Pate de casă

Pate
Îmi place foarte mult pateul de ficat. Cred că aș putea să mănânc în fiecare zi pâine cu pate și ceapă verde și nu m-aș sătura. Dar din păcate, foarte rar găsesc în comerț pateuri care să nu conțină o groază de aditivi. De foarte multe ori stau în fața raionului cu pateuri, citesc eticheta de pe conservă, mă îngrozesc și pun pateul înapoi pe raft. Așa că în ultimul timp îmi fac propriul meu pate. Se prepară foarte ușor și e delicios.

Continuă să citești Pate de casă

Pâine de casă

Pâine de casă
Ador mirosul pâinii proaspăt scoase din cuptor. Îmi aduce aminte de copilărie. Rețeta aceasta o făcea bunica mea săptămânal, dacă nu de două ori pe săptămână. O făcea atât de des încât procedeul de preparare nu mai îmi trezea niciun interes și întotdeauna plecam din bucătărie. Dar mireasma aceea îmbietoare mă aducea înapoi de fiecare dată. Am continuat tradiția și o prepar și eu săptămânal. Folosesc rețeta bunicii mele, dar și tava ei. Continuă să citești Pâine de casă

Paste integrale (fusilli) cu vinete

Fusilli cu sos de vinete
Îmi plac la nebunie pastele.  Fie că sunt spagetti, fusilli sau penne. Fie că sunt din grâu, cartofi sau orez. Fie că sunt monocrome sau multicolore. Am descoperit pastele integrale cu vreo 3 ani în urmă și de atunci le includ săptămânal în dietă. De ce ar trebui să alegem pastele integrale? Pentru că au un indice glicemic mai mic decât cele clasice și pentru că furnizează o cantitate mai mare de fibre și de vitamine (îndeosebi complexul B, vit K și vit E).

Îmi place foarte mult rețeta aceasta pentru că se face rapid, e sațioasă și savuroasă. Ideal, nu? Rețeta de bază îi aparține lui Jamie Oliver și include ricotta și parmezan. Eu am înlocuit ricotta cu brânză de nuci caju și parmezanul cu drojdie inactivă, în felul acesta devenind ideală pentru dieta vegană și implicit pentru perioada postului. Continuă să citești Paste integrale (fusilli) cu vinete

Brânză de nuci caju

branza cajuÎncerc (și nu-mi prea iese) de două ori pe săptămână să mănânc vegan. Adică să mănânc “de post”. De mică am avut nenumărate tentative și toate au eșuat lamentabil. Am crescut cu aceleași trei feluri de mâncare pe care le gătea bunica mea în perioada postului: supă de roșii, salată de cartofi și orez sârbesc. Or fi fost ele gustoase, nu zic nu, dar de-a lungul timpului au ajuns să mă plictisească teribil. Pe la 18 ani am descoperit brânza tofu și mi s-a părut raiul pe pământ. Da! În asemenea hal mă săturasem de orezul sârbesc, încât brânza tofu mi se părea nemaipomenită. Încet, încet am ajuns să descopăr și alte ingrediente vegane (quinoa, avocado, semințele de chia) dar despre astea o să povestim cu altă ocazie.
Continuă să citești Brânză de nuci caju

Salată de bulgur cu rucola și somon poșat

Somon bulgur

Câteodată am poftă să mănânc mâncare sănătoasă. Glumesc, evident. Niciodată nu am poftă să mănânc mâncare sănătoasă. Nu știu cum se face, dar foarte multe dintre produsele considerate sănătoase sunt de-a dreptul insipide. De-a lungul timpului am învățat să fiu mai tolerantă cu ingredientele față de care nu am simțit „dragoste la prima vedere”. Le-am mai dat o șansă… și încă o șansă… și încă una..

Continuă să citești Salată de bulgur cu rucola și somon poșat

Plăcintă cu pui și napi


Pot pieNapul (topinamburul) este o plantă perenă înrudită cu floarea-soarelui. Florile acestuia sunt galbene iar tuberculii se aseamănă cu ghimbirul. Tuberculii se pot consuma cruzi sau preparați termic. Aceștia au un gust dulceag și o aromă asemănătoare guliei. Napii au indicele glicemic mediu și sunt bogați în antioxidanți, fibre, calciu, magneziu, potasiu și fier.

Pentru mine napii sunt o descoperire recentă. Țin  minte că avea vecina mea  în grădină niște superbe flori galbene pe care le-am catalogat (de la mine putere) drept floarea-soarelui. M-am înșelat. Le admiram fără să am habar ce ascund ele sub pământ. Nu mică mi-a fost mirarea să întâlnesc planta vecinei mele într-un curs de nutriție.
Continuă să citești Plăcintă cu pui și napi

Prăjitura Pasărea Colibri

Felie Hummingbird

Ador dulciurile făcute în casă. Au alt gust. Au gust de fericire. Prăjitura asta are un nume adorabil și un gust pe măsură. Glazura dulce-acrișoară completează perfect aroma fructată a blatului. Rețeta am luat-o de pe Joy of Baking și i-am adus mici modificări. Rețeta originală presupune 2 blaturi cu un strat generos de cremă între ele. Eu am înjumătățit cantitățile și am obținut un singur blat glazurat care e suficient pentru 8 porții.

Continuă să citești Prăjitura Pasărea Colibri

Pljeskavica

Pleskavica

Pljeskavica (pleșcavița) este un fel de mâncare emblematic pentru cultura slavă . Pljeskavica nu înseamnă altceva decât o simplă chiftea aplatizată și coaptă pe grătar. E o chiftea  perfectă în simplitatea ei. În general se servește într-o lipie, împreună cu kajmak (caimac de lapte) și cu legume proaspete. Despre kajmak o să povestim cu altă ocazie.

Am facut cunoștință cu această minune  pe când aveam vreo 4 ani. Țin minte că îmi adusese maică-mea pleskavica din Novi Sad, acompaniată de o cutie de Cipiripi și de o găleată de Eurocrem (nu exagerez).  Nu-i mai rețin gustul. Evident că am fost mult mai impresionată de ciocolată. Prin 2012 m-am îndrăgostit iremediabil de Pljeskavica. Eram În Beograd, la vreo 2 străzi de Kalemegdan și ne-am decis să intrăm  în primul local care ne iese în cale. Era o prăvălie cochetă de 2 pe 2.  Ne-am așezat timizi la una dintre cele două mese și ne-am comandat câte o pleskavica. Atunci am gustat perfecțiunea.

Continuă să citești Pljeskavica