Curry de ouă de prepeliță cu unt și sfeclă

quail-egg-curry-naan

quail-egg-beetroot-curry

pretty-little-quail

silky-curry

quail-egg-butter-curry-and-sprouts

Ouă de prepeliță servite într-un sos de unt, sfeclă și roșii, catifelat și parfumat cu Garam Masala, celebrul amestec de condimente. Nu știu dacă sună bine sau nu, dar e divin. Rar mă dă pe spate câte o combinație de arome, nu că aș fi eu greu impresionabilă, dar încerc să-mi mențin calmul culinar. Însă combinația aceasta de arome mă fascinează, mă răvășește și mă duce chiar și în punctul de a o găti la 12 noaptea, în pijamale, dacă mi se face dor.

Punctul de plecare al acestei rețete este Murgh Makhani, un curry (o tocană, dacă vrei) de origine indiană absolut delicios. Murgh Makhani se prepară din pui, unt și roșii, dar eu l-am reinterpretat înlocuind puiul cu ouă de prepeliță. Atât de bine s-au integrat ouăle în ecuație, încât de mai bine de 3 ani îl prepar doar în forma aceasta. Ideal ar fi ca untul să fie înlocuit cu ghee, untul clarifiat indian, un element-cheie din medicina ayurvedică, cu proprietăți recunoscute și de către medicina occidentală. N-am avut ghee la îndemână (îl prepar în casă, din unt de țară și taman acum am rămas fără), dar untul românesc a funcționat și el de minune.

Îmi place curry-ul de ouă de prepeliță pentru că:

  • e un preparat rapid, gata în mai puțin de 30 de minute
  • e sățios, merge incredibil de bine cu orez basmati și naan făcut în casă 
  • e picant, catifelat, onctuos și rafinat
  • are o culoare aproape hipnotică
  • are un parfum exotic și totuși atât de familiar

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 48 de ouă de prepeliță
  • 75g unt – 70% grăsime sau ghee (5 linguri)
  • 1 ligură ulei de măsline
  • 1 linguriță ghimbir ras
  • 1 linguriță usturoi pisat (2 căței mici)
  • 2 cepe roșii mici (70g)
  • 250g roșii în bulion
  • 120ml supă de legume
  • 15 alune caju crude
  • ½ linguriță Garam Masala (amestec de condimente pentru Curry)
  • 1/8 – 1/4 linguriță pudră de chili
  • 1 sfeclă mică (50g)
  • 2 linguri de smântână pentru gătit
  • sare și piper după gust

ingredients

chopping-onion

sauted-onion

butter-onion-and-tomatoes

curry

Mod de preparare:

  1. Am preîncălzit cuptorul la 400°F / 200°C (treapta 6). Am înțepat sfecla în 2-3 locuri cu un cuțit și am învelit-o în folie de aluminiu. Am copt sfecla până când s-a înmuiat (20-25 de minute).
  2. Am așezat alunele caju într-un bol, le-am acoperit cu supă fierbinte și le-am lăsat să se înmoaie.
  3. Am spălat ouăle de prepeliță, le-am așezat într-o oală și le-am acoperit cu apă rece. Am pus oala pe aragaz la foc mediu-mare și am așteptat să dea în clocot. Când a început să fiarbă, am redus focul la minimum și am fiert ouăle timp de 3 minute. Le-am scos într-un bol cu apă rece și le-am decojit.
  4. Până când s-a copt sfecla, m-am ocupat de legume. Am curățat ceapa și am tocat-o fin. Am decojit cățeii de usturoi, le-am eliminat inimile (porțiunea din mijloc) și i-am tocat fin. Am decojit ghimbirul, după care l-am ras.
  5. Am luat o tigaie încăpătoare și am topit untul la foc mic-mediu. Am adăugat usturoiul și ghimbirul ras și am amestecat timp de 1 minut. Am adăugat ceapa și am sotat-o până când s-a înmuiat. Am adăugat roșiile si am lăsat amestecul să fiarbă la foc mic pentru 5 minute.
  6. Am decojit sfecla coaptă, după care am tocat-o. Am așezat amestecul de ceapă și unt în vasul unui blender. Am adăugat cuburile de sfeclă și alunele caju împreună cu supa și am pulsat până când a rezultat un sos omogen.
  7. Am spălat tigaia și am așezat-o pe aragaz, la foc mediu. Am adăugat o lingură de ulei de măsline. Când uleiul s-a încins am adăugat pudra de chili și Garam Masala și am amestecat încontinuu timp de 20-30 de secunde. Am turnat în tigaie amestecul din blender și am adăugat 2 linguri de smântână de gătit. Am adăugat ouăle decojite și am mai ținut tigaia pe foc timp de vreo 5 minute.
  8. Am servit ouăle calde, împreună cu lipii naan făcute-n casă (după rețeta aceasta).

quail-eggs
quail-egg-curry
quail-egg-butter-curry

Sursa de inspirație: www.whiskaffair.com

Pulpe de cocoș în sos de vin și salvie

rooster-plating

braised-rooster

thick-sauce

Cocoșul, ca pilon de bază al unei gospodării, are o viață extrem de activă, fertilizează ouăle, menține ordinea socială, mă aleargă pe mine când mi-e lumea mai dragă  își apără familia de eventualii prădători, așa că toată sumedenia aceasta de activități trebuie să fie susținută de o masă muculară extrem de puternică. După prepararea termică, această masă musculară atât de necesară îndepliniriii atribuțiilor zilnice, devine (de cele mai multe ori) o experiență ațoasă și înecăcioasă. Bref, o experiență neplăcută. Pentru a frăgezi carnea și pentru a o face să devină suculentă, eu aplez la 2 trucuri:

  1. Las carnea la maturat în frigider pentru un interval de 2-4 zile. Trucul acesta l-am învățat de la bunica mea și îl aplic (cu succes) de fiecare dată. Șterg bine cocoșul, îl învelesc în hârtie pergamentată, îl depozitez pe un raft al frigiderului pe care nu-l accesez foarte des, pentru a nu deranja carnea împachetată și o scot din frigider cu o oră înainte de a o prepara (pentru a ajunge la temperatura camerei). Spre deosebire de folia de plastic, hârtia pergamentată lasă carnea să respire și să se frăgezească în voie.
  2. O gătesc lent, la temperatură joasă. O sigilez în tigaie, doar cât să-i dau culoare, o sting cu vin, o acopăr de jumătate cu supă, acopăr tigaia cu un capac și las cocoșul să se gătească timp de o oră, având grijă să stropesc carnea cu sucurile din tigaie din 15 în 15 minute. În mod evident, cu cât cocoșul este mai înaintat în vârstă, cu atât timpul de gătire este mai lung.

Aplicând aceste 2 trucuri, rezultă de fiecare dată o friptură fragedă și suculentă. Gustul cărnii e pur și simplu divin, onctuos, ușor fieros și cu note subtile de vin și salvie. Dacă n-am reușit să-ți spulber mitul eu-nu-mănânc-pui-de-casă-că-i-prea-ațos, măcar sper că te-am pus pe gânduri!

Ingrediente (pentru 2 porții):

  • 2 pulpe de cocoș (pui de țară) – preferabil maturate conform punctului 1.
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 60ml vin alb sec
  • 240ml supă de pui
  • 6-8 frunze de salvie
  • 6-8 boabe de piper negru

Nu folosesc sare la această rețetă, supa are sare în compoziția sa, așa că sosul rezultat în urma evaporării supei va avea suficientă sare la final.

ingredients

sealed-legsMod de preparare:

  1. Am încins 2 linguri de ulei într-o tigaie medie (o tigaie cu capac). Am uscat pulpele cu ajutorul unui prosop de hârtie. Am așezat pulpele în uleiul încins, cu partea cu pielea în jos. Le-am rumenit vreo 3 minute pe partea cu pielea, după care le-am rumenit încă vreo 2 minute pe cealaltă parte.
  2. După ce carnea s-a rumenit, am adăugat salvia și am gătit-o și pe ea timp de vreo 30 de secunde.
  3. Am deglasat tigaia cu vin, având grijă să desprind toate bucățelele prinse pe fundul tigăii. După ce alcoolul s-a evaporat, am adăugat supa de pui și boabele de piper. Am acoperit tigaia cu un capac, am redus focul la minimum și am lăsat pulpele să se înăbușe, având grijă să le stropesc cu sucurile din tigaie la fiecare 15 minute.
  4. După o oră, pulpele erau fragede iar sucurile din tigaie s-au redus. Aveam cam 4 linguri de sos dens și aromat (dacă pupele sunt fragede dar sosul este prea lichid, fierbe-l la foc mare, neacoperit timp de câteva minute, până când se reduce la consistența dorită; dacă sosul este prea dens, mai desfă-l cu 2-3 linguri de supă de pui). Am înlăturat boabele de piper, am acoperit carnea și am lăsat-o să se odihnească vreo 15 minute.
  5. Am servit pulpele împreună cu sosul delicios din tigaie, alături de felii crocante de mămăligă.

    crispy-polenta-rectangless

    plating

Paste trofie cu pesto de sfeclă coaptă și semințe de dovleac

plating

roasted-beets

beetroot-pesto-trofie

Dacă tot a venit toamna și dârdâi de frig de câteva zile bune, am început să incorporez în rutina culinară și rețete cu caracter autumnal. Și ce-ar fi toamna fără legume? Iubesc din tot sufletul toamna și legumele ei minunate, consistente și pline de aromă. Azi am avut la îndemână câteva sfecle roșii mici și foarte parfumate și m-am gândit să le împrietenesc cu semințe de dovleac (că tot e și sezonul dumnealui) și cu niște Grana Padano rasă și să le transform într-un pesto tomnatic. Zis și făcut! În timp ce sfeclele se coceau cumințele în cuptor, am fiert al dente niște paste. De regulă prefer să le prepar eu, dar acum am apelat la cutia ce stătea de câteva săptămâni, stingheră, pe un raft din cămară. A rezultat un preparat consistent, cu o culoare aproape ireală și un gust diferit, extrem de interesant, bogat, astringent, ușor citric, un gust de octombrie.

Cum pesto alla genovese, varianta originală a celebrului sos, rezonează cu  pastele trofie, eram tare curioasă să descopăr cum comunică pastele în discuție cu pesto-ul de sfeclă. Comunică extraordinar, își șoptesc povești de dragoste! Continuă să citești Paste trofie cu pesto de sfeclă coaptă și semințe de dovleac

Ratatouille

plating

vegan-ratatouille

ratatouille-french-baguette

Văzusem filmul omonim în ultimul an de liceu și tot atunci am realizat că tocmai descoperisem ceea ce va deveni mâncarea mea preferată. M-am înșelat. Nu cu mult, doar cu câțiva ani. Am preparat-o a doua zi și nu mi-a plăcut mai deloc. Era o simplă tocană de legume, nu strălucea în niciun fel și nici nu-mi spunea mare lucru. Așa că mi-am luat gândul de la Ratatouille. Anul trecut am revăzut filmul și m-a cuprins din nou nostalgia, așa că m-am documentat temeinic, am reluat preparatul și m-am îndrăgostit. E genul de mâncare rustică înspre campestră, care te face să te reîndrăgostești de ea de fiecare dată când ai privilegiul să o guști.

Rețete sunt câte-n lună și-n stele, de la ratatouille sotat, la cel copt în cuptor, ratatouille cu legume ferme, abia pătrunse de foc, până la o variantă gătită aproape în exces, cu legume moi dar incredibil de aromate. Varianta mea de Ratatouille e pe cât de simplă în teorie, pe atât de laborioasă. Legumele se toacă și se călesc, fiecare în parte, în ulei de măsline, până când încep să se caramelizeze, după care se amestecă și se înăbușă la foc mic în sos de roșii. Gătirea aceasta lentă durează o oră bună, dacă nu chiar două, până când legumele se topesc într-o emulsie tomnatică, înmiresmată și mătăsoasă. Normal că poți să gătești toate legumele concomitent și să sari peste caramelizare, dar rezultatul final va fi o tocăniță de legume gustoasă și nu un Ratatouille desăvârșit. Continuă să citești Ratatouille

Mușchiuleț de porc învelit în bacon și sos de vișine

Juicy tenderloinSour cherries

PlatingCând vine vorba de friptură la cuptor, aleg des mușchiulețul de porc, poate chiar prea des. E o bucată de carne care se prepară foarte rapid, e plină de aromă și e incredibil de fragedă, fără să-i faci mare lucru înainte. În timp ce ceafa de porc poate fi uneori prea grasă, iar cotletul prea slab, mușchiulețul are exact atâta grăsime cât are nevoie. E o carne ce-și păstrează suculența o perioadă bună de timp după gătire și porționare și nici nu dă mari bătăi de cap în ceea ce privește alegerea garniturii.

Nu mă înțelege greșit, mușchiulețul e divin și preparat ca atare, dar eu am ales să îl marinez pentru câteva ore în ceai de rodie și sare de mare. În felul acesta mușchiul a devenit și mai fraged iar ceaiul a parfumat carnea într-un mod minunat. După marinare am uns mușchiulețul cu usturoi copt, l-am înfășat în bacon, l-am rumenit frumos în tigaie, după care l-am finalizat în cuptor vreun sfert de ceas.

Nu-i taman o enigmă faptul că mușchiul de porc merge de minune cu fructe de tot felul, așa că am îmbrăcat mușchiulețul în straie de sărbătoare cu ajutorul unui sos de vișine dulce-acrișor. Ca să fie treaba treabă, am cules dis de dimineață niște cartofi noi, i-am fiert în supă de pui, după care i-am încălzit în nițel unt aromatizat cu salvie. Și toată treaba asta minunată n-a durat mai mult de 60 de minute, asta dacă pun la socoteală și coptul usturoiului, băutul cafelei și n-șpe drumuri în grădină după te-miri-ce-uri, mie fiindu-mi imposibil să-mi aduc aminte ce-mi trebuie din prima! Continuă să citești Mușchiuleț de porc învelit în bacon și sos de vișine

Piept de rață cu sos de cireșe și vin

Duck & cherry sauceCherriesDuck - searedDuck slices
Dintotdeuna am iubit gustul cărnii de rață, aroma aceea inconfundabilă, bogată și sofisticată, dar multă vreme m-a intimidat teribil ideea de a o prepara. Evitam să mă ating de carnea aceea de un roșu-sângeriu, mi-era frică să nu cumva o distug în urma preparării termice. Cu timpul m-am împrietenit cu ea, am început să o înțeleg, am învățat cum să o tratez termic și cu ce să o combin. Și mi-am dat seama că nu-i mare filozofie, sunt vreo trei sau patru principii importante care trebuie respectate cu sfințenie, în rest treaba e simplă de tot.

Când vine vorba de pieptul de rață, obiectivele mele sunt foarte clare. Îl prepar de fiecare dată mediu înspre bine făcut, cu o crustă divină și o carne rozie, suculentă și încărcată de aromă.  Îl sigilez în tigaie, îl rumenesc frumos în grăsimea proprie, îl așez pentru câteva minute în cuptor, după care îl servesc alături de un sos dulce acrișor de vin și cireșe. E o combinație pur și simplu minunată! Continuă să citești Piept de rață cu sos de cireșe și vin

Cottage pie (plăcintă țărănească irlandeză) vegană

Vegan cottage pieVegan mushroom pie
Cottage pie este o plăcintă sărată irlandeză, preparată din carne măcinată și cartofi.  Aceasta nu este nimic altceva decât o tocăniță de vită cu legume, asezonată cu sos Worcester, peste care se așează un strat generos de piure de cartofi, urmând a fi mai apoi rumenită în cuptor. Este un preparat nepretențios, dar savuros în simplitatea lui.

Eu am păstrat ideea de bază a rețetei și am transformat-o într-o plăcintă vegană, consistentă și hrănitoare, perfectă în perioada postului. Tocănița am preparat-o din ciuperci, mazăre și tofu și am acoperit-o cu un strat de piure de cartofi aromatizat cu cimbru si usturoi. Continuă să citești Cottage pie (plăcintă țărănească irlandeză) vegană

Trippa alla Romana

Tripa - pecorino romanoTripe - eatingTrippa alla Romana
Chiar nu pot să înțeleg de ce evită lumea burta de vită. Curățată adecvat și gătită decent, această materie primă, umilă în esență, poate să se transforme într-un preparat extrem de savuros. Pe lângă că e ieftină ca braga, burta de vită este bogată în proteine enzime și vitamine. Continuă să citești Trippa alla Romana

Tagliata de porc, sos chimichurri și roșii cherry coapte

Tagliata - roasted cherry tomatoesRoasted cherry tomatoesTagliata - chimichurry sauce
Tagliata este o friptură de vită sau de porc, rumenită în tigaie sau pe grătar și tăiată în fâșii înainte de servire (de unde și denumirea). Îmi place să prepar tagliata din ceafă de porc pentru că este o carne mai permisivă și se lucrează ușor cu ea. În cazul de față am ținut carnea în saramură timp de o oră (fix după rețeta aceasta), am pudrat-o cu zahăr brun și am fript-o în tigaie. Poate sună un pic ciudat prezența zahărului în această ecuație, dar acesta se caramelizează în timpul preparării termice și ajută la formarea unei cruste crocante și delicioase. Continuă să citești Tagliata de porc, sos chimichurri și roșii cherry coapte

Lipie umplută cu salată caldă de fasole și sos de avocado

WrapFlatbread and warm quinoa saladWarm salad
Azi vin cu o salată caldă de quinoa și fasole, servită în lipie, alături de un sos cremos de avocado. E un preparat vegan / de post, pe cât de gustos, pe atât de hrănitor. Această salată caldă e foarte consistentă, e bogată în proteine, acizi grași nesaturați (grăsimi sănătoase) și vitamine, ceea ce o face numai bună pentru perioada postului. Continuă să citești Lipie umplută cu salată caldă de fasole și sos de avocado