Autor: Vesna

Canapé de primăvară (focaccia cu brânză de capră, căpșuni, prosciutto și reducție de oțet balsamic)

Canapé-urile acestea primăvăratice sunt absolut delicioase. Baza o reprezintă o felie subțire de focaccia cu negrilică proaspăt scoasă din cuptor iar ca și topping am ales brânză de capră, iute și acidă, prosciutto, căpșuni dulci și zemoase, panglici de mentă și reducție de oțet balsamic. Reducția de oțet balsamic este un condiment extraordinar, are un gust acrișor înspre dulceag și o aromă inconfundabilă. Merge nemaipomenit alături de brânzeturi, legume, fructe sau diverse deserturi. Dacă tot e primăvară și grădina mea abundă în flori, am decis să garnisesc canapé-urile cu flori comestibile, strict din considerente estetice.

Focaccia am preparat-o în casă, după rețeta aceasta, aducându-i totuși câteva modificări minore. Aluatul l-am preparat cu o seară înainte, l-am frământat bine, l-am așezat într-un bol, am acoperit bolul cu folie de prospețime și l-am refrigerat până a doua zi dimineață. Focaccia mea a dospit lent, în frigider, timp de 12 ore. A doua zi am frământat-o, am rulat-o, am garnisit-o cu negrilică și ulei de măsline și am mai lăsat-o la dospit timp de o oră, după care am copt-o.

Reducția de oțet balsamic am preparat-o în casă. Într-o oală de sosuri am turnat o cană de oțet balsamic pe care l-am fiert la foc mic până când volumul lui s-a redus cu două treimi (în final am avut o teime de cană de reducție). La finalul fierberii, reducția are consistența unui sirop, ea urmând să se îngroașe pe măsură ce se răcește, moment în care o torn într-un borcan cu capac și o refrigerez. Continuă să citești Canapé de primăvară (focaccia cu brânză de capră, căpșuni, prosciutto și reducție de oțet balsamic)

Salată de fasole cu ton, țelină și roșii cherry

Salata de fasole cu ton, țelină și roșii cherry coapte e pur și simplu divină, pe cât e de consistentă, pe atât e de savuroasă. E o salată rustică, cu un aspect nefinisat, dar e încântătoare prin combinația de arome, texturi și culori. Se prepară-n doi timpi și trei mișcări, roșiile cherry înjumătățite se rumenesc în cuptor atât cât să se caramelizeze frumos și să-și intensifice aroma. Între timp pregătesc celelalte ingrediente și prepar dressingul mătăsos de muștar și cina-i gata. Sau prânzul. Sau micul dejun, dacă ești mai temerar/ă din fire. O servesc peste o felie de pâine integrală prăjită și frecată cu usturoi și o savurez de la prima până la ultima îmbucătură. Continuă să citești Salată de fasole cu ton, țelină și roșii cherry

Hummus cu leurdă (vegan / de post)



Hummusul este o pastă de năut absolut minunată, consistentă și catifelată, cu o aromă plăcută de susan. Este un preparat vegan (de post) bogat în proteine, foarte ușor de pregătit și extrem de delicios. Am încercat o sumedenie de variante de hummus de-a lungul timpului și m-am jucat atât cu ingredientele, cât și cu tehnicile care stau la baza preparării sale. Pentru a obține un hummus ireal de mătăsos, recurg de fiecare dată la aceleași două trucuri. În primul rând decojesc boabele de năut, le înlătur pielițele cu ajutorul degetelor, după care le adaug în robotul de bucătărie. Al doilea truc este acela de a începe hummusul printr-o emulsie, printr-o “maioneză” formată din tahini, suc de lime și ulei de măsline turnat în fir subțire. Aceste 2 detalii fac diferența dintre un hummus gustos si un hummus divin.

Varianta pe care ți-o propun este una nemaipomenit de catifelată, aromată și colorată: hummus cu leurdă. Minunata leurdă, cu gustul ei plăcut de usturoi, este și un ingredient nutritiv, bogat în carotenoizi, Vit A, Vit C și complex de vit B. Consumată crudă, leurda poate avea un gust prea agresiv, prea ierbos pentru unele papile gustative, așa că prefer să o blanșez înainte de a o folosi. Hai să purcedem, zic!

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 1 conservă de năut (400g)
  • 50g leurdă
  • 1 lingură tahini (15g) – preparat după rețeta aceasta
  • 2 linguri suc de lime (30ml)
  • 3 linguri ulei de măsline (45ml)
  • 1 – 2 linguri apă (15-30ml)
  • ¼ linguriță chimion (chimion, nu chimen – sunt două condimente diferite; în lb. engleză: chimion = cumin, chimen = caraway)
  • 1/8 linguriță fulgi de chili
  • sare după gust

Mod de preparare:

  1. Am blanșat leurda. Am pus la fiert 1l de apă. Am spălat frunzele de leurdă și le-am tăiat codițele fibroase. Când apa a început să fiarbă am adăugat leurda, am redus focul la minimum și am opărit-o pentru 40 de secunde. Între timp am pregătit un vas cu apă rece în care am adăugat vreo 10 cuburi de gheață. După cele 40 de secunde am strecurat leurda și am așezat-o rapid în bolul cu apă foarte rece. După ce leurda s-a răcit complet am strecurat-o și am stors-o de excesul de apă cu ajutorul mâinilor.
  2. M-am ocupat de năut. Am strecurat boabele de năut cu ajutorul unei strecurătoare, după care le-am clătit sub jetul de apă. Am luat câte 8 – 10 boabe și le-am frecat între palme pentru a le înlătura cojile – pasul acesta este opțional, dar contribuie la obținerea unui hummus mai cremos.
  3. Am așezat pasta de susan (tahini) și sucul de lime în vasul robotului de bucătărie și am mixat până când am obținut o emulsie (poză).
  4. Cu robotul pornit, am turnat prima lingură de ulei și am mixat. Am procedat la fel și cu celelalte 2 linguri. În acest moment amestecul avea consistența unei maioneze (poză).
  5. Am adăugat năutul decorticat și am mixat timp de un minut, până când a rezultat o pastă.
  6. Am adăugat leurda blanșată (și mărunțită) și condimentele (chimion, fulgi de chili și sare) pe care le-am sfărâmat într-un mojar în prealabil. Am mixat hummusul, adăugând apă până când am ajuns la consistența dorită.
  7. Am servit hummusul cu chifle făcute în casă, ceapă verde și ridichi.





    Sursa de inspirație: www.inspiredtaste.net

Tahini – pastă de susan (vegan / de post)



Tahini este o pastă de susan indispensabilă în bucătăria orientală. Este un sos catifelat, fluid, cu o aromă plăcută de susan. Tahini poate fi achiziționat din magazinele cu specific oriental, dar poate fi preparat și în casă, cea de-a doua variantă fiind mult mai puțin costisitoare. Tahini se prepară din 3 ingrediente: semințe de susan, ulei vegetal și sare. Semințele de susan se prăjesc într-o tigaie, atât cât să devină discret aurii și parfumate, după care se sfărâmă într-un robot de bucătărie (sau într-un mojar, asta dacă ești iubitor de sporturi extreme, bineînțeles) . După măcinare se adaugă câteva linguri de ulei, care transformă semințele într-o emulsie galben-aurie, parfumată și mătăsoasă.

Eu mă bucur zilnic de gustul minunat al acestui preparat. Îl folosesc la humus, baba ganoush, ca dressing pentru salate sau legume fierte sau pur și simplu întins pe pâine proaspătă, alături de chives, lime și fulgi de chili. Pe lângă savoarea pe care o dă preparatelor, tahini aduce și un aport considerabil de nutrienți (proteine, grăsimi nesaturate, calciu, complex de vit B). Tahini e pur și simplu divin și dacă nu ai avut până acum ocazia să te convingi, te încurajez din tot sufletul să o faci! Continuă să citești Tahini – pastă de susan (vegan / de post)

Salată de spanac cu tofu, fenicul și mandarine



Multe n-am de povestit despre salata de spanac cu fenicul, mandarine și tofu, decât că e salata la care am apelat excesiv toamna / iarna aceasta. E o salată colorată, plină de arome îndrăznețe și texturi contrastante și pe lângă toate acestea, mai e și vegană (de post). Feniculul crocant și parfumat merge de minune cu feliile dulci și suculente de mandarină, iar spanacul fraged și ceapa verde aduc un suflu primăvăratic salatei. Drăgălașele triunghiuri de tofu sunt marinate în suc de mandarină, oțet de orez, sos de soia, ulei de măsline, ghimbir și usturoi, după care sunt coapte până când prind o crustă rumenă și crocantă. Simplu și gustos!

Îmi place salata de spanac cu fenicul, mandarine și tofu pentru că:

  • e vegană, deci perfectă pentru zilele de post
  • e o salată plină de gust și culoare
  • e o salată nutritivă
  • e bogată în proteine, ceea ce o face consistentă
  • merge de minune pe tot parcursul anului, legumele se adaptează în funcție de sezon

Continuă să citești Salată de spanac cu tofu, fenicul și mandarine

Supă de roșii cu cârnați și ouă poșate



Supa de roșii cu cârnați și ouă poșate, o supă pe cât de rustică, pe atât de gustoasă. E supa copilăriei mele, e supa dimineților cu „roșu-n gât”, e supa de dinainte de teme și supa zilelor dulci de vacanță. E o supă a contrastelor, sucul de roșii parfumat cu busuioc proaspăt se împletește cu aroma cârnatului afumat, iar geometria perfectă a lășcuțelor de casă întregește frumusețea imperfectă a oului poșat.

Îmi place supa de roșii cu cârnați și ouă poșate pentru că:

  • e pur și simplu delicioasă, e consistentă și parfumată
  • e gata în 30 de minute
  • se prepară, practic, singură
  • presupune vreo 5 ingrediente, toate la-ndemână
  • merge nemaipomenit pe tot parcursul anului

Continuă să citești Supă de roșii cu cârnați și ouă poșate

French Toast din pâine integrală

French Toast (frigănele dulci, pâine cu ou, pâine pane sau Pain Perdu) este un preparat absolut divin. În esență, nu-i nimic altceva decât niște felii de pâine veche de-o zi scufundate într-un amestec de ou și lapte aromat cu scorțișoară, prăjite la foc domol în unt, garnisite cu miere și fructe proaspete și savurate la mic dejun. Prepar această minunăție de fiecare dată când mă pricopsesc cu pâine veche pe care parcă nu mă lasă sufletul s-o arunc. Mi se pare fascinat modul în care un ingredient indezirabil, asociat cu alte două trei ingredient banale, se metamorfozează în ceva sublim.

Pentru acest preparat am folosit cam orice tip de pâine, de la cea albă, la cea integrală, focaccia, ciabatta, cozonac, babka sau challah. Cel mai des folosesc pâine integrală veche de două zile, pe care o înmoi într-un amestec de lapte, ou și zahăr brun aromatizat cu vanilie, nucșoară și scorțișoară. Pâinea veche dă preparatului o consistență nemaipomenită; nu-i capăt de țară nici dacă pâinea-i proaspătă, nu-i nevoie să aștepți două zile până când dumneaei catadicsește să se usuce, o poți deshidrata în cuptorul încins timp de vreo 10 minute. Astea fiind spune, hai să ne apucăm de treabă! Continuă să citești French Toast din pâine integrală

Lășcuțe (paste de casă pătrățele)

Lășcuțele sunt pastele adorabile pe care le punea bunica mea (și multe alte bunici din Ardeal) în supă. Lășcuțele sunt niște pătrățele cu latura nu mai mare de 5 milimetri și sunt absolut minunate în supa de roșii sau de fasole. Sunt extrem de ușor de făcut, nu necesită decât făină, ou, sare și un strop de timp liber. Un sucitor și un cuțit ascuțit. Doar de atât ai nevoie pentru a le prepara. Eu le usuc peste noapte și, odată deshidratate, mă bucur de ele săptămâni în șir.

Pentru a le prepara folosesc făină albă tip 000, ouă de găină sau rață și sare de Himalaya. Lăscuțele (de altfel pastele în general) sunt absolut delicioase și cu ouă de găină, dar ouăle de rață elevează preparatul. Ouăle de rață sunt mai bogate în grăsimi, ceea ce influențează atât gustul, cât și textura pastelor. Raportat la oul de găină, oul de rață are un gălbenuș mai mare, ceea ce automat face ca aluatul să aibă o culoarea mai vibrantă. Continuă să citești Lășcuțe (paste de casă pătrățele)

Shakshuka (ouă poșate în sos de roșii)



Shakshuka este un preparat nord-african absolut delicios. Sub acest nume adorabil se ascund niște ouă poșate într-un sos luxuriant de roșii. Shakshuka se servește în general la micul dejun, împreună cu lipii (pita), dar poate fi servit și la prânz sau cină. O tigaie, ulei de măsline, ceapă, ardei, usturoi, chimion și paprika. Sos de roșii. Cinci ouă poșate vreo cinci minute. Frumusețea acestui preparat este faptul că toată poezia se desfășoară într-o singură tigaie, n-ai nevoie de alte oale și ulcele.

Îmi place shakshuka pentru că:

  • e un preparat ușor de făcut, aromat, savuros, sănătos și bogat în proteine
  • e un preparat perfect pentru diminețile de week-end
  • se prepară în vreo 20 de minute
  • se prepară într-o singură tigaie
  • are o rusticitate debordantă

Continuă să citești Shakshuka (ouă poșate în sos de roșii)

Salată de ouă de prepeliță


De o vreme bună experimentez foarte mult în ceea ce privește ouăle de prepeliță, le includ aproape zilnic în meniu, la mic dejun, prânz sau cină, ca aperitiv, fel principal sau desert. Sunt foarte versatile, sunt nutritive și se mai și gătesc cât ai zice pește.

Salata de ouă de prepeliță e absolut delicioasă. Se prepară în vreo 20 de minute, e extrem de catifelată, grație maionezei făcute în casă și e o veritabilă simfonie de texturi și arome. Nu există termen de comparație între maioneza făcută în casă și cea din comerț, maioneza de casă e mult superioară, atât din punct de vedere nutritiv, cât și al gustului. Drăgălașele ouă de prepeliță, fierte în prealabil vreo 3 minute, se împrietenesc într-un bol cu ceapă verde, tije de țelină, castraveți murați (și ei preparați în casă, bineînțeles). Puțin muștar, pătrunjel, coajă de lămâie și chili. Și un pic de maioneză, sare și piper. O chiflă integrală tăiată-n două. Simplu de tot și bun rău! Continuă să citești Salată de ouă de prepeliță