTripe - eatingTrippa alla Romana
Chiar nu pot să înțeleg de ce evită lumea burta de vită. Curățată adecvat și gătită decent, această materie primă, umilă în esență, poate să se transforme într-un preparat extrem de savuros. Pe lângă că e ieftină ca braga, burta de vită este bogată în proteine enzime și vitamine. Continuă să citești Trippa alla Romana